Edi(c)torial

CÂND AMATORISMUL ÎMBRACĂ HAINĂ DE GALĂ!

CÂND AMATORISMUL ÎMBRACĂ HAINĂ DE GALĂ!

Am văzut şi nu mi-a venit să cred!
Poeta Camelia Florescu şi poetul Viorel...

Continuare

Opiniuni

Candidez. Pentru o Uniune…

Candidez. Pentru o Uniune a Scriitorilor în spirit european

Astăzi mi-am depus Programul de candidatură la președinția Uniunii Scriitorilor din România, pe care, iată...

Continuare

Conferinta Consiliului Mo…

Conferinta Consiliului Mondial al Romanilor

Doresc să specific faptul că această Conferință s-a desfășurat sub marele impact al Centenarului Unirii...

Continuare

Cine a fost George Pomuţ…

Cine a fost George Pomuţ, românul care a cumpărat Alaska de la ruşi

Acum 150 de ani, în data de 18 octombrie 1867, Statele Unite ale Americii intrau...

Continuare

Traditii

Ce se întâmpla, în t…

DN

Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează. Tradiţii şi superstiţii de BOBOTEAZĂ

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...

Continuare

Saturnalia, celebra …

Alexandru Voiculescu

Saturnalia, celebra şi bizara sărbătoare romană în care sclavii şi stăpânii inversau rolurile

Multe dintre cele mai mari imperii ale omenirii au fost clădite pe spatele sclavilor (de...

Continuare

Zece personaje bizar…

Alexandru Voiculescu

Zece personaje bizare ale Crăciunului în întreaga lume

Crăciunul este o sărbătoare extrem de veche, cu rădăcini în antichitatea precreştină. Astfel, nu este...

Continuare

Interviu

Scriitorul Ştefan Mitroi:…

Scriitorul Ştefan Mitroi: „M-am născut cu puterea de a mă mira şi puterea de a iubi“

Ştefan Mitroi a fost procuror pentru o lună, director de ziare, consilier în politică, însă peste toate este un scriitor  din familia marilor autori pe care îi admiră, printre...

Continuare

CENTENARUL MARII UNIRI: M…

CENTENARUL MARII UNIRI: Mai avem un an, oare mai putem cârpi câte ceva, sau "ascundem gunoiul sub preş"?

“Cine moare de grija Centenarului” – pune o întrebare Prof. Dr. Alexandru Diaconescu de la Facultatea de Istorie a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Își răspunde singur că nu sunt prea mulți...

Continuare

O întîlnire memorabila cu…

O întîlnire memorabila cu poetul N. Dabija

Intram pentru prima dată în sediul redacției'' Lit. şi arta''. Dezorientate , neştiind care uşă s-o deschidem, vorbeam cu fiica în şoaptă. Căutam să depunem lucrarile pentru   "Concursul de creație...

Continuare

Posta redactiei

Scandal și pornografie pe…

Scandal și pornografie pe banii Primăriei Botoșani la Gala Premiilor Eminescu: Eu sunt tipa pe care aţi hărţuit-o, tipa pe care aţi numit-o curvă, prostituată

Gala de decernare a Premiului Național de Poezie, ediția cu numărul 27, din anul 2018, a început cu scandal. Și a continuat într-un ton care...

Continuare

Scandal monstru la Gala P…

Scandal monstru la Gala Premiilor Eminescu, la Botoșani: Spectatorii au ieșit din sală revoltați, după ce o poetă anti Coaliția pentru Familie a recitat o „poezie” cu conținut pornografic

Ediția din acest an a Galei Premiilor Eminescu, care s-a desfășurat la Botoșani, a fost marcată de scandal, după ce spectatorii au ieșit din sală...

Continuare

Ioan Romeo Roşiianu şi „e…

Ioan Romeo Roşiianu şi „eCreator” – invitaţi de onoare la Colocviile Revistei „Teleormanul Cultural”

Data de 15 ianuarie este o zi în care celebrăm ”Luceafărul” poeziei românești, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în genere, a...

Continuare

Critică literară

Prev Next

„Cristale de nuc şi cerneluri amare” de Mircea Crişan

Horia Picu

„Cristale de nuc şi cerneluri amare” de Mircea Crişan

Autorul scrie toate cuvintele cu litere mici, chiar dacă sunt nume proprii. Are deplină libertate să scrie cum vrea, dar când zice că nu ştie cum a ajuns lângă el (sau lângă povestitor, să zicem) „singura femeie care i-a dat numele lui adam şi evei”, deja apare o problemă de logică: care a fost femeia înaintea Evei şi a lui Adam? Trebuie să fi fost una, din moment ce le-a dat nume...primilor oameni!
Trec mai departe prin prima poezie a volumului şi descopăr ceva frumos: „de câteva ori am încercat să fug / dar mi-a spus că a trimis-o cineva / s-o iubesc, la fel cum îi întinzi / unui fumător scrumiera când îl vezi că-şi aprinde ţigara”
Autorul e trist. Iubita a plecat „unde / nu plouă ca la noi cu frunze vechi de nuc”. Face, la sfârşitul poeziei, o superbă atingere a continuităţii, pomenind de „poezii / pe care ei / bătrânii mei / mi le-au citit mărunt în biserică / să mă facă să uit că la noi acasă / plouă cu frunze vechi de nuc.”

Continuare

UN POET AL IUBIRII ATOTCUPRINZĂTOARE

Nicolae Dina

UN POET AL IUBIRII ATOTCUPRINZĂTOARE

Evitând cu ostentație publicitatea și colaborarea cu reviste de specialitate, poetul roșiorean născut la Turnu-Măgurele în anul 1968, ION MIHĂILĂ este foarte puțin cunoscut în mediile literare, preferând pe cel virtual, publicându-și, într-un fel cu totul original, versurile însoțite de melodie și de imagini semnificative pe diverse canale de socializare, pe YouTube sau pe propriile bloguri, având ca model sincretismul folcloric, milioanele de vizualizări fiind semne ale interesului stârnit, ale unor succese incontestabile asigurate de talentul său și de noutatea neomodernistă și postmodernistă a poemelor sale.
     A început să cocheteze cu poezia dinainte de a deveni licean, fiind „un visător preadolescent, înalt și subțire, ținând strâns la piept, în dreptul inimii, un caiet albastru, cu propriile creații”, așa cum și-l amintește poeta Domnița Neaga. Continuă să scrie și în perioada studiilor la Liceul Economic (1984-1988), avându-l ca profesor de literatură română pe scriitorul (de cărți de sertar la vremea respectivă, din cauza „băieților cu ochi albaștri”) și, totodată, îndrumătorul său în creația literară, Constantin T. Ciubotaru, căruia îi păstrează și astăzi o neștearsă gratitudine.

Continuare

Katherine D. Mag şi poezia pasiunii şi resemnării

Ioan Romeo Roşiianu

Katherine D. Mag şi poezia pasiunii şi resemnării

Cu o poezie marcată de confesiune intră-n lumea bună a literaturii poeta Katherine D. Mag, un pseudonim după care se ascunde un suflet împovărat de sensibilitate, o femeie care îşi filtrează şi ţine sub control emoţiile şi trăirile, nu după degetul realităţii, ci în dosul unor cuvinte investite cu rolul de paravan.
Un demers temerar, pentru că drumul este anevoios, dar şi cărarea e deja bătătorită, nefiind deloc puţini scriitorii care-au performat sub masca altei identităţi.
Totodată şi o soluţie salvatoare la un astfel de început de drum, un drum deloc lipsit de suişuri şi coborâşuri, un drum în care mulţi se revoltă şi se întorc împotriva lor înşile, tocmai datorită negăsirii locului într-o societate consumistă, aproape improprie visului şi poezie.
Poezia ascunsă-ntre aceste coperţi are ea însăşi o poveste de viaţă, este viaţa însăşi, fiind investită de semnatară cu valenţe de spectaculoasă prospeţime.

Continuare

„Din istoria marilor idei etice şi pedagogice” de Nicolae Iuga

Horia Picu

„Din istoria  marilor idei etice şi pedagogice” de Nicolae Iuga

„... avem posibilitatea de a face două tipuri de istorie: (i) [...] o istorie cu persoane pe post de personaje şi (ii) o istorie în care personajele nu sunt persoane, ci idei. Noi am ales aici cea din urmă variantă.” (Nicolae Iuga)

O punere în temă succintă pentru cititor făcută de autorul cărţii premiate de Academia Română. De data aceasta „carte” e un cuvânt prea simplu. În varianta electronică pe care am citit-o (am savurat-o ar fi mai potrivit să spun) e trecută specificaţia „Compendiu”. Mie mi se pare că-i o „Enciclopedie”. În sprijinul afirmaţiei mele vine, din nou, dexonline, care spune că „enciclopedie” înseamnă şi o tratare sistematică a unor noţiuni dintr-un singur domeniu, pe probleme sau pe ramuri.

Profesorul univ. dr. Nicolae Iuga analizează ideile etice şi pedagogice care au frământat mintea omului de mai bine de două mii de ani. Pleacă, în lăudabilul său demers, de la concepţiile anticilor babilonieni, la „contemporanii” Thales, Solon, Pythagora, Platon şi alţii.

Continuare

“Frățânele meu, Constantin Blănaru” de Constantin T. Ciubotaru

Eugenia Dumitriu

“Frățânele meu, Constantin Blănaru” de Constantin  T. Ciubotaru

Literatură epistolară contemporană cu parfum de prietenie pe măsura înălțimilor spirituale la doi scriitor comtemporani

             În primele zile ale toamnei  trecute, o dată cu apariția primelor frunze  arămii cu irizări de alabastru am intrat  prin prietenia atât de dragă inimii mele și bunăvoința scriitorului  Constantin T. Ciubotaru, în posesia  ultimei cărți  semnată de Domnia sa și apărută la Editura Rotipo  din Iași, cu un titlu incitant:” Frățânele meu, Constantin Blănaru”. Primul lucru pe care trebuie să-l spun este caracterul de intimitate al cărții. La câțiva ani după moartea fulgerătoare a prietenului  său de  suflet, a” frățânelui” Constantin Blănaru, scriitorul  Constantin Ciubotaru din dor, din lipsa acută  a cuvintelor celui care i-a fost alături  pe drumul  literar  adună într-o singură carte  epistolele care  l-au marcat  în  această sacră prietenie. Din primele pagini ale cărții, de la primele scrisori am  înțeles că  Distinsul scriitor  Constantin T Ciubotaru l-a perceput pe  prietenul Constantin Blănaru și prietenia care i-a legat, conform cuvintelor  biblice:” Eu sunt Alfa șI Omega, cel dintâi și cel de pe urmă, începutul și sfârșitul.”

Continuare

LUMEA LUI LICUŢĂ | LICĂ BARBU

Lucia Patrascu

LUMEA LUI  LICUŢĂ | LICĂ  BARBU

Volumul Lumea lui Licuţă, semnat de Lică Barbu, publicat la Editura Man, Craiova, 2016, cu o Prefaţă semnată de Puşa Roth, cuprinde în cele 138 pagini 60 de povestiri adunate în „colecţia pici şi pice”, coordonată de Radu Marini (actorul Marian Răţulescu), el însuşi scriitor, iubitor al literaturii pentru copii şi epigramist. Sunt povestiri aduse dintr-o lume plină de candoare, aşezată în jurul personajului principal, Licuţă, o lume „cu visele, cu împlinirile şi neîmplinirile noastre şi, mai ales, cu poveştile noastre”, aşa cum o defineşte cu dragoste şi înţelegere prefaţatoarea volumului. O carte pornită pe cărările timpului la îndemnul unor oameni cu suflet mare, de copil generos, cărrora li s-a alăturat şi realizatorul Radio, Costin Tuchilă, scriitor.
         O lume în care autorul, omul matur de astăzi, călătoreşte pentru a împlini un destin conştientizat abia acum, la vârsta matură, ca o nevoie de abandonare definitivă în „inocenţă, iubire, frumuseţe, libertate, dorinţe, speranţe, linişte, strălucire, căldură, dăruire, bucurie, fericire, culoare,  poveşti, cuvinte, lumină, zbor, jocuri, pupici, sclipici...Mi-a scăpat ceva? Asta-i lumea lui Licuţă!”.

Continuare

Nicolae Vălăreanu Sârbu | În amiaza tăcerii

IOANA COȘOVEANU BANNER

Nicolae Vălăreanu Sârbu | În amiaza tăcerii

  În acest nou volum În amiaza tăcerii, al poetului Nicolae Vălăreanu Sârbu poemele sunt gândite, ajustate și asamblate pe un plus de subtilități și de sonorități dirijate să întretaie și apoi să anuleze asperitățile aridităților cotidianului imediat. Profund situată în momentele de maximă inspirație, firea impetuoasă a poetului găsește lesne căile prin care să elimine din complexul proces al creației impuritățile abstractului, locurilor comune, stângăciilor, limbajului gazetăresc, ori a filierelor modelelor consacrate.
                   În prezenta carte În amiaza tăcerii, poetul reconstituie sugestiv fizionomia criptică a naturii sale căutătoare, scormonitoare fără a prăbuși discursul liric în bâlbâieli, figuri caricaturale, expresii elevate ori cantonari în logica strânsă a paradoxului emiterii unor amestecuri (combinații) de platitudini tolerate, etajate acceptat pe tipsia de ecouri a singulariății ca pe un manunchi de solfegii descriptive, pale.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Carmen Secere

Carmen Secere

Poezii de Carmen Secere

1.

poate că vei înțelege într-o zi
așa îmi răspundeai când te întrebam
unde se duc urmele din zăpadă
dar iernile sunt vitrege și nu știu
de ce oamenii rup lumina zilei în fâșii
ascunzându-le cu grijă sub pernă
când tot ce ne rămâne la sfârșit

Continuare

Epigrame de IOAN TODERAȘCU

IOAN TODERAȘCU

Epigrame de IOAN TODERAȘCU

Priorităţi la început de an
Greutăţile mă-ndoaie
Şi , la fel ca-ntotdeauna,
Am priorităţi o droaie,
De-aia nu rezolv niciuna!

Continuare

Poezii de Costel Avramescu

Costel Avramescu

Poezii de Costel Avramescu

Rondelul  lupului

Printr-o minune și-o sacră putere tutelară,
Lupul a devenit totemul neamului nostru,
Etern peregrin prin fibra noastră celulară,
Hrănită ca și el din același arhaic colostru.

Continuare

Poezii de Ilie Vodaian

Ilie Vodaian

Poezii de Ilie Vodaian

Ochiul de sticlă

Prin lume se înteţeşte zvonul concentrării
și voi vorbi numai cu tine,
pentru că ai puterea să aduni într-o oglindă
atâtea lumi pe care nicio minte
nu are cum să le cuprindă,
pentru că tu eşti singurul care mă crezi
când spun cum am văzut,

Continuare

Poezii de Ioana Stuparu

Ioana Stuparu

Poezii de Ioana Stuparu

Cântecul stâncii

Când aşeză Dumnezeu stâncile pe pământ,
Spre-a dovedi tăria, pentru stabilitate,
Să nu fie altcumva decât alte creaţii
se gândi să le pună fiecăreia-n parte
câte o inimă, mai mică sau mai mare.
Însă, de piatră fie, să nu se-nduioşeze,
iar pofta de plimbare să nu le-ademenească.

Continuare

 

Proză

Prev Next

Dumnezeu vede

Septimiu Pan

Dumnezeu vede

Nea Ivailo, Românul, aşa cum singur îi plăcea să-şi spună, mă bătea la şah de mă snopea. El cu doi litri de vin de butucă la bord, eu treaz, nemâncat, eventual dopat cu ceva energizante. Bine, nu că aş fi eu cine ştie ce şahist, dar nu prea am văzut mulţi să-i ţină piept, poate doar dacă, de milă, începea să inventeze idei şi să joace după scheme ad hoc. Chiar şi atunci însă, între două guri de tămâios, te puteai trezi cu un "şah-mat" spus cu paharul suspendat în aer şi degetul mic ridicat ironic. Adică: "- Tocma' ţi-a sunat apa-n cap, Domnule!"
Dacă obida-ţi dădea ghes să te iei de nea Ivailo, privea prin tine undeva în zare şi rostea ca pentru el:
- Mh.. (adică, ce să-i faci, asta e). Dumnezeu vede! (adică, ce ştii tu, copile, n-ai cum mă judeca...). Apoi tăcea.
Dumnezeu vede, acesta, avea...

Continuare

Străinul din Ada Kaleh (fragmente)

Constantin Severin

Străinul din Ada Kaleh (fragmente)

                              Motto: ’’Dublă e naşterea celor ce mor, şi  dublă pieirea...’’ (Empedocles din Agrigent)
I.    Fald.
(…)  

       Când îţi doreşti cu o pasiune mistuitoare un lucru care te înalţă, atât pe tine cât şi pe alţii, aproape întotdeauna îl vei obţine. În martie 1991, Nini îşi făcea deja bagajele pentru a pleca la o scurtă bursă  Soros de studii post-universitare, la Inter-University Centre din Dubrovnik. Cu o seară înainte de a părăsi Suceava avusese un vis mai puţin obişnuit. Se făcea că era deja în Dubrovnik, pe plajă, când deodată l-a strigat o femeie brunetă, foarte frumoasă. Ceea ce a reţinut din vis era amănuntul ciudat că femeia aceea ar fi fost din Andorra. De ce tocmai de acolo, dintr-un mic principat al Europei, despre care el nu ştia mai nimic? După ce s-a trezit, înainte de a  pleca la gară, a deschis uşor buimac o enciclopedie...

Continuare

Păpădia

Maria Tirenescu

Păpădia

Când a primit invitaţia la nuntă, Iulia era singură. Deschise plicul şi citi. Îşi aminti că pe mire îl cunoscuse la nunta lor. Era elev pe atunci. Sora lui încă mergea la grădiniţă. Încerca să-şi imagineze cum arată acum cei doi şi părinţii lor, pensionari deja.
    Seara, telefonul sună insistent. Iulia ridică receptorul.
    - Servus, Iulia! Ai primit invitaţia la nunta lui Cornel?
    - Bună seara! Da, am primit-o. Îl aştept pe Eugen să stabilim programul. Mă bucur că avem ocazia să ne întâlnim! De tare mult timp nu ne-am văzut!
    - Ne-au invitat şi pe noi. Să mergem împreună!
- Foarte bine! Este un tren de seară. Va trebui să schimbăm în Simeria. Oricum, ajungem la timp pentru distracţie. Nu mai mergem cu mirii la biserică.

Continuare

La dentist

Huidici Alexandru Nelu

La dentist

 Am trecut de mult de prima tinereţe,dar am să vă povestesc o întâmplare...ehehei de pe vremea              
studenţiei pe când  eram candidat la o viaţă pe care nu mi-o imaginam şi pe care cu siguranţă nu mi-aş
fi dorit-o aşa cum avea ea să fie.Dar drumurile oamenilor şi căile Domnului sunt încurcate aşa că....
   Aveam pe vremea aceia un coleg care printre toate cele,mi-era şi bun prieten.Colindam împreună
amfiteatrele ori sălile de lectură ale bibliotecilor până la ore mici în setea de a deveni desăvârşiţi;apoi
ne spuneam ofurile dar ne şi confesam ca tinerii în problemele cu care se confruntă oricare trecător
prin lume,când ajunge la anii juneţii.

Continuare

Frânghia

eCreator.ro

 Frânghia

Avea precizia unui ceas elvețian. În fiecare dimineață trecea prin fața casei mele, fix la ora zece, trăgând după el o frânghie umedă și lungă de trei metri. Povestea s-a repetat timp de zece zile. Apoi l-am întrebat de ce face asta. Mi-a răspuns simplu.
 “ Pentru că nu pot s-o împing.”
  În dimineața următoare, cu o jumătate de oră înainte de zece, am ieșit și eu pe stradă târând o funie veche, mai lungă și mai groasă ca a lui. În momentul întâlnirii, s-a oprit surprins, întrebându-mă la rândul lui de ce fac asta. I-am răspuns tot simplu.
  “Pentru că nu pot s-o împing.”
  Zilele următoare au adus în stradă, unul câte unul, pe toți locuitorii zonei. Fiecare își procurase frânghia lui, iar acum, cumva cu mândrie, trăgea de ea, prin praful cenușiu și  învechit al străzii.
  Deja din ce în ce mai multă lume...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la pies…

Angelina Rosca

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la piesele lui Dumitru Matcovschi)

personajele

LISANDRU – tatăl lui Nichita
NICHITA – fiul lui Lisandru
ELENA – soţia lui Lisandru, dar şi mama lui Nichita
ANA – logodnica de la Chişinău a lui Nichita, dar nenora lui Lisandru şi a Elenei
 ILEANA – vecina
UN BERBEC – care nu-i Imanuil
O PERJĂ – care-i sfântă

Acţiunea are loc şi până azi la teatrul A. S. PUŞKIN, care-i şi academic

Continuare

Greierul și furnica

Ana-Cristina POPESCU

Greierul și furnica

Personajele: Greieru Pierdevară, Furnica Varălungă, Bătrânul, Femeia văduvă, Soacra mare, Copilul.
Actul I
Decorul: O stradă pustie, câteva uși ale unor case.
Scena I

Greieru: Nu, nu, nu și nu. Așa nu se mai poate. Trebuie să rezolv cumva problema aceasta. Dar cum?

(E foarte agitat. Se plimbă pe o stradă pustie și își frământă mâinile.) Nu găsesc soluții. (Energic) Trebuie să găsesc soluții. (Gânditor) Da. Așa o să fac. O să bat la o ușă. Ușa se va deschide și atunci le trântesc o poveste. (Entuziasmat) Dar ce poveste? Povestea mea cea veche. Tristă poveste. Înduioșează și cele mai împietrite inimi. (Se apropie de o ușă.) Să încerc. (Bate la ușă. Un bătrân deschide ușa.)
Bătrânul: Căutați pe cineva?
Greieru: Pe stăpânul acestei case.
Bătrânul: A murit.
Greieru: A murit?
Bătrânul: În urmă cu o lună.
Greieru: Și atunci casa aceasta, a cui este casa aceasta?
Bătrânul: A mea.

Continuare

„GENERALII GENERALILOR” sau „MERCI, BERT…

Victor Cilincă

„GENERALII GENERALILOR” sau „MERCI, BERTHELOT!” sau „RĂZBOIUL SE AMÂNĂ!”

PERSONAJE:
- VOCI PRINCIPALE:  * Berthelot, general * Godeaux - bucătar * Paul Rollet - ordonanţă * Averescu - general * Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha - mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria, regina României *  Grădişteanu - senator   - VOCI SECUNDARE: * Foch, general * Mathilde * Monsieur Coton * Căpitan Pirounet * Tartelin * Nanette * Ţăţica * Moş Miluţă * Căpitan Costescu
* Ziaristul * Gazetarul
* Alte voci


       PROLOG Rumoare: se aude un grup conversând amestecat şi muzică de paradă militară, mai estompată. MATHILDE: Vaaai, dar aici e ca la război! Oamenii ăştia te strivesc, nu alta! MONSIEUR COTON: Mon Dieu, da´, la parada de 14 Iulie sunt întotdeauna mai mulţi decât au fost la război! Mai ales acu´, că s-a isprăvit. MATHILDE: Mai întâi să ne daţi voi, bărbaţii, drept de sufragiu, nu de sufragerie, da?...

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

S-a născut în familia unui tâmplar şi nu a avut bani să studieze. A ajuns mai târziu unul dintre marii INVENTATORI ai lumii. Din modestie, a refuzat titlul de nobil

DN

S-a născut în familia unui tâmplar şi nu a avut bani să studieze. A ajuns mai târziu unul dintre marii INVENTATORI ai lumii. Din modestie, a refuzat titlul de nobil

La 19 ianuarie 1736, s-a născut James Watt, inventatorul maşinii cu abur (m. 25 august 1819).
James Watt s-a născut în oraşul scoţian Greenock, Scoţia, Regatul Unit, în familia unui tâmplar. În şcoală l-au interesat fizica matematica, la celelalte obiecte neavad rezultate prea strălucite. Ar fi dorit să studieze la Universitate dar familia nu-şi putea permite acest lucru. După mai multe ezitări, s-a hotărât să înveţe mecanică fină, meserie care ţinând seama de starea precară a sănătăţii sale, nu l-ar fi extenuat.
A început să înveţe, la Glasgow, optică şi mecanică, în  1754.  După doar un an de învăţătură a plecat la un fabricant de instrumente matematice, Morgan, la Londra, unde a învăţat foarte multe lucrurii şi s-a evidenţiat prin precizia şi îndemânarea cu care îndeplinea toate sarcinile ce-i reveneau.

Continuare

Aspecte privind dezvoltarea economică a orașului Târgu-Mureș în timpul administrației românești interbelice

Virgil Pană

Aspecte privind dezvoltarea economică a orașului Târgu-Mureș în timpul administrației românești interbelice

În oraşele judeţului Mureş, primele structuri economice, specifice capitalismului, au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la scurt timp după revoluţia burghezo-democratică de la 1848-1849, prin convertirea capitalului acumulat din comerţul cu cereale, alcool şi lemn, în capital industrial. Vechea şi puternica economie de breaslă s-a destrămat, transformându-se, treptat, în mica industrie capitalistă. La fel ca şi cele 24 de bresle din Târgu-Mureş, industria incipientă a acestui oraş a cuprins aproape întreaga gamă a meseriilor. Preponderenţa atelierelor meşteşugăreşti, cu personal redus, a constituit o caracteristică, pentru această formă de economie, chiar şi între cele două Războaie Mondiale.

Transportul feroviar, apărut în jurul anului 1870, a avut consecinţe importante în precizarea specificului industriei mureşene, prin dezvoltarea apreciabilă a celei forestiere, ca urmare a înlocuirii transportului cu plutele pe Mureş, accesibil doar primăvara şi toamna.[1]

Continuare

Cum se vede Eminescu cel de după Eminescu, la 168 de ani după moartea lui

Lucian Vasilescu

Cum se vede Eminescu cel de după Eminescu, la 168 de ani după moartea lui

La 15 ianuarie 1850 s-a născut Eminovici Mihai, cel de-al şaptelea copil (din unsprezece) al lui Eminovici Gheorghe şi al Ralucăi Eminovici (Juraşcu).
De la debutul din 1866 în revista Familia a lui Iosif Vulcan, Eminovici Mihai a devenit Mihai Eminescu şi, sub acest nume, a trăit şi a scris literatură şi gazetărie pe ici, pe colo, în România diverselor geometrii politice şi prin oarece străinătăţuri între anii 1850 şi 1889, scrie Mediafax.
În volum a (fost) debutat de Titu Maiorescu – Poesii (ed. I, 1883). I s-a refuzat Premiul Academiei.
La 15 iunie 1883, Eminescu a (fost) înnebunit şi, până la ultima suflare pe care şi-a dat-o în sanatoriul dr Şuţu de pe strada Plantelor din Bucureşti, a oscilat, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii.

Continuare