Edi(c)torial

În CUVÂNT există SPERANȚĂ!

În CUVÂNT există SPERANȚĂ!

Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu...

Continuare

Opiniuni

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Eminescu și Veronica

   S-au iubit pân-au murit. Pătimaș și gelozit. Dureros și fericit. Nălțător, da` chinuit. Lumea, rea, i-a pizmuit, contra lor a uneltit. Sărăcia i-a-nsoțit, nevoia i-a încolțit. Boalele i-au cutrupit...

Continuare

AȘCHII DE CER (XXXVI)

AȘCHII DE CER (XXXVI)

1. În ultimul an, pandemia a pus amprente pe felul omului de a fi. Ne-am obișnuit atât de mult cu ea, încât, am impresia, după ce va trece, n-o să...

Continuare

A mai trecut un an.

A mai trecut un an.

Un an greu în care am avut multe de învățat.
În primul rând, ca să prețuim clipa, oamenii și timpul.
A fost un an în care ne-am amintit de lucruri...

Continuare

Traditii

Ce se întâmpla, în t…

DN

Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...

Continuare

Cele mai ciudate 25 …

DN

Cele mai ciudate 25 de TRADIŢII DE ANUL NOU, în lume. Prin ce se remarcă România

În Danemarca, toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt...

Continuare

SUPERSTIŢII 1 Ianuar…

LB

SUPERSTIŢII 1 Ianuarie. Ce este interzis să faci în prima zi din an

Trecerea în noul an este încărcată de o mulţime de superstiţii, după care oamenii s-au...

Continuare

Interviu

MARIN SORESCU – punţi spr…

MARIN SORESCU – punţi spre nemurire | Interviu cu prof. univ. dr. George SORESCU, Laureat al Academiei Române

-    De la Craiova până în Bulzeşti sunt vreo 25-26 km, pe vechiul drum dintre Bănie şi Rm. Vâlcea. Cam tot atâţia însumează şoseaua principală a comunei, cu sate ,,înşirate...

Continuare

Interviu cu Bogdan GHIU

Interviu cu Bogdan GHIU

S.I.C.: Cum funcţiona viaţa redacţională la CoCo? În ce perioadă aţi fost redactor acolo? Cine era redactor-şef?

B.G. Am fost redactor la CoCo în perioada studenţiei, adică între 1977 şi 1982...

Continuare

Interviu cu Dinu Adam

Interviu cu Dinu Adam

O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului:...

Continuare

Posta redactiei

Jurnalul secret al unui o…

Jurnalul secret al unui ofițer din armata americană ar putea oferi noi indicii despre incidentul Roswell

Un jurnal care a aparținut unui ofițer american de informații a reaprins cercetările privind incidentul Roswell, celebra prăbușire a unui OZN în Roswell, New Mexico, care a avut loc în urmă cu peste 70 de...

Continuare

Descoperirea a sute de ex…

Descoperirea a sute de exemplare ale unei faimoase cărți a lui Isaac Newton a scos la iveală un detaliu important

Una dintre cele mai faimoase lucrări științifice realizate de Sir Isaac Newton în urmă cu sute de ani a reieșit la lumină după ce doi istorici au descoperit, în 27 de țări de pe tot...

Continuare

Două lucrări ale lui Brân…

Două lucrări ale lui Brâncuși au ajuns în top 10 cele mai scumpe sculpturi vândute la licitație

„Muza adormită” și „La Jeune Fille Sophistiquée (Portrait de Nancy Cunard)” se află în top 10 al celor mai scumpe sculpturi vândute la licitație, alături de opere de Giacometti, Jeff Koons și Modigliani, relatează CNN.Continuare

Critică literară

Prev Next

Categoric duh în incriminarea etimologiei

Daniel Marian

Categoric duh în incriminarea etimologiei

(Gabriel Gherbăluţă – „Anatomia cuvântului”, Ed. Neuma, 2021)

             Sunt luate pe rând, într-o rezonabilă istorie a dezlegărilor la miracole. Mereu atribuite, pentru a nu simţi singurătatea, pentru că se va vedea, nu se află vreun cuvânt al celui singur şi nicidecum taman al singurătăţii. Un fel de transhumanţă a conceptului, fericită de luciul întrupărilor potrivite.   
              Sunt luate direct de pe buze, netălmăcite şi calzi, pline de un suflu aproape poruncitor.
Cuvintele cărora li se găsesc diverse întrebuinţări, culminând cu proclamarea vieţii şi a morţii. Dar cum arată ele cuvintele, din câtă carne, din cât sânge, din cât os sunt acestea, cuvintele?  
              Gabriel Gherbăluţă se încumetă dincolo de teritoriul obişnuit al înţelesurilor, în ceva mai mult decât o fabrică, un fel de laborator de genetică neconvenţională. Aici se studiază „Anatomia cuvântului”, materie despre antimaterie, într-o ilustră aventură şi fără vreun manual de sprijin.

Continuare

ANTOLOGIA „POEZIA BĂIMĂREANĂ DE PANDEMIE”

OLIMPIA MUREȘAN

ANTOLOGIA „POEZIA BĂIMĂREANĂ DE PANDEMIE”

Motto: „Poezia este filozofia unei idei, vibrația unei trăiri reale, e matricea lirică a zbaterilor și întrebărilor existențiale”-(Viorica Șuțu, n.1955, membru L.S.R.-jud. Mureș)

Creatorii de frumos artistic și scriitorii nu au  astâmpăr, se asociază, editează și fac să apară antologii cu cele mai frumoase poezii.

 Un promotor și un sprijin de nădejde al acestei aspirații este editorul și poetul Ioan Romeo Roșiianu. În paginile antologiei denumită mai sus apar ca debut mulți autori tineri-dar și alții consacrați în scrierea de poezii originale care-i propulsează în câmpul literaturii române și-n atenția cititorilor și iubitorilor de poezie. Astfel printre alții publică poezii: Ioan Andreica, Carmena Băințan, Vasile Bele, Radu Botiș, Gelu Dragoș, Mihai Ganea, Vasile Dan Marchiș, Vasile Morar, Olimpia Mureșan, Ioan Potop, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Tivadar, Radu Ulmeanu, Aurelia Velea…și mulți alții.

Continuare

Costel Neacşu: „Domnul nostru Iisus Hristos este cu noi, prin Biserica Sa, până la sfârşitul veacului!”

Gelu Dragoș

Costel Neacşu: „Domnul nostru Iisus Hristos este cu noi, prin Biserica Sa, până la sfârşitul veacului!”

Am primit la sfârşitul anului trecut două cărţi de la profesorul Costel Neacşu, un membru marcant al Ligii Scriitorilor, motiv pentru care am să scriu, succint, câteva cuvinte despre ele.
Am să încep cu volumul „Sfârşitul lumii”, editura „Emma Books”, Sebeş,2019,  Ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, o carte „Întru slava Sfintei şi celei de o fiinţă, de viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi”.
Despre această carte pr. prof. univ. dr. Mihai Valică afirmă în prefaţa cărţii: „Întrucât lucrarea de faţă aduce în prim-plan profeţiile eshatologice, interpretate şi expuse patristic, încearcă să recunoască semnele vremurilor actuale în contextul revelaţiei divine, mărturiseşte prezenţa şi lucrarea Sf. Treimi în lume şi sancţionează moral unele derapaje ale societăţii, ale unor persoane din spaţiul creştin, care încearcă să muşamalizeze istoria recentă, sau relativizează până la secularizare revelaţia divină, toate acestea mă fac să afirm, cu toată convingerea, că această lucrare este o contribuţie substanţială la îmbogăţirea teologiei ortodoxe române”.

Continuare

Confesiuni din... Yin și Yang

Petronela Apopei

Confesiuni din... Yin și Yang

„Poezia e despre noi... / apoi am plâns / și plânsul nostru / a umplut cerul / și ne-am luat în brațe, / s-au rostogolit privirile / și-au crescut muguri” spune cu mândrie Mihaela Huțanu în volumul de poezie pe care îl semnează apăsat împreună cu Nicolae Toma, „Niciodată nu vine prea târziu”, apărut la Editura Castrum de Thymes, din Giroc, în 2020.
    Da, din privirile lor au crescut „muguri” de vers, oferind cititorilor confesiunile a două suflete – sferă a plenitudinii iubirii.
    Apărut ca o lumină la capăt de tunel, într-un an în care oamenii au fost îndepărtați unii de ceilalți, volumul demonstrează puterea dragostei, a cuvântului ce leagă strâns, a muzicii intrinsece din sufletele dornice de întregire.
    Conștientizarea rolului poetic le revine amândurora, astfel că asiști la un vals, într-o imensă sală de bal în care unica pereche umple privirea prin executarea impecabilă a pașilor exersați de nenumărate ori...

Continuare

Pledoarie pentru irimă

Daniel Marian

Pledoarie pentru irimă

(Teodor Laurean – „sinele şi sinea lui”, Ed. Rafet, 2020)

             Ecografie urmată de stroboscopie, o serie de senzori şi motoraşe convocate pentru un experiment pe sinele deschis. Ce e acela sine şi cum se comportă el, ce se ascunde în sinea lui. Are noimă dacă e dezlegare la sinea sinelui, poate trece aceasta de capul ei dinăuntrul înafara stării de agregare obişnuite?  
             Dacă se va întâmpla ca alcătuirile să se clatine ca nişte şalvari pe idei de căpătâi, atunci ce facem, cum mai băgăm sinea la loc în matricea sinelui? Ce şanse sunt ca angrenajul iniţial să mai lucreze conform instrucţiunilor, dacă se inventează un alt sine mai puţin cooperant şi care ar putea deranja echilibrul construcţiilor mai elaborate, promovate ca inalienabile?...

Continuare

Cartea zilelor noastre | Senioru'

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Senioru'

 Corneliu Coposu, desigur. Intelectual de netăgăduit. Patriot incontestabil. Politician de nivel înalt. Pe care boala cea grea ni l-a răpit nemilos când încă țara-și putea ajuta fructuos. Și cum suferința să nu-l supună după amaru` trăit în comunismu` feroce? Anchetat, torturat, urmărit, umilit de torționarii nemernici ai epocii roșii. Înjosit uneori chiar postdecembrist, neocomunist. L-am cunoscut binișor și l-am respectat pentru luciditatea, înțelepciunea și fermitatea posedate din plin și folositor. Simțul politic relevant. Și stăruința de nezdruncinat întru democrație adevărată nici azi avută-ntrutot și consolidată, din nefericire...
 Scriu aceste rânduri, la un sfert de veac de la moartea lui, după recitirea unui volum*. Binevenit închinat vieții și necazurilor ce nu l-au ocolit niciun pic. Creator inspirat, ziaristu` Tudor Călin Zarojanu.

Continuare

Cântecul toamnei în antologia „Toamna sentimentelor”

Petronela Apopei

Cântecul toamnei în antologia „Toamna sentimentelor”

„Am strâns toamnă după toamnă / Și-acum gândul mă îndeamnă”, spun versurile autorului Harry Negrin într-o celebră piesă muzicală, iar gândul m-a îndemnat să purced asupra unei noi antologii marca „eCreator” și anume „Toamna sentimentelor”, apărută în luna decembrie a anului 2020.
    Cu firescul devenit obișnuință, antologatorul, creator de frumos, Ioan Romeo Roșiianu a cules roadele toamnei unui an zbuciumat pentru suflete, așezând cuminte 85 de autori, cântăreți ai versului acestui anotimp.
    Vreme a culesului, toamna are multiple semnificații, una dintre ele fiind maturitatea ca vârstă, înțelepciunea ce se așază peste spiritul omului.
    Provocarea înțelepciunii în scris fiind aruncată, autorii cunoscuți sau aflați la porțile afirmării, au dat drumul izvoarelor de suflet pe care le posedă.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Vlad Babiciu

Vlad Babiciu

Poezii de Vlad Babiciu

Codrului verde

Vedeam un codru la îndepărtare
Am așteptat o nouă natură peste noi
Să ne dezmorțim din somnul iernatic
Ce ne-a amorțit degetele ca un corp static
Bătut de vânturi și ploi.
Prin atmosfera primăvăratică am evadat
Ca dintr-o închisoare,
Din dinții încleștați ai iernii prizonier
Am gustat libertatea dulce,

Continuare

Poezii de Ioana Cîrneanu

Ioana Cîrneanu

Poezii de Ioana Cîrneanu

RESEMNARE

Din palma deschisă a înserării
se-ntind haite de nori
și-n lumina desculță
se aude liniștea unei tăceri,
mintea stă ghemuită
și-n suflet se pun întrebări
între devreme și târziu
gândurile torc slove
și din umbra unui cuvânt
se înalță ortografia vieții

Continuare

Poezii de Denisa Zobu

Denisa Zobu

Poezii de Denisa Zobu

Durerea Mării...

Acoperă-mă Mare cu zestrea ta de aramă, turnând mercur în sânge și în valuri pat de teamă în care îți ascunzi amarul de gutuie, plouat pe buza nopții cu perle de tămâie.

Arată-mi puritatea neputinței tale ce îmi întinde palma ridată de metale, sub care viețuiește abisul veșniciei născut de alge moarte sub platina magiei.

De ce mânia sumbră a cailor sihaștri, îți pătrunde pieptul țesut de aștri albaștri... când mâna ta devine căuș de scoici pribege, veninul din privire nisipul îți culege.

Continuare

Poezii de Gabriel Razvan Dinu

Gabriel Razvan Dinu

Poezii de Gabriel Razvan Dinu

Nu se-ntâmplă nimic

Nu se-ntâmplă nimic.
Nici o stație,
nici o gară.
E doar o zi oarecare
în care nu ninge, nu plouă,
doar se moare.
Nu se-ntâmplă nimic,
e doar o floare.

Continuare

Poezii de Gabriela Schuster

Gabriela Schuster

Poezii de Gabriela Schuster

Privind delfinii

dumnezeule
privind delfinii delicat
printre inele de apă
mi-am dat seama brusc
ce frumoasă este viaţa
aproape că uitasem
în fiecare săptămână trebuie
să îmi cumpăr delfini
şi puţină apă de mare
chiar dacă vinerea mi-e frică
să nu fiu prea sărată
înainte de liturghie

Continuare

 

Proză

Prev Next

KAZACHIU

Dumitru Tălvescu

KAZACHIU

    Așchiile din bucata dreptunghiulară de plop săreau în toate părțile, ca niște aripi de fluturi albi, într-o mișcare dezordonată ca și cum plecarea din bucata primordială le-ar mai fi putut aduce înapoi. Tobar privea cu atenție locul unde dalta lovea lemnul, căutând dimensiunea potrivită pentru a-i da în final forma dorită. Kvec, copilul cel mic, privea și el din pragul cortului, cu cămășuța ridicată peste burta umflată, arătându-și buricul țuguiat, pe care bunică-sa, Frusina, i-l tăiase în grabă acum trei ani. Începea să fie cald afară, iar fumul de la focul improvizat începu să invadeze cortul. Se furișa prin încăperea umbrită, ocolind puținele mobile și ieșea, șuvițe-șuvițe prin găurile pânzei peticite în tot locul.
-    Ți-am zis, fa, gătește afară, umpluși cortul de fum...
-    Taci mă, nebunule, că doară nu faci tu mâncare, vezi-ți de treaba ta că acuș nu mai
avem nici un șfanț și nu mai am ce să-ți pun pe masă-
-    Haoleo, da gură mare ai, nu văzuși că-ți pusei afară fiarele și oala de tuci să gătești acilea?

Continuare

Freamatul timpului

Daniela Baciu

Freamatul timpului

Norii negri se imbulzeau si se buluceau dinspre Luciu spre satul întins ca in palmă de pe malul Calmatuiului. Vântul isi proptise foalele în înaltul cerului si involbura praful de pe ulițele neasfaltate. Grigore, a pus mâna streașină la ochi si a scos o înjurătură printre dinții galbeni de la mestecatul tutunului, o meteahnă veche din tinerețe :
- Grijania mătii de vreme!
Era cu oitele, pe un islaz in apropiere de Pogoane. Fusese oier de cand se stia si nu avea de gand sa renunte vreodată la câmpul si stelele lui. Acolo, pe islaz vroia să isi doarmă somnul veșniciei langa mioarele lui in sunet de dor si jale, doinite de fluierele ciobanasilor, in freamăt de frunze si in vajait de vânt!
Stia ca moartea pândeste, hâtra dar încă nu se dădea cu una, cu două desi avea saptezeci de ani. Era înalt, subțirel dar adus de spate si tara usor după el piciorul drept. Dormitul sub cerul liber isi luase tributul si oasele lui bătrâne il cam dureau, mai ales când se schimba vremea, ca acum.

Continuare

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (ESTE VIAȚA O BALANȚĂ?)

Liliana VIERU

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (ESTE VIAȚA O BALANȚĂ?)

Sufletul, inima Crinei ajunseseră sa se întrebe, sa analizeze, sa judece, să rabde și să-și răspundă la cele ce o preocupau.
... Viața, ca un râu nesecat, ca un fluviu din care adeseori se revarsă un zâmbet amar, dar și dulce, orgoliul rănit, dar și o stare de mândrie înălțătoare, oameni decăzuți, dar și divini, plâns isteric, dar și benefic, dragoste pe muchie de cuțit, dar și secrete tenebroase... Viața cu toate trăirile ei, frumoase și mai puțin frumoase, plăcute și neplăcute, i-au demonstrat de nenumărate ori că există în toate o unealtă de măsură, o limită, o cumpătare. Există acea balanță care îi dă fiecărui om atât cât merita, atât cât poate duce. Din toată viața sa, ea sesiza că orice faptă-i cu răsplată, orice lucru este cu măsură, cu limită. Balanța stă mereu de veghe. Totul este bine cântărit de Sus. Dar și pregătit de noi. Ca și fiecare om trecut prin viață, a înțeles că este imposibil ca în lume să fie numai bine sau numai rău.

Continuare

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (GREȘELILE NOASTRE – LECȚII ALE VIEȚII!)

Liliana VIERU

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (GREȘELILE NOASTRE – LECȚII ALE VIEȚII!)

Prin suferințe creștem, ne călim, ne perfecționăm, și dacă dorim, învingem! Cineva se căsătorește și-i nenorocit, altcineva divorțează și-i fericit! Banale aparențe, dar există, din păcate, ca niște paradoxuri nedorite... Căci, dacă e să fim sinceri, cine nu și-ar dori să aibă o familie, copii, să fie fericit împreună cu alesul, aleasa? Cred că toți aspirăm și visăm la o viață de poveste. Dar viața nu-i un basm, un vis, sau un film de scurt metraj... În viată se întâmplă multe... În toate cazurile depinde de persoanele implicate în relații conjugale.
Dar dacă nu depinde numai de noi fericirea visată? Atunci, toate dorințele noastre se spulberă, se sfarmă, mor, dispar, pier...
Viața e ca o balanță, ca o cumpănă care se mișcă când spre bine, când spre rău... Și fiecare dintre noi vede „același bine” sau „același rău” diferit. Într-o situație, când totul dispare fără nici un puseu de conștiință, se ruinează, se risipește, adică se duce totul la pierzanie, cu siguranță că „soluția binelui” ar fi chiar „soluția răului”. De unde se trage atare filozofie? Din faptul, că divorțul este tratat ca un deznodământ negativ... Dar, adeseori, doar el este soluția fericită. Ruperea unei relații, de obicei nesănătoasă, poate servi ca bază pentru alte relații, cu adevărat – fericite!

Continuare

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (PEREPEȚIILE LUI IGOR)

Liliana VIERU

FRUCTUL INTERZIS E DULCE (PEREPEȚIILE LUI IGOR)

Tânăra familie acceptă trecerea cu traiul la părinți. Se liniștise și Crina, gândind că soțul ei va avea rușine și respect față de părinții ei. Dar, vorba ceea „pielea rea și răpănoasă, ori o bate ori o lasă”... Timpul demonstra ca Igor nu era omul care să-și schimbe apucăturile. Nu venea acasă cu zilele sau dacă venea, aducea cu el și prietenii săi, prezentându-le familia lui frumoasa. Venise într-o zi acasă și-i zise Crinei:
— Gata, am dat apartamentul nostru în chirie!
— Ce, cum așa, cui l-ai dat?
— Păi, iată așa, tu nu lucrezi, stai acasă și nu faci nimic toată ziua, de lucrat lucrez numai eu ca un măgar, așa că niște bani în plus, n-au să ne încurce!
— Bine, dacă zici, doar ca avem pe acolo lucruri...
— Nu-ți face grijă de lucruri, le-am pus deoparte și chiriașii n-au sa-și bage nasul în ele!

Continuare

 

Teatru

Prev Next

În căutarea ultimului element

Ana-Cristina Popescu

În căutarea ultimului element

Monodramă

Decorul: La malul mării.

Personajele: Roza.

(Se aude sunetul mării. Pe un șezlong, Roza, privește apa, nisipul, cerul și ascultă.)

Roza: Apune soarele. O ultimă dâră de foc se oglindește în apă. Cred că-i este sete, dar apa e îndărătnică și pata de foc se retrage treptat. Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să  se înece.

Continuare

PENTRU O BUCATĂ DE PÂINE

Lazar Claudia Jasmina

PENTRU O BUCATĂ DE PÂINE

Actul I

Personaje: Boierul Tinaxe, Vasile Mugur (un ţăran), Sluga Gheorghe (un alt ţăran)

Scena I

Personajele: Vasile şi Gheorghe

Decorul - Un câmp

(Vasile şi Gheorghe erau pe câmp la seceriş.)

Vasile: Hai, Gheorghe, mai repede, că n-avem timp până la anul!

Gheorghe: Termin imediat.

Vasile: Spui asta de o ora!

Gheorghe: Da' ce-i cu graba asta?

Continuare

CHEIȚA DE LA SCRINUL MAMEI

OLIMPIA MUREȘAN

CHEIȚA DE LA SCRINUL MAMEI

CONVORBIRI SPIRITUALE
Italianul Dante Alighieri se găsea în starea mea de acum:
„ Nel mezzo di camin di nostra vita/ Mi ritrovai nel una selva oscura / che la dirita via era smarita”(La mijlocul vieții mele/ M-am trezit într-o pădure întunecată/ Din care nu știam ieșirea).
M-a salvat cheița mamei, de la scrinul ei de ieri/ Cheiță fermecată/ ce deschideai o lume minunată/ dincolo de nori/ mică erai/ dar marea era înlăuntrul tău.
Mașina timpului nu-i adusese încă
pe idolii secolului nostru: pornografia, televiziunea, internetul!

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE | Deșteaptă-te, Române, cu „Geniul” României!

OLIMPIA MUREȘAN

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE | Deșteaptă-te, Române, cu „Geniul” României!

1. „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! DAR CE FEL DE ROMÂN? Român care vrea a-şi însuşi monopolul patriei, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei - aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. NAŢIONALITATEA trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adânc se  pronunţă  arareori!  Hebreii  (evreii)  cei  vechi  n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor!  IUBESC POPORUL ROMÂNESC FĂRĂ A IUBI SEMIDOCŢII ŞI SUPERFICIALITĂŢILE SALE!".

+ + +

2. „OMUL” e cel mai înaltă și mai nobilă operă de artă a naturii; într-un sens și mai nobil el ar trebui să fie și cel mai frumos  „op” de artă al artei, al propriei sale puteri creatoare, libere, conștiente și morale.

Continuare

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape cât în trei decenii

Mihaela STOICA

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape cât în trei decenii

 Tulburarea psihică de care suferea şi-a pus amprenta asupra chipului poetului Mihai Eminescu, a cărui înfăţişare s-a transformat vizibil în ultimii ani din viaţă.
„Între fotografia de la Iaşi, din 1884, când avea 34 de ani (studioul Nestor Heck), şi cea din 1887 (studioul Jean Bieling, Botoşani) e o distanţă de trei ani, dar transformarea chipului lui Eminescu arată, parcă, o trecere a timpului pe trei decenii. Poetul este acum (în 1887, la 37 de ani) în perioada de instalare totală a bolii psihice, decăderea fizică e vizibilă, iar celebra privire tăioasă şi penetrantă e deja amintire; ochii privesc golul interior, ca şi pe cel din afara propriei fiinţe, o deşertăciune a existenţei prinsă cu atâta profunzime în opera sa”, scrie muzeograf Liviu Apetroaie din cadrul Muzeului „Mihai Eminescu” într-un articol care însoţeşte ultima fotografie a poetului postată pe site-ul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi.

Continuare

Povestea primei mari REGINE a României

DC

Povestea primei mari REGINE a României

La 17 decembrie 1843 s-a născut Elisabeta (Paula-Ottilia-Elisa), prinţesă de Wied, regină a României. S-a afirmat şi ca scriitoare, publicând, sub pseudonimul Carmen Sylva, povestiri, legende, piese de teatru: "Poveştile Peleşului", "Prinţul codrului". Membră de onoare a Academiei Române (n. 17/29.12) (m. 1 februarie 1916)

Printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied avea 26 de ani cand a venit in Romania, in 1869, pentru a i se alatura, ca sotie, lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, principele domnitor, si el de obarsie germana, care conducea tara din 1866. Cand, in 1881, Carol I a fost proclamat rege, Elisabeta a devenit cea dintai regina a Romaniei.

Continuare