ninaPLECĂRI CU MIROS DE VENIRE

Plecările au  miros de VENIRE
pașii  nesiguri îndoindu-se
de logica GPS –ului încorporat sub aripi
existenta se ofilește în aeroporturi de așteptare
construim conștienți castelele de nisip
le lăsăm moștenire
cu mult fast și apocrife înscrisuri
urmașilor urmașilor noștri
aranjăm viața  în oglinzi paralele
ce  reflectă chipul  fotoshopat


aruncăm  adevăruri
nemiloase peste bord
zîmbind  profesional  prin cabarete
la curtezane și paji
ignorăm  brutal ideea de moarte
ce  ne brodează tacit veșmîntul
în timp ce umbrele  dau insistent tîrcoale
revendicînd dreptul   de-a se întrupa
în ființa pe care-o dublează


ANIVERSARE

S-a mai împlinit un pas spre  iarna homerică
o lacrimă tremură ezitînd să înainteze
beau  vinul dedicat unei tardive aniversări
nimeni nu  l-a adus ca ofrandă
eu l-am comandat la vinăria roz de pe  colț
deci să ne amintim
cîndva  mama a făcut o mică greșeală
regretată dar imposibil de  returnat
pachetul acela mic și roz  ce urla în gura mare
revendicînd ceva ce nu înțelegea nimeni
astăzi e ziua mea
în adolescență după o tentativă ratată
de a pleca definitiv în ultima călătorie
am hotărît  totuși  să rămîn alături de mine
pe tărîmul celor ce rîd iubesc și mor mai tîrziu

astăzi ar fi ziua mea
dar nu vă invit la nimic
cum nici voi  n-ați împărțit
nicicînd vinul  galileic cu mine

savurez și întrezăresc în  gustul lui fin
zădărnicia dar și miracolul călătoriei
mă îmbată lent și -l tot mîngîi cu limba
cuvinte  magice  încep să susure
celebrul vals al lui Doga  coboară din sfere
iubirea apare în rochie de gală
dansînd pînă la epuizare în brațele tinereții
unde  eu nu mai sunt demult  invitată

totuși e ziua mea
dintr-odată decorul idilic  se schimbă
iar paharul devine  plin de –un lichid vișiniu
seamănă cu hemoglobina  sinucigașilor
poate că la  anul în această unică zi
mă voi întinde împăcată pe iarbă
pipăind  rădăcina  lumii cu mîinile  împreunate
și  a venit timpul să cer iertare mamei
că la început  am țipat spre univers
atît de tare fără ca cineva să știe  ce durere
măcina deja  începutul de viață

cocorii tocmai  veniseră și dădeau tîrcoale
unde să   așeze mama cuibul
coțofenele –mi  vizionau  viitorul
inima  incipientă a gustat de la primele luni
oțetul prescris
pentru ungerea rănilor
implantate   din naștere
oasele erau singurele
ce mă țineau în picioare
și mă tot înălțau an de an
pînă cînd creștetul s-a trezit singur
prin  norii  înșelători ai existenței
numele  predestinat de mare sfîntă
n-a avut  nici un cuvînt  favorabil de spus
în ierarhia ororilor
doar cîinele mare și dresat al destinului
s-a aplecat nestingherit să-mi mănînce  inima
fără grabă sau teamă că se va înroși
apoi a plecat  în locul meu pe lungul drum spre  Golgota

rătăceam deseori noaptea
anonim personaj în căutare de autor
pereții nopții erau super decorați
cu figurile lui Boch
ce reprezentau iadul cu fidelitate
la capătul expediției  mă aștepta ziua
( asta pînă-ntr-o zi /sau noapte )
și priveam în extaz seninul
l-aș fi smuls din cer să-l ascund în piept
                  scriam deseori despre iubire
paginile îmbibate cu dragoste
înfășurau în jurul  meu
un lichid roșu placentar
ca  niște feșe
pe trupul unui faraon decedat
uscat la soare bătut de vînt și nisip
așezat cu pioșenie de către supuși
în incanțații și fum de tămîie
în lungul său  itinerar  spre infern/paradis
ascunse în pîntecul  gros din piramide
CETatea pe care am  construit-o
și-a lăsat de la un timp intrările vraiște
ieșirile sunt tot mai aglomerate
de cei ce se înghesuie să zboare spre infinit
au murit și paznicii tocmiți cu această
dificilă fișă de post
lanțurile ce baricadau pornirile intrușilor
au căzut în rugină și delăsare
în prăpastia unei ierni tot mai vecine
centrul ființei se deplasează cu viteza Titanicului
spre un nou continent
descris în amănunt de Dante

am prins din zbor glonțul ce -a trecut
milimetric pe lîngă urechea timpului meu
l-am pus la păstrare
în torpedoul cu inscrisuri asigurari și chitanțe
îl voi folosi chibzuit  mai tîrziu
cînd voi crede că orice ieșire a fost blocată
și  din reflexul acela profund de apărare
îl voi înfige adînc în armura sternului meu