Liliana Vieru 1Tânăra familie acceptă trecerea cu traiul la părinți. Se liniștise și Crina, gândind că soțul ei va avea rușine și respect față de părinții ei. Dar, vorba ceea „pielea rea și răpănoasă, ori o bate ori o lasă”... Timpul demonstra ca Igor nu era omul care să-și schimbe apucăturile. Nu venea acasă cu zilele sau dacă venea, aducea cu el și prietenii săi, prezentându-le familia lui frumoasa. Venise într-o zi acasă și-i zise Crinei:
— Gata, am dat apartamentul nostru în chirie!
— Ce, cum așa, cui l-ai dat?
— Păi, iată așa, tu nu lucrezi, stai acasă și nu faci nimic toată ziua, de lucrat lucrez numai eu ca un măgar, așa că niște bani în plus, n-au să ne încurce!
— Bine, dacă zici, doar ca avem pe acolo lucruri...
— Nu-ți face grijă de lucruri, le-am pus deoparte și chiriașii n-au sa-și bage nasul în ele!


Bunicii au ajutat la botezul și cumetria nepoțeilor. Le-au făcut o cumetrie mare și frumoasă. Mese întinse cu mâncăruri alese și pahare pline cu băuturi de tot soiul. Muzică și muzicanți selecți. Tânărul tătic o cam luase la măsea. În acea stare, nu ezită sa-și arăte reala-i față. Invita mai toate femeile la dans. Apoi, când una dintre vecine își pierdu cheia de la casă, el se oferi bucuros să meargă împreună cu ea, să caute cheia prin iarba din spatele casei... Se întoarse după vreo doua ore, mai ciocni vreo câteva pahare și se lipi de o altă vecină de-ale socrilor, care era invitată la cumătrie împreună cu soțul. Îi zâmbea galeș femeii, după care a avut obrăznicia să o mai și pipăie pe sâni. Soțul acesteia se înfurie rău, cu mare greu fu liniștit de către cumetri. Dar „capacul” mizeriilor înfăptuite de Igor, a fost un alt caz. S-a apropiat de soacră-sa, de mama Crinei, zicându-i mieros:
— Mata ești așa de frumoasă... Ești mai frumoasă decât fiică-ta, mai bine te-aș avea pe matale...
— Ce-i cu tine, nesimțitule, ți-ai băut mințile?
— Ba nu, doamnă profesoară, spun doar adevărul: ești așa de frumoasă, așa de dulce și așa de plăcută...
— Sa nu îndrăznești... Încetează!
— Eu te vreau, mamă-soacră, și dacă tata nu ne vede, să nu pierdem timpul! Dintotdeauna am înțeles că ești cu mult mai bună decât slăbănoaga de fiică-ta, dar mata ești așa de rotunjoară...mmm...
— Mai, Igor, ce-i cu tine, mai băiete?!
Se pare ca abia atunci a înțeles doamna Margareta cu adevărat, cu ce fel de soi de om își legase unica sa fiică viața...
Igor nu se liniștea, alunecași-aluneca într-o groapă de mocirla fără fund. În pornirile lui holerice, urca în mașină și se îndrepta spre apartamentul închiriat. Acolo găzduia o domnișoară de vreo 19 ani, cu care el se încurcase rău...
Într-o dimineață Crina astupă cu o mână vizorul ușii și cu alta bătu cât o ținu puterea.
—Nu încetez să bat, până nu-mi deschizi!
Deschise ușa și o văzu culcată la podea pe o saltea pe nepoata lui Igor, Anuța. Crina intră în apartament se uită peste tot și găsi haine femeiești peste tot. Dar nu erau ale ei. Îi aparțineau amantei soțului, cu care concubina cu săptămânile.
— Țață Crina, eu nu-s vinovata cu nimic, imbecila nu-i acasă, badea Igor a alungat-o afară și uite-o, cum doarme cu capul pe masa de sub ferestrele blocului, în curte!
Privi spre geam și văzu o fetișcană depravată, cu hainele murdare și zdrențuite pe ea, nepieptănată, cu păru-n ochi și cu gura arsă de sete, avea bube pe buze...
— Doamne ferește!...
— Da, țață, e oribilă!
Aceasta, precum și alte întâmplări similare, făceau din viața Crinei un coșmar. Într-o zi chiar și în casa părinților, ginerele Igor a îndrăznit să-și aducă amanta.
*
Altă dată, în timpul vizitei la apartamentul, dat, chipurile, în chirie de Igor, în vizorul ei apăru soțiorul cu altă mamzelă în brațe. Crina își dădu seama de eșuata lor relație, faptele vorbeau de la sine...
*
— Ce-s cu lucrurile mele aruncate prin toată casa?
— Care lucruri, imbecilo, du-te și-ți trage vreo doua palme singură, că de nu...
— Că de nu, ce, iar mă vei lua la bătaie?
— Iaca... vezi ca știi ce meriți, singură iți ceri pedeapsa!
— A cui e bluza aceasta?
— E bluza ta, fa nebuno!
— Nu e a mea, îmi cunosc hainele!
— Ba e bluza ta, e a ta, handicapato, imbecilo și idioato, ce ești! E bluza ta, nu-ți cunoști hainele?
Și o lovi cu acea bluză în cap. Apoi o luase la bătaie. Acea bluză avea un fermoar din metal cu câteva accesorii tot din metal. Acestea i-au însângerat fața, mâinile, umerii, spatele. Au urmat și lovituri de picioare, pumni peste tot corpul... Igor se dezlănțuise din plin. Părea un apucat...
Căsnicia lor părea mai degrabă un blestem, adevărul nu mai putea fi tolerat de către Crina, dar nici ascuns de ochii lumii.
Și-a adunat toate suferințele, care nu mai aveau loc în inima ei, nu mai încăpeau, și a hotărât să divorțeze.
Nu-i mai păsa de gura lumii, ce o să zică cutare sau cutare. Își dădea bine seama, că gura lumii e spartă...