Anotimpul toamna este asimilat cu maturitatea, cu un ciclu vegetal care are ca finalitate un rod, respectiv recolta. Obiceiurile și sărbătorile toamnei sunt legate de strângerea recoltei în marea lor majoritate, dar și de pregătirea viitoarei recolte pentru anul următor. Calendaristic vorbind, toamna începe odată cu prima zi a lunii septembrie, dar întâia mare sărbătoare din acest anotimp este celebrată abia peste două săptămâni, pe data de 14 septembrie, când este Ziua Crucii. Ziua de 1 septembrie este socotită ca ziua când începe Anul Nou Bisericesc, dar și ,,un prag de toamnă”.
Sărbătoarea Crucii (14 septembrie) reprezintă un moment simbolic, pentru că atunci pământul se închide și așteaptă iarna să vie, ,,asistând climatologic la birunința treptată a frigului și a întunericului asupra naturii.”
Această sărbătoare în satele hunedorene poartă denumirea de Ziua Crucii, însă în alte zone etno-folclorice, se mai numește și Cârstovul Viilor (Muntenia și Oltenia), Ziua Șarpelui, iar toți creștinii o numesc și Înălțarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci (pe scurt, Înălțarea Sfintei Cruci). Denumirea de Ziua Șarpelui este una interesantă, deoarece șarpele este ,,una din primele divinități ale omenirii, atestată de arheologi încă din paleolitic. Semnificația exclusiv malefică este relativ târzie și este legată de mitul biblic.” Totodată, se mai numește așa, deoarece se credea că în ziua de 14 septembrie șerpii se ascund în pământ până la primăvară.
Ziua Crucii este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, care se cinstește cu post aspru, ,,crucea fiind un simbol al victoriei, asupra morții și asupra păcatului.” Crucea reprezintă un simbol extrem de important în cultura română. Astfel, în această zi, țăranii din satele românești trebuiau să se abțină de la consumul anumitor alimente ce aveau în special simbolul crucii pe ele, cum ar fi de exemplu: ceapa, usturoiul, nuca sau peștele: ,,nu se mânca pește că are crucea în el că-i păcat că de astă zi te poți îneca cu oasele și nu te scapă nime” , a afirmat Vasile Lazăr din satul Rapolt, de pe Valea Mureșului (jud. Hunedoara). De asemenea, oamenii din satele hunedorene țineau post întreaga săptămână dinaintea zilei de 14 semptembrie, iar preoții făceau diverse slujbe religioase cu această ocazie.
În satul Ormindea din județul Hunedoara, la data de 14 septembrie era obiceiul să se facă procesiune religioasă la crucea de la Copăcel (care marchează martiriul preotului tribun Ioan Laslău în 1849) pentru binecuvântarea holdelor și stropirea lor cu apă sfințită. Tot în această zonă, se sfințea cu precădere grâul, apa și sarea pe care femeile le duceau în fiecare gospodărie. În prezent, din păcate, aceast obicei cu sfințirea grâului, a apei și a sării nu se mai practică.
În ceea ce privește muncile agricole, ziua următoare datei de 14 septembrie declanșa culesul porumbului și viilor. O relatare a unui localnic din satul Aurel Vlaicu (jud. Hunedoara) confirmă acest fapt: ,,a doua zi de Ziua Crucii, dis de dimineață, mergeam cu tata și bunicul în vie să culegem strugurii, spuneau că acum este bine să începem culesul.” Despre Ziua Crucii se credea ca e data când recoltele se coceau cel mai bine din an.
Un alt obicei ce se practica de Ziua Crucii era legat de srângerea a tot felul de plante folosite ca remedii naturale în combaterea diverselor boli apărute la oameni. Femeile știau că de Ziua Crucii se strâng ,,tăt feliu de buruieni pântru oarece boli, la dezlegat de rău îs destule, mentă creață, cimbru, busuioc de deal, merișor, măieran, ferigă, cipăruș, săscute, iarba vântului, câte și mai câte, iară apoi le uscau la Icoana Sfintei Fecioare” , după cum a relatat o informatoare din satul Voia (jud. Hunedoara).
Ziua Crucii constituie pentru țăranii satelor noastre și un cadru de stabilire a condițiilor meteorologice în prevestirea vremii: dacă tuna în Ziua Crucii, toamna era lungă; dacă păsările zburau cu o zi înainte de Ziua Crucii, vor fi zile multe cu brumă. Astfel, sărbătoarea Zilei Crucii din anotimpul autumnal continuă să dăinuie sub diverse forme în satele românești, asemenea unei rădăcini ce e înfiptă adânc în mintea și conștiința noastră.
Bibliografie
• Ghinoiu, Ion, Sărbători și obiceiuri românești, București, Editura Elion, 2003.
• Lapteș, Marcel, Anotimpuri magico-religioase, Deva, Editura Corvin, 2011.
• Stoia, Mirela Legrand, Stoia, Nicolae, Ormindea - repere monografice, Deva, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, 2016.
• https://fagarasultau.ro/2020/09/14/ziua-crucii-sarbatoare-mare-dar-cu-post-aspru-si-cu-interdictii.