Eu, Revista Ecreator și Editura Ecreator anunțăm încetarea colaborării cu numita Petronela Apopei.
Deși a fost avertizată în repetate rânduri să își revizuiască atitudinea și comportamentul față de colaboratorii noștri, ea nu a înțeles să facă astă, n-a dat curs...
Ambii oaspeți ai Centrului Cultural Pitești, în sala cu simeze ocupate mereu cu ceva de admirat. Nonagenarul epistemolog bucureștean, specialist, de asemeni, în filozofia limbajului, a vorbit deloc banal...
ContinuareNici pe departe. Doar muzica progresivă din a doua jumătate a veacului trecut putând fi numită astfel. Chiar de nu se cânta mereu împreună cu orchestre de acompaniament. Dar...
ContinuareÎn America. Mai exact, în Texas. Unde justiția și unii reprezentanți ai săi demonstrează nefast că adevăru` și dreptatea multașteptate-n instanțe sunt doar ceea ce consideră ei c-ar fi...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
ContinuareProf. Dr. Mihai Dăncuş
„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...
ContinuareLB
Zi mare în calendarul creștin, 15 august prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, momentul în care Sfânta...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de...
Continuare
Vernisajul expoziíei “Vibrații” va avea loc marți, 5 decembrie 2023, de la ora 17,00
Curator Liliana Popa, istoric de artă
Cornelia Victoria Dedu între mîngâiere și brutalizarea culorii cu dragostea copilăriei pentru jocul mirific al...
Editura Globart Universum din Montreal anunță :
In curând va fi publicata cartea de ''poezii din sufletul meu pentru sufletele voastre ''cu titlul
CU SUFLETUL ÎN PALMĂ a autoarei Mihaela CD.
.Despre volumul CU...
Între știință și spiritualitate
cu prof dr Constantin Dulcan și d-na Titiana Popa terapeut Body Code
Cu deosebită onoare și bucurie UNIVERSUM VIP Studios a primit vizita a doi distinși invitați: doamna Titiana...
Valentin Lupea
După publicarea unui număr de cinci volume de poezie, (APROAPE DE LINIŞTEA SIMȚIRII, Editura CERVANTES, București, 2015; DESCULȚĂ PRIN IUBIRE, Editura ECO PRINT, Satu Mare, 2016; O ALTĂ SCUFUNDARE, Editura PLEIADE, Satu Mare, 2017; RĂSĂRIT ÎN OCHII NOPȚII, Editura ECOU TRANSILVAN, Cluj - Napoca, 2018 şi FERESTRE CU FLORI DE GHEAȚĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022), după o intensă activitate publicistică în mai multe reviste literare şi de cultură, după apariția într-un număr de şapte antologii şi după un interesant exercițiu la nivelul eseisticului prin scrierea şi publicarea în diferite reviste de specialitate a unor eseuri de critică literară, dar şi-n social-media a unor minieseuri pe care le foloseşte drept crochiuri pentru scrierile sale critico-analitice, iat-o acum pe Dana Zen (pseudonimul literar al poetei Dana Criste, născută-n oraşul Negreşti Oaş, județul Satu Mare), care surprinde lumea literară cu un nou volum, de data aceasta de critică literară, DOAR CĂRȚILE.
"Surpride" este un fel de a spune!
Liliana Popa
Nu știu dacă absolutismul e un vis al Renașterii sau mai mult al Antichității.Pe ruinele templului lui Apollo îndemnul de a ne cunoaște "pe noi înșine" devenise o realitate dar și o reținere pentru cei care vedeau realitatea neînvăluită de mister.
Formularea lui Aristotel, precursor al umanismului "devino ceea ce ești", soluționează prin formularea "omul este bun prin temeiul ființei sale" și de aceea "datoria lui morală constă în a-și realiza bunătatea originară a esenței sale" ideea că omul se deosebește prin spirit, raíune.logos.
Scriitoarea Nicolaeta Vișan și-a făcut botezul livresc prin lansarea romanului "Capcana parfumului" sâmbătă, 5 august 2023, la Constanța.
Un roman clasic, scris la persoana întâi, un roman tulburător, în care granițele dintre real și ideal, dintre iluzie și întâmplări devin înguste, sau se întrepătrund adesea.
Pare un roman memorialistic la început, psihologic, introspectiv
Este un roman structurat pe capitole, pe planuri paralele, cu plasticități metaforice dar mai ales vizuale: "Brusc, copacii au început să-și strângă crengile, lipindu-și-le de trunchi, înspăimântați și ei, ca și mine – le puteam simți frica, era aceeași ca și a mea. Arătau ca niște rachete spațiale, sinistre, gata să-și ia zborul. Vântul ce s-a pornit din senin îmi sugera să...
Liliana Popa
Nuanțele Corinei Dașoveanu se coboară din cerul înalt și se oglindesc în adîncuri de mare, unduiesc pe linia orizontului se întîlnesc și hotărăsc ce albastru să ofere dimineața ochilor arzători, purificatori de albastru, arzători de freamăt lăuntric. Pentru că diminețile ei sînt altfel, fiecare clipă e altfel, fuziuni cu timpul și spațiul pe care îl parcurge vrăjită, desvrăjindu-l, în universul ei de esențe.
Daimonul marilor romantici .....
Mi se păre plecată demult într-o aventură a spiritului său, neatinsă de realitatea imediată, trece cântând peste toate, dornică să ajungă ACOLO, pas cu pas pășind pe metafore vibrante și puternice, altfel se oprește undeva.
"chem o pasăre
și-mi șterg simplul de ea... "
De fapt realitatea poetului e doar atât cât vrea să o cuprindă cu retina. Fără încărcătură emoțională versul rămâne o simplă frază.
Johnny Ciatloṣ Deak
„Un poet este o pasăre de o desăvârșire nepământeană, care evadează din tărâmul sau celest și sosește în aceasta lume ciripind.” (Khalil Gibran)
În luna ianuarie a anului 2023, este publicată la editura Stef din Iași, România, cartea CĂLĂTORIE UNICĂ ce poartă semnătura stimatei poete Aurelia Rînjea. Titlul ne anunță din start că este vorba de o „călătorie unică” pe care nu vrem să o pierdem, deci nu mai stăm pe gânduri și ne aventurăm pe file de carte.
Volumul începe cu un motto extrem de sugestiv: „Scrisul - un mesaj manifest / Care să sfideze / Timpul şi timpurile / Pentru a înţelege mai bine / Raţiunea de a fi / Și dimensiunile spiritului uman”.
În introducerea pe care o face autoarea, viața ne este prezentată ca fiind suprema bucurie, ca „o călătorie unică, în care te redescoperi și îți hrănești fiinţa din abisul luminii”, „ un drum către noi înşine, o căutare de sine, o fereastră deschisă către Marea Singurătate, un examen pe care îl trecem fiecare de unul singur”, „Un anotimp al spiritului”, „O stare existenţială în care, într-o dualitate nerecunoscută înveţi să-ţi construieşti propriul vis”.
Gelu Dragoș
Poeta Ica Gaftone ne propune un titlu incitant și - în același timp - destul de trist ”Toamna vieții”.
Spun aceasta pentru că poeta născută la confluența Sălăuței cu Someșul, la răscrucea a trei județe Cluj, Maramureș și Bistrița, este o iubitoare a tot ceea ce-i frumos pe lumea aceasta: natura, (pădurile de foioase și conifere, susurul de izvoare, florile), zăpezile, familia (pierderea mamei a fost un șoc pentru ea), oamenii sinceri și pozitivi, dragostea de neam dar și iubirea în formele ei.
Prima carte de poezii a scris-o cu aproape douăzeci de ani în urmă – a doua tot în acest an, tot la Editura Ecreator - și au fost primite cu interes de publicul cititor.
De atunci încoace și-a diversificat și și-a desăvârșit constant stilul, unul cu o amprentă proprie.
Pentru poeta Ica Gaftone viața este alcătuită din secvențe asemeni ”picturilor abstracte”, cu diverse culori, când calde, când reci, așa cum este și viața: ”Culori și anotimpuri întrepătrunse/ Printre frânturi de vieți ascunse/ Unele mohorâte,altele vioaie/ Curcubeie răsărite după ploaie/ Clepsidre neîntoarse la timp/ Aurori boreale formând un nimb/ Aure peste capete frumos strălucind” („Picturi abstracte”).
Adriana Crăciun
„Toamna vieții” de Ica Gaftone este o colecție impresionantă de poezii, care marchează un moment de maturitate și introspecție profundă în viața autoarei. Publicată în 2023 de Editura eCreator din Baia Mare, această carte de poezie se distinge prin diversitatea tematică și stilistică, oferind cititorilor o experiență literară de neuitat.
Cuprinsul variat, ce include poezii cu titluri evocative precum „Picturi abstracte”, „Veniri și plecări”, „Secetă” sau „Toamna vieții”, sugerează o călătorie lirică intensă, în care autoarea își exprimă trăirile, gândurile și meditațiile asupra vieții, iubirii, naturii și existenței umane.
Doamna Ica Gaftone reușește să creeze armonie între formă și conținut, utilizând o varietate de forme poetice, de la vers liber la haiku, pentru a-și transmite mesajele.
Poemele sale sunt încărcate de simboluri și imagini puternice, care invită cititorul să se scufunde în universul său liric și să exploreze straturile de sens ascunse sub suprafața cuvintelor.
Un aspect remarcabil al acestei colecții este modul în care poeta abordează tema toamnei, nu doar ca anotimp, ci și ca metaforă a trecerii timpului și a transformărilor vieții. „Toamna vieții” devine astfel un simbol al maturizării, al bilanțului existențial și al înțelepciunii dobândite în urma experiențelor acumulate.
Dana Zen
,,Suntem ca fluturii care zboară pentru o zi crezând că vor zbura pentru totdeauna.” Carl Sagan
Ica Gaftone înțelege tristețea și durerea ca terapie, le-a trăit în diferite forme, în stilul ei, încă le trăiește, poate.
Prin versurile sale încearcă doar să le transforme în frumuseți. În rânduri pentru noi, cititorii.
Într-o seară de toamnă, cu nostalgie, cu multă ironie, uneori cu bunădispoziție, stări care trădează o înteligență născută și apoi cizelată în furtunile vieții, înțelegând efemeritatea, autoarea stă de vorbă cu ea însăși și, bineînțeles, ne implică și pe noi.
Adresându-se nouă, încă o dată, în acest volum de poezie, sugestiv intitulat ,,Toamna vieții”.
,,Culori și anotimpuri întrepătrunse/ Printre frânturi de vieți ascunse/ Unele mohorâte, altele vioaie/ Curcubeie răsărite după ploaie/ Clepsidre neîntoarse la timp...” da, suntem trecători, frânturi, curcubeie răsărite după ploaie, fluturi.
Într-o zi, oricum, oricare dintre noi, vom face ceva pentru ultima dată. Nu-ți mai construi închisoari din gânduri, folosind opiniile altora despre viața ta și renunță să fii cine vor alții!
George G. Asztalos
Viața rage înainte
Suntem cu toții în acelaşi
Scenariu implacabil
Te apucă seara de nervi
Şi te dă cu capul de dormeză
Iar tu te apuci
Să tragi la rame
Evident cu ură
Deşi aia doamne iartă-mă
N-are nicio vină
Julia Dragomir
Furnică
când departele-i aproape
și când ce-i mic este mare
nu pot vedea decât bidimensional
sunt o infimă furnică
ce se plimbă neștiutoare
pe laturile unui cub
se prea poate să nu o pot lua nici măcar
în sus sau în jos,
ci doar cotesc
mai spre stânga sau mai spre dreapta
în față, sau în spate
fără să știu neapărat că urc sau cobor
sau poate că știu
dar nu-mi dau seama
la nivelul infinitezimalei mele ființi
Marieta Coman
Te-am așteptat decembrie
Tu ningi prin noi, decembrie
în suflet toate ni se cern
și ne întrebi de mai avem destulă emoție
și copilărie în noi
ca să te iubim...
Și vii să ne întrebi dacă zăpada ar trebui
să spele
în noi ceva
tristețe, răutate sau să pună
puțină inocență doar...
Ana Maria Dămoc
CÂNTEC PENTRU UCRAINA
În țara tristeții, unde întunericul domnește suprem,
Se desfășoară o poveste de angoasă, o națiune sfâșiată la granițe
Copiii din Ucraina plâng de foame, mamele plâng de disperare,
Soldații căzuți se odihnesc veșnic, domnește aer sumbru.TRIST, E ÎNCĂ RĂZBOI!
Moartea, moartea, moartea răsună prin noapte,
O simfonie jalnică… o priveliște înfiorătoare,
În această baladă metalică, plângem situația lor tragică,
Pentru copiii flămânzi ai Ucrainei, prinși în această frică.
Mihaela CD
Iarna din sufletul meu ...
Am adunat atâta iarnǎ-n suflet
Atâta ger ṣi gheațǎ ,am adunat
Şi de atâta înfrigurare ṣi jalet
Mi-e sufletul un sloi îngreunat
Aṣ vrea sǎ vinǎ primavara zurlie
Sǎ-mi înmugureascǎ visele verzi
Şi-n zori de versuri ṣi melancolie
Sǎ înfloreascǎ speranțe pe corzi
Din temnița troianǎ alb sihastru
Sǎ zbor, sǎ fug, pe țǎrmul însorit
Sǎ-mi fie viața ca un val albastru
Şi-n inimǎ sǎ-mi fie cerul pǎstorit
George Dimitriu
Ajunsese „completatul” (termen introdus de lo- cotenentul Novac prin zicerea „în armată nu se fură, se completează”) un fel de sport de masă, căci permanent lipsea câte ceva. De altfel, într-una dintre ultimele nopţi petrecute-n cazarmă, au intrat unii în sala de clasă a plutonului şi ne-au golit raniţele. Deşi am reuşit să recuperăm o parte dintre lucrurile „descompletate”, părinţii noştri au avut de plătit sume consistente la încheierea stagiului militar.
Mi-a dat odat‘ căpitanul Tilică un pachet acom- paniat de-o permisie:
- Îl vei preda unchiului tău, colonelul! Ai înţeles?
- Da, să trăiţi! Să ştiţi că nu locuim în acelaşi oraş. Ce conţine pachetul?
- Nu-i treaba ta! Nu mă interesează cum faci, însă ai grijă să intre-n posesia lui cât mai repede – îmi cere Tilică, aruncându-mi o privire rea.
- ‘nţeles, să trăiţi!
Am pornit aşadar spre casă, cu intenţia de a-mi delega părinţii să rezolve problema. În tren am dat peste nişte camarazi bine informaţi şi, împins de la spate de ei, am deschis raniţa, am scos pachetul şi i-am rupt un colţ, devoalând astfel o sticlă cu whisky ş‘un pachet de cafea.
George Dimitriu
Comandantul companiei din care făceam parte era un căpitan bine legat, c-o mustaţă blondă aciuată pe o faţă rozie, rotundă, decorată cu buze cărnoase. Volu- bil şi prietenos în aparenţă, deţinea însă nişte ochi verzi ce-i jucau, deseori, răutăcios. Se numea Tilică. El şi locotenentul Novac (comandantul plutonului meu şi subalternul său) se antipatizau reciproc. De altfel loco- tenentul, un etnic maghiar c-o mustaţă odârlită şi cu buze subţiri care trădau intransigenţă, ne anunţase încă din prima zi de armată:
- Figyelem! De azi, eu vi-s mamă, eu vi-s tată! Să nu vă prind că vă duceţi la Tilică dac‘ aveţi vreo proble- mă.
Prin urmare, toţi îl evitam pe căpitan.
Sosise momentul să facem un marş lung, de 50 km. Am pornit la drum câteva plutoane, pe la patru dimineaţa, şi urma să ne-ntoarcem în aceeaşi zi. Eu am solicitat să nu mai car AG-ul (Aruncătorul de Grenade, ale cărui 7 kg aveam sarcina să le plimb peste tot) pentru că suferisem în urmă cu puţin timp o operaţie, însă Tilică n-a acceptat.
Cristian Mladin
Roțile se învârt. Spre înainte. Totdeauna spre înainte. Asfaltul gri este acum întunecat. Lumina apare și dispare, pe măsură ce stâlpii de iluminat rămân în urma mașinii.
E frig. Puținii trecători se grăbesc spre căldura caselor. Singur cu gândurile mele, mă îndrept spre parc. Acum o oră eram încă întins pe spate, cu mâna dreaptă sub cap, încercând să mă motivez.
Acesta e punctul critic. Îl simt și îl știu. Cel mai greu e să te hotărăști. Corpul preferă căldura confortabilă a patului, iar somnul îți dă târcoale. De fiecare dată, mă înfrâng pe mine însumi. La început nu îmi reușea, dar repetiția m-a făcut ceea ce sunt acum.
Ritualul e de fiecare dată același. Tricoul tehnic, pantofii sport și treningul negru. Indiferent cât de grea a fost ziua, alergarea îmi dă o stare de bine. Corpul secretă endorfine, iar gândurile aleargă odată cu mine.
Mă bucur că pot să alerg. Asta mă ține în viață cu adevărat. E bine să ai un hobby. Cred că înlăuntrul nostru locuiesc mai multe energii care sunt în stare latentă majoritatea timpului. Iar dacă poți să accesezi măcar una din aceste energii, devii tu însuți o formă de energie.
George Dimitriu
Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită căci era foarte devreme.
– Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire importantă - îi spuse cu voce caldă, care însă trăda nerăbdarea.
Până la urmă frumoasa blondă se dădu jos din pat și se îndreptă către baie. Chipeșul ei partener se ridică molcom, iar patul austerei camere se dematerializă imediat. Bărbatul își mângâie barba și comandă mental monitorului-folie să treacă pe modul știri. Leo aprecie concizia acestora (o știre conținea maximum două fraze) și se lăsă amuzat de modul impersonal în care erau rostite de robotul-prezentator:
De la desființarea închisorilor a scăzut constant numărul oamenilor care sunt nevoiți să trăiască izolați în pustietate ori să-și dea acordul de a fi cobai în experimentele cu nanoboți. Se așteaptă cu nerăbdare momentul în care pachetul legislativ va dispărea urmând să guverneze doar legile bunului simț.
Cristian Mladin
Aşteptând răbdătoare ca Liviu să păşească în lumea viselor,imaginaţia Maiei zburda liberă.Se închipui ieşind încetişor din casă ,strecurându-se cu mers de pisică pe langă umbra veche a caselor.
Destinaţia era deja stabilită.Viaţa palpită în inima oraşului iar zgomotul subteranelor este o alternativă care se vrea aleasă să acopere zgomotul zbuciumului trupului şi sufletului.
Păşind treptele ce conduceau spre o altă lume, se simtea liberă,acasă,rebeliunea punând stăpânire pe ea gradual.Însetată,se lăsă purtată pe valurile muzicii iar ascensiunea ei pe boxa ce vibra frenetic nu se lăsă mult asteptată.
Berea curgea în valuri în localul plin de fum iar Maia,de la înăltimea boxei, începea să vadă viaţa cu alţi ochi,încurajată şi de lichidul gălbui şi cu spumă ce îi răcorea trupul înfierbântat.
Ochii multor animale de pradă nocturne erau îndreptaţi spre ea.Se simţea validată de acest lucru,care o făcea să se simtă importantă.Ochii fostului ei partener o dezbrăcau lacom,reactivând instincte ancestrale.
George PETROVAI
În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.
Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor.
Cu paşi rari şi neauziţi, el străbate terasa până la şezlongul pe care cade umbra...
Luciana Marinescu
PERSONAJE:
Mălina
Mihnea
Delia
Vlad
Lăcrămioara
Viorela
Mircea
FIGURANȚI: ospătărița, DJ-ul și grupuri de tineri.
Notă:Textul nu poate fi montat sau modificat fără acordul expres al autorului.
Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă, sub nicio formă sau mijloc (fotocopiere, multiplicare, copiere), sau orice altă metodă mecanică ori electronică, fară consimțământul autorului. Textul cuprins în această lucrare aparține în totalitate autorului, acesta având toate drepturile și responsabilitățile asupra lui.
Melia Cerchez Marin
Avocata e purie, plinuţă, îmbrăcată într-o rochie ternă, lungă, gri sau maro, cu multe accesorii cu iz interbelic (perle, mărgele gri sau bej, inel cu camee). Are un aer plictisit, obosit, e resemnată. Intrǎ Ghicitoarea, o pirandǎ plină de zorzoane, o explozie de sunet şi culoare. E foarte nervoasă. Avocata e surprinsă, clar nu aştepta pe nimeni.
Ghicitoarea
(dând buzna şi foşnindu-şi fustele) Săru’mâna!
Avocata
(puţin speriată) Bună seara, pe cine căutaţi?
Ghicitoarea
(se opreşte din foşnit fustele) Apă pe mata, pe cine fra-su să caut? Ai chef de miştouri?
Avocata
Doamnă, vă aflaţi în biroul meu de avocatură şi nu ştiu cu cine am onoarea, că nu aveţi programare...
Ghicitoarea
Onoarea, oroarea om mai vedea. Şi la ce îmi trebe programare? Păi ce-s la doftor, că nu-s bolnavă? Îs la avocat, că la mata am şi venit! Deci ştiu unde sunt, că eu nu e proasta, da?
Liliana Popa
Silviu Purcarete este unic !
Montarea piesei a fost impresionantă, grandioasă și cu mare încărcătură având în vedere conotațiile atribuite situațiilor create de regizor, dar într-o atmosferă elisabetată.
Nu mi-aș fi imaginat un astfel de "Hamlet", piesa scrisă de Radu F. Alexandru având ca bază tema shakesperiană, dar într-o altă viziune, în care personajul feminin este rău, o femeie devenită criminală, adulteră, mincinoasă, oportunistă, pragmatică, fără scrupule.
În "Gertrude" de Radu F. Alexandru prințul Hamlet află că tatăl său biologic nu era Hamlet, regele ucis, ci Claudius, fratele regelui, unchiul său, devenit rege prin căsătoria cu Gertrude, soția rcelui omorât.
Au fost aleși cei mai buni actori ai Teatrul Naţional: Claudiu Bleont în rolul Gertrudei, magistral interpretat, Mircea Rusu în rolul lui Claudius, Marius Manole - Hamlet, Duhul: Marius Bodochi,
Lari Giorgescu în rolul Ofeliei, Horațio - Alexandru Potocean, Polonius: Paul Chiribuță.
Dan LUPESCU
Surâzătoare carte de învățătură
La două zile și două nopți după ce scrisesem Medalionul Torța și Troița cântului viril din Oltenia, dedicat rapsodului Gheorghe Roșoga, am primit volumul Vorbe de duh, povestiri cu tâlc al acestui vestit Om, Profesionist și Patriot (născut la Gura Motrului în ziua de 12 Mai 1945).
Înveșmântată într-o frapantă copertă cartonată de culoarea aurului dacic, cu genă identitară unică în lume, cartea poartă girul Editurii Beladi (Craiova, 2023, format A5, 214 pagini, ISBN 978-973-7773-98-2). Bun de tipar: 8 octombrie 2023. Apărut: 27 octombrie 2023.
Autograful olograf al autorului este datat 23 noiembrie, același an.
Pe la trei ceasuri din puterea nopții, dau ghes a purcede la o rapidă răsfoire, dar mă pomenesc – după mai bine de două ore – că savurasem, rapid și cu înfrigurare, primele 44 de pagini.
Sar apoi mai spre miezul volumului, citesc ultimele două capitole și mă întorn la coperta interioară, unde mă miră, tare mă miră consemnarea a nu mai puțin de șase nume de personalități, care semnează, fiecare, câte un text de escortă: prof. univ. dr. Ion Deaconescu (Cuvânt înainte), Nache Gheorghiu (Prefață), Ion Cornoiu (Postfață), Drd. Vlad Ovidiu Cioacă (Nota editorului), Dr. Mircea Pospai (Cartea de după cântec), Mihai Firică (O carte scrisă direct pe sufletul lui Gheorghe).
Ionuț Țene
E clar că Oswald Spengler nu a avut dreptate în cartea „Declinul Occidentului”, că emisfera care cuprinde ţările nord-atlantice se va prăbuşi în urma crizei economice şi a culturii, ci datorită corectitudinii politice de limbaj, care surpă eşafodajul libertăţii de gândire şi schimbă trecutul istoriei sau literaturii. Marxismul cultural a dus semantica la un exces de schizofrenie sociopată a topicii frazei. Asistăm la o ucronie destabilizatoare prin care se doreşte schimbarea istoriei şi culturii pentru a impune, de fapt omul nou, de tip stalinist sau maoist. „Corectitudinea politică” dusă la limită, înseamnă de fapt „revoluţia culturală” a lui Mao din anii 1960, având ca scop crearea unui cetăţean obedient faţă de stat şi conducător, în speţă în Occident faţă de corporaţie şi sistemul tot mai corupt de ideologie şi propagandă. Deja în Occident doar „Black lives matter” mai contează de fapt, fiind o discriminare a celorlalte rase, deoarece cu adevărat pentru umanitate contează „All lives matters”, adică orice fiinţă umană. Dar discriminarea pozitivă este un vehicol ideologic, iar „noul proletariat” doar un instrument de a introduce dictatura celor foarte puţini şi foarte bogaţi faţă de cei foarte mulţi. E dialectica hegeliană a istoriei, care a stat la baza utopiilor lui Marx şi Engels, ce a dus la sisteme opresive vinovate de uciderea a milioane de oameni. Bineînţeles asta nu a deranjat Germania lui Merkel să ridice statuile lui Marx şi Lenin pe banii partidului comunist chinez şi să ne dea nouă lecţiile lupului moralist.
Continuare