Edi(c)torial

Despre tineri, (ne)implicare și falsă de…

Despre tineri, (ne)implicare și falsă dezamăgire

În Cartea a V-a din Tusculanae Disputationes Cicero sublinia că îi aparţine poetului Marcus Pacuvius...

Continuare

alis

Opiniuni

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Mafia americană...

...și unu` dintre ”zugravii” ei. Frank Sheeran Irlandezu`. Că irlandez era de neam. Un...

Continuare

UN CRITIC CARE PUNE DIAG…

UN CRITIC CARE PUNE  DIAGNOSTICE

Unii colegi îl compătimesc pe Ion Ciocanu.
Dânşii consideră că el n-a avut copilărie. Copilărie...

Continuare

Îngerul

Îngerul

Noiembrie. O lună rece și ploioasă, în care vântul se plimba nervos pe străzi ca...

Continuare

Traditii

Proprietăţile fizice…

Pr. Lucian Filip

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează

Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit...

Continuare

Ce se întâmpla, în t…

DN

Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează. Tradiţii şi superstiţii de BOBOTEAZĂ

Sărbătorile Bobotezei şi Sfântului Ioan sunt asociate cu o serie de obiceiuri populare, puse alături...

Continuare

Horoscop chinezesc p…

DN

Horoscop chinezesc pentru 2020. Anul Şobolanului de Metal este al noilor începuturi

Anul 2020 în horoscopul chinezesc este al Şobolanului de Metal, o perioadă a noilor începuturi...

Continuare

Interviu

„Noi suntem deschiși la t…

„Noi suntem deschiși la toate influențele artistice” | Interviu cu scriitorul Jordi Virallonga Eguren (Spania)

Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...

Continuare

Dan Doboş, autorul celui …

Dan Doboş, autorul celui mai cunoscut roman SF românesc. ''Cred sincer că în următoarea sută de ani omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei''

În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...

Continuare

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Posta redactiei

Oaspeţi de seamă la preze…

Oaspeţi de seamă la prezentarea revistei Freamăt a Ligii Scriitorilor

Sâmbătă, 8 februarie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în sala „Ion Burnar” a avut loc o nouă şedinţă a cenaclului Ligii Scriitorilor Maramureş...

Continuare

Glasul Mireşului, Ediţia …

Glasul Mireşului, Ediţia a 3-a, Ianuarie 2020

A apărut ziarul "Glasul Mireşului", ediţia a 3-a, ianuarie 2020, în condiţii grafice europene, un jurnal dedicat 100% locuitorilor comunei de pe Someş - Mireşu...

Continuare

Primul dicţionar publicat…

Primul dicţionar publicat în Australia a fost unul de jargoane

După Revoluţia Americană, Australia a servit drept colonie-închisoare şi ca loc de exil pentru prizonierii politici.
Între anii 1788 şi 1868, mai mult de 160.000...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Un altfel de rost dincolo de înaltele pretenţii

Daniel Marian

Un altfel de rost dincolo de înaltele pretenţii

(Vasile Morar – „Cântece de mahala”, Ed. Eurotip, 2019)

              Frumuseţe dincolo de rigorile frumuseţii, a culege stele căzute din noroi afânat. Unde credeai că nu se pot decupa de prin cer păsările, acolo se înfrumuseţează zborul atunci când se învârt vulturii cei mari. Desigur nu e vremea ciocârliilor de cristal şi nici a portativelor lui Mozart sau Bach, dar poate să sune trompeta şi pot să se gudure zurgălăii câtă vreme clopotul cel mare inundă lumea cu pajişte scorojită de viaţă şi cu palmă nearată de moarte.
              La Vasile Morar pe uliţă se întâlnesc firimituri de timp şi unele se pun la corvoadă, altele stau la taclale. E vremea „Cântecelor de mahala” care să inunde cu micile bucurii dar mai ales cu prelungi tristeţi. Mai molcome ca săgeţile de lumină îndreptate spre apus, aceste mirodenii cresc interesant pe o lume deja otrăvită de concertele marilor oraşe. Sunt neaşteptate pârguiri cu trimitire la susurul şi la dangătul morţii ce străbate şi dă fiori vieţii, spre a nu uita că e vie şi ţinând-o vie.
              Năstruşnicia poetului dă roade memorabile, unele chiar epocale. Avem aici ce au uitat poeţi de seamă ai întregii lumi, precum anumite...

Continuare

Fericirea se află lângă noi

Daniel Luca

Fericirea se află lângă noi

Ovidiu Gligu, în volumul de versuri Poemele fericirii (Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2018), reamintește cititorilor săi un adevăr arhicunoscut, dar neglijat: fericirea se află lângă noi, în ființele dragi, în locurile ce ne înconjoară, în lucrurile mărunte, și nu altundeva.
    Bunăoară, în bățul ce scrijelește pământul, în prietenii necuvântători („Ne este bine nouă aici Doamne / eu știu că ai lăsat fericirea în lume / pentru fata care este cu bățul în pământ / și pentru câinele care fuge / speriat și bucurors” – Nuielușa de alun) sau în ținuturile dragi („valea Carașului / a fost totdeauna patria / și neamăgirea / mea” – Valea Carașului).
    Dar numai pentru că în fiecare din acestea viețuiește o fărâmă de divinitate („Stăteam pe o treaptă / și auzeam foarte bine / culorile lumii ieșind / din cupa palmelor Tale / spre mine” – Funii de aer).
    Timpul trece pe nesimțite, iar viața omului cunoaște transformări profunde, însă niciodată nu va putea uita copilăria, cea mai fericită vârsă a sa, cu bucuriile și candoarea de netăgăduit, aceasta făcând legătura dintre basm și realitate („Basmul / se stinge încet / odată cu lumânarea / mă fac mai mic / sub...

Continuare

Dialoguri lirice înspre sufletul celui care citeşte...

Gelu Dragoş

Dialoguri lirice înspre sufletul celui care citeşte...

Vasile Bele din Chiuzbaia, scriitor consacrat şi Nelu Danci din Plopiş un „fârtat” şi o descoperire a celui dintâi au început un dialog pe facebook sau pe blogul subsemnatului, care a prins foarte bine la cei care care utilizează asemenea reţele de socializare. Ce au în comun cei doi este dragostea pentru poezia populară, un gen literar tot mai des uitat şi neglijat, pentru catren (amintindu-ne astfel că multe poezii ale Poetului Naţional Eminescu sunt o înşiruire de catrene), pentru tradiţia şi frumuseţea locului în care s-au născut, copilărit, maturizat. Şi mai au ceva în comun, multă, foarte multă energie, motiv pentru care s-au străduit să le ofere cititorilor şi în special adepţilor acestui gen, o surpriză literară, semnată de cei doi, numită „Dialoguri populare lirice”.
 Este un volum de suflet, scris cu inima lor mare, realizat surprinzător de repede, pentru care cuvintele mele din prefaţa cărţii ar fi prea sărace, banale, după ce veţi citi poemul semnat de cei doi coautori „Pentru tine...”, din care totuşi spicuiesc: „Pentru atunci când n-oi mai fi.../Şi prin carte vom grăi.../Pentru tine sat şi grai.../Pentru tine sfinte Rai...” sau „Pentru cei ce m-aţi născut.../Pentru cei ce m-aţi crescut.../Pentru tine mamă, tată...” ori „Pentru...

Continuare

Romanul care te predispune la confesiuni

Galina Martea

Romanul care te predispune la confesiuni

Cu o denumire specifică și destul de interesantă, romanul „Amiază nevindecată” (Editura „Victor Babeş” din Timişoara, 2018, pagini 311), de Veronica Balaj (scriitoare, poetă, jurnalist, membră a Academiei Româno Americane, pornește de la  o sensibilitate deosebită față de procesele vitale ale omului, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esențiale ale vieții umane ce sunt într-o legătură indispensabilă cu existența cotidiană, având în relief aspectul dragostei, al suferinței morale, al fericirii și al dimensiunii afective.
Sub raportul acestor înfățișări se distinge sentimentul uman în relațiile dintre oameni, adică procesul afectiv specific uman ce exprimă atitudinea omului față de realitate, față de cele înconjurătoare, față de a cunoaște și a simți credința și pasiunea intimă legată de cineva printr-o prietenie foarte apropiată, caracteristică unui mediu restrâns.
Pe această atitudine  se spijină conținutul integral al acestui roman cu triplu plan epic.
În contextul acestor descrieri, cunoscutul critic literar Adrian Dinu Rachieru își expune propriile viziuni în prefața acestei lucrări, „Amiază nevindecată” fiind romanul care impresionează nu numai prin structura internă și externă a conținutului, dar și prin calitatea stilistică în a formula acțiunea subiectului.

Continuare

O carte memorabilă – „Secol de vânzare” (pamflete)

Gelu Dragoş

O carte memorabilă – „Secol de vânzare” (pamflete)

Printr-o conjunctură nefavorabilă mie, ce m-a ţintuit la pat, am avut parte, la început de an 2012, de lecturi consistente, iar bucuria este şi mai mare când autorii cărţilor citite sunt maramureşeni de-ai mei: Florica Bud, Ioan Dragoş, Nicolae Goja, Vasile Morar, Dragomir Ignat.(...) Am pornit cu o curiozitate şi o nerăbdare specifice copiilor în a asculta poveşti spuse seara de bunici, în a citi „prima creaţie literară” din 2012 a scriitoarei Florica Bud, „Secol de vânzare – pamflete” tipărită la Editura „Maşina de Scris”, Bucureşti.
 Încă de la început observăm autoironia fină, cu care ne-am obişnuit să o găsim în cărţile autoarei maramureşene, ca şi multa poezie din frazele scrise în cele 42 de pamflete ale cărţii.
Personal, nu m-am putut opri din citit, deoarece Florica Bud nu se protejează deloc şi, în numele adevărului, spune tot, cu riscul de a-şi face duşmani mai apropiaţi – vezi reproşurile vizavi de Casa de Cultură a Sindicatelor, de clădirea Primăriei Băii Mari, de şantierul de pe 22 Decembrie, de Someşul poluat, de drumurile judeţene, etc. – sau mai îndepărtaţi, printre  cei prezenţi în paginile volumului, scriitori, vedete, vipuri de tot soiul, dar şi politicieni ce ocupă un scaun în Parlamentul României...

Continuare

Poetul Ioan Romeo Roşiianu a tipărit un volum antologic de poezie ca o recuperare a Timpului şi Cuvântului său!

Gelu Dragoş

Poetul Ioan Romeo Roşiianu a tipărit un volum antologic de poezie ca o recuperare a Timpului şi Cuvântului său!

  „Mai ştii când te-am rugat să pleci, dar să-mi laşi amintirile în ordine” scrie Ioan Romeo Roşiianu în poemul „Scrisoare despre dragoste rurală” din volumul „Înnomenirea cuvintelor”, Editura Ceconi, Baia Mare, 2014. Acum revine în Literatura Română Mare, în anul de graţie 2015 cu un nou volum de-a dreptul interesant şi valoros, atât prin formă cât şi prin poemele incluse în el!
       Volumul este o antologie cuprinzând şi texte inedite „Scrisori de dragoste neexpediată”, cel mai nou ciclu şi „stil” ale poetului, poezii citite şi în cadrul şedinţei Cenaclului Scriitorilor Maramureş recent.
 În volumul de debut „Unghi al durerii” apărut la Piatra Neamţ în 1994, în colecţia de poezie a Casei de Editură „Panteon”,poemele sunt de regulă scurte, cu titluri pătrunzătoare, mizând pe impactul unor sintagme sau versuri scurte. Exemplific: „Într-o/ ultimă/ icoană veche/ îngerii îşi plâng veşnicia/ strecurat-n vopsele/ uscate.” ( pag. 16 ) sau „Dăinuie-n mine amintirea cuvintelor spuse.” ( pag. 20 ), ori „la o masă de joc/ a tăcerii/ cumpărând de-un singur bănuţ/ o altă viaţă viitoare.” ( pag. 22 )
      Următorul volum „Naşterea insomniei” apărut la Casa Odeon din Bucureşti, 1996, păstrează stilul din volumul precedent şi s-a bucurat de aprecieri critice...

Continuare

Mândră coada erectă a realităţii

Daniel Marian

Mândră coada erectă a realităţii

(George G. Asztalos – „MatAdor”, Ed. Minela, 2020)

              O lucrare a trăirii care se face cu sârg şi conştienţă, fără limite autoimpuse, trăire dincolo de temeri, de luciul eventualităţii, preferându-se certitudinile cât de aprige în locul confortului, încartiruirii şi reglării, necesităţii ajunsă şi (auto)suficienţă. Cum era o vorbă pitorească pe vremuri, ’ce-i prea mult nu e destul’ sau varianta optimizată ’nu e mult până departe’. Fiinţa se roade până la unghii, până la oase, se consumă pe fondul halucinogen al comuniunii cu „cel mai animalic dumnezeu”.
               Poezia lui George G. Asztaloş ţiuie într-un mod aparte, dă sfară de calamitate şi război, exacerbează dar şi neagă viaţa, doar şi numai pentru a o enerva atât de tare încât aceasta îşi arată muşchii turându-se la maxim. „MatAdor” este un exerciţiu complex de asumare a unei nebunii supraetajate, într-o fază netratabilă cu elemente aflate la îndemână – „eu sunt lumina de la fereastra nebuniei de dincolo”. Angoasa şi ironia în forme ultrasubtile te pot panica de nu ştii încotro să fugi printre paginile cărţii. Dimensiuni rebele, unele nerevendicate până acum, ni se înfăţişează pentru o mistuitoare probă de foc. Cu siguranţă, este o carte etalon pentru un timp revolut...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Costel Stancu

Costel Stancu

Poezii de Costel Stancu

mai ţii minte cum ne iubeam pe rîul cu focuri joase?
ieşise luna mîinile noastre
se odihneau undeva între cer şi pămînt
erai tristă şi răsuflarea ta îngreuna barca
pluteam între cele două maluri
doamne ce frumos era
părul tău tîrîndu-se pe fundul apei ca o ancoră

îl muşcau peştii şi rămîneau încremeniţi!

Continuare

Poezii de Petronela APOPEI

Petronela Apopei

Poezii de Petronela APOPEI

Tu, vara din mine

Și picuri de ploaie se scurg
Din norii de vată murdară,
Iar vântul, o coamă de murg
Zvâcnește în tropot de seară
Prin pomi deșirați se răsfiră
Cu palmele aspre-i îndoaie,
Cântare de jale ostilă,
Copacii, de vară-i despoaie
O umbră bolnavă se-așterne,
Iar ploaia devreme, e rece,

Continuare

Poezii de Constantin ANTON

Constantin ANTON

Poezii de Constantin ANTON

SUFLETE de ROUĂ, IV

„ Dacă iubirea ta nu are speranța să fie primită, dator ești să taci… Dacă iubirea ta nu este primită și ajunge să fie o zădarnică rugăminte - asta fiind răsplata fidelității tale –
și dacă nu ai puterea sufletească de a tăcea,
atunci caută să te vindeci,
dacă dai peste vreun medic priceput în așa ceva.
Căci iubirea nu trebuie confundată cu sclavia inimii.
Iubirea care se roagă este frumoasă,
dar cea care imploră este dragoste de slugă."

Continuare

Poezii de Elisabeta Scurtu

Elisabeta Scurtu

Poezii de Elisabeta Scurtu

Ultima dorință

Aș vrea să fiu un vânt și-un ger năprasnic
să-ți arunc pălăria de pe cap
ca să mă pot juca în tihnă
cu părul tău brumat
ca iarba toamna.
Să-ți ating fruntea, pleoapele,
obrajii,
să-ți mușc buzele până la sânge,
iar tu să nu poți să te opui.
Să te sărut, să-ți las semne pe gât
și nici măcar să nu bagi de seamă

Continuare

Poezii de Constantin ANTON

Constantin ANTON

Poezii de Constantin ANTON

SUAVITATEA ARMONIILOR

„Poeții sunt inima umanității !”

(Eugen IONESCU)

În rodul lacrimii neplânse
Poeții-n rime înmulțesc
Visele cu adieri și brize
Spre nostalgii și dor firesc!

Pe aleile toamnei bogate
Printre castani și mărturisiri
Poeții ard ca niște nestemate
Lacrimile ascunse între zefiri!

Continuare

 

Proză

Prev Next

NU REGRET NIMIC–Partea a treispezecea

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC–Partea a treispezecea

...Pe măsură ce înaintez în vârstă constat, în modul cel mai firesc, faptul că majoritatea pieselor componente pe care le am în dotare, încep să se defecteze şi să nu mai funcţioneze la parametrii proiectaţi. În clipa asta ştiu la ce vă fuge gândul, dar nu-i vorba numai de aia. Aia, oricum îşi mai aminteşte câteodată (rar) şi dă semne de viaţă. Are memorie. Doar „placa de bază” de la ultimul etaj nu prea mai are memorie. Sunt unii oameni care genetic deţin memorie de elefant. Alţii se bazează pe logică, având sinapsele încinse şi care nu pot sta nici o fracţiune de secundă fără să gândească. Alţii invers. De exemplu, am un cumnat extrem de harnic şi cu o memorie de invidiat. Cu sinapsele stă mai rău. Are doar câţiva neuroni şi nici ăia nu se prea leagă între ei. Merge băiatul la săpat de porumb, singur pe tot hotarul şi sapă de dimineaţa până seara. A fost bine instruit de părinţi, încă din copilărie, că dacă mergi la săpat de porumb, trebuie să sapi porumbul, zi lumină. Odată l-am întrebat la ce se gândeşte cât e ziua de lungă şi în ritm de metronom dă cu sapa singur, singurel. A fost foarte contrariat şi l-a surprins întrebarea. Mi-a răspuns puţin ofuscat, citez: „La ce să mă gândesc?

Continuare

Definiția urii

Octavia Diana

Definiția urii

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.”
Să n-apună soarele peste mânia voastră"
- Efeseni 4:26

  Ura a fost din totdeauna un duşman pe care poate cu greu îl înfrângem.  De multe ori datorită acestui sentiment hrănit de orgoliu am rănit suflete nevinovate şi singuri ne-am distrus bucuria.
   Niciodată nu te vei simți împlinit sufleteşte rănind şi stropind cu veninul din inima ta fiecare suflet nevinovat. Dacă distrugi un vas prețios, si îți ceri iertare, crezi că totul a redevenit ca înainte, însă nu e aşa, oricât ai încerca tu să îl lipeşti, nu va mai fi ca înainte.
  Duritatea şi ura cu care lovesti un suflet, poate fi o lovitură fatală. Sufletul poate ceda, iar iubirea din inimă se poate stinge.
  Aceasta reuşim sa facem când urâm şi vrem numai să ne răzbunăm.
  Totul este asemenea unui voal de matase neagră aşezat pe chipul nostru, nu mai vedem culoare sau frumusețe, totul este negru şi lipsit de strălucire. Ura te face să vezi numai negrul din viața fratelui de lângă tine. Ura din inima ta, se reflectează pe a lui, şi astfel îți vezi reflecția inimii tale negre.

Continuare

NU REGRET NIMIC–Partea a douăsprezecea

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC–Partea a douăsprezecea

...Acum voi face un salt pe cealaltă parte a baricadei, adică în ograda socrilor.
Pe actuala  soţie şi mai mult ca sigur şi viitoarea, neavând intenţia să divorţăm, (doar dacă ea găseşte unul mai bun ca mine, ceea ce nu cred) ne-am cunoscut cu 42 de ani în urmă sau mai exact pe 21 mai 1977. Cred că a fost cea mai bună alegere deoarece nu am avut altă variantă. Ca Adam cu Eva. Lucram la institute diferite, dar în aceeaşi clădire, uşă în uşă. Ne-a făcut cunoştinţă o doamnă care a simţit că avem ceva în comun. Amândoi la început de carieră, sărăcuţi în aceeaşi măsură, tinerei, frumuşei, am dat mâna ca doi utecişti şi iată-ne, după 42 de ani, bunici. În ziua respectivă, de Sfinţii Constantin şi Elena era un chef monstruos şi la mine în birou şi la Rodica, viitoarea mea soţie. Fiind paraşutaţi de conjunctură în Braşov, ea din Feldioara eu din Homorod, locuiam în gazdă. Fiecare cu gazda lui. Cred totuşi că a fost dragoste la prima vedere deşi nu cred în dragostea la prima vedere. A fost doar o excepţie. Eu stăteam în gazdă la un coleg de serviciu şi Rodica la o doamnă, o unguroaică de vreo 40 de ani, atunci. Mă plăcea tare femeia aceea, dovadă că a venit la cununia noastră cu mare plăcere. Într-o duminică chiar m-au invitat la masă, nu am refuzat, nu atât pentru masa de prânz cât pentru întâlnirea cu mândra. Ne-am aşezat la masă, primul fel cu care ne-a servit a fost o salată de Boeuf care după cum arăta, parcă mai fusese mâncată o dată. Ca lupul. Pentru cei care stau bine cu ficatul, voi spune cum face lupul.

Continuare

Definiția eleganței

Octavia Diana

Definiția eleganței

"Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu."
- 1 Petru 3 : 3,4

   Cuvântul "eleganță" este folosit în această lume cu scopul de a scoate in evidență mişcări alese, un bun gust la alegerea îmbrăcămintei, o combinație aleasă între faptele şi gesturile tale, şi mai ales o armonie şi o frumusețe inimaginabilă in ceea ce faci, spui şi simți.
  Se găsesc diferite asemănări cu acest cuvânt într-o lume întunecată şi plină de imperfecțiuni, dar într-un suflet creştin, există  această  eleganță?
  Într-un suflet în care spunem că există Isus, există şi noblețe?

  În ceea ce spui, ce gândesti, ce faci şi ce hotărăşti se găseşte eleganța cerului?

Continuare

NU REGRET NIMIC–Partea a unsprezecea

Nae BUNDURI

NU REGRET NIMIC–Partea a unsprezecea

…Spuneam că vă voi relata câte ceva despre saşii aşezaţi aici în secolul doisprezece. Era prin anul 1149 după Cristos, într-o zi de toamnă timpurie cu brumă şi sărăcie, într-un Ardeal călcat deja de alţi “musafiri” veniţi de prin Asia în hoarde, călare, stabilindu-se în câmpia Panonică unde era într-adevăr vid social şi nu în Ardeal, cum spun astăzi urmaşii lor. Dar asta e altă poveste. Cum spuneam, era spre seară şi Ion, ţăranul român, închisese găinile, dăduse câteva lături la un purcel care nu promitea prea multe până la Ignat şi mânca o turtă din secară în faţa căsuţei din lemn, cu tindă şi pământ pe jos. Cucuruzul era încă pe tărâmul făgăduinţei pentru care spaniolii hoinăreau în derivă peste mări şi oceane. Tăranul de care vorbeam, un oarecare Ion, nu era nici vesel, fiindcă nu avea motive şi nici trist, ci aşa cum îi stătea bine unui ardelean, sobru. Asta era viaţa lui. Stătea aşezat pe un bolovan adus cu boii, din prundişul râului. Nişte vecini se întorceau de la câmp cu un coş de car cu sfeclă şi lobeniţe. Era toată averea cu care urma să intre şi să iasă din iarnă. Faină recoltă zise Ion, vădit ironic, spre ţăranul desculţ din carul cu boi, care-i arătă ostentativ mâna într-un mod vulgar, dar sugestiv.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

George PETROVAI

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

    Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.
    Deşi e dimineaţă devreme şi soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna.
    Deocamdată, înveşmântat în togă albă, cu căptuşeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproşabil întreţinute din preajma havuzului, savurând prin toţi porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare şi jucăuşă. Trupul ciolănos, înalt şi drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste...

Continuare

Meditaţiile lui Moise

George PETROVAI

Meditaţiile lui Moise

Rugăciunea de pe muntele Nebo

Iţi mulţumesc, iubit Părinte,
pentru a Tale multe daruri
în lunga mea viaţă,
ce ani numără douăzeci
peste a sutei împlinire,
scurşi ca-ntr-o-nchipuire
prin legea timpului din viu.
Poruncile în zeci de ani
Ţi le-am urmat după puteri
şi-un bun păstor am vrut să fiu
pentru sărmanii mei evrei,

Continuare

Lucifer (Panorama deziluziilor)

George PETROVAI

Lucifer (Panorama deziluziilor)

Partea I

(Facerea)
Cândva,
într-un trecut atât de-ndepărtat
că timpul n-avea chip
și spațiul dormita,
doar Duhul făr-odihnă
prin haos rătăcea
și medita la planul prefacerii-n esență,
așa ca neființa să-și piardă-a sa prezență
în confruntarea cu ființa de nezăgăzuit
prin voia Celui care e viul infinit.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI)

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI)

    6.Religiile indienilor
Partea I

    În primul volum al seriei Trebuința și anevoința înțelepțirii omului, pagina 25, arăt că termenul „religie” are o dublă accepțiune: Cicero l-a dedus din verbul relegere (a reciti, a se raporta la ceva cu deosebit respect), pe când Lactanțiu îl deduce (mai puțin corect din punct de vedere gramatical, „dar mai corespunzător înțelesului dat de creștini religiei” – Emilian Vasilescu în Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, Ediția a II-a) din verbul religare (a lega, a uni) cu sensul de unire cu Dumnezeu.
    Însă nu numai pentru corecta încadrare ideatică a prezentului demers filosofic, ci și pentru o mai lesnicioasă înțelegere a rolului fundamental al religiilor în viața indienilor și, îndeosebi, în multimilenara lor cultură este nevoie de următoarele precizări preliminare:
    a)„Istoria religiilor este adevărata istorie a culturii” (profesor Ioan Mihălcescu), căci „Civilizațiile omenirii nu pot fi înțelese dacă nu este înțeleasă religia lor” (Raffaele Pettazzoni, profesor italian de istoria religiilor);

Continuare

Cifre şi numere, deosebirea dintre acestea, reguli de folosire corectă

N. Grigorie Lăcriţa

Cifre şi numere,  deosebirea dintre acestea, reguli de folosire corectă

Cuprins:
1. Cifre, numere și deosebirea dintre acestea
2. Scrierea corectă a cifrelor și a numerelor
Bibliografie

Rezumat. În textele literare, cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 și „numărul 10” corect se scriu în litere. Numerele se scriu atât cu litere cât şi cu cifre. În cazul numeralelor de la 1 la 19, inclusiv 19, prepoziţia „de” nu se foloseşte. Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, folosirea prepoziţiei „de” este obligatorie. Pentru numerele de la 20 în sus, inclusiv 20, dar care se termină cu numerele de la 1 la 19, prepoziţia „de” nu se foloseşte. Numerele scrise în cuvinte începând cu 21, trebuie scrise având poziționat cuvântul „și” între zeci și unități. Când scriem, cu cifre, numere mai lungi de trei cifre, folosim punctul pentru a grupa cifrele câte trei, pornind de la dreapta numărului. Atunci când scriem în cuvinte numere cu mai mult de trei cifre, sub formă de text, nu folosim virgula.

Continuare

Erori grave în folosirea numerelor zecimale. Esenţa sistemului zecimal

N. Grigorie Lăcriţa

Erori grave în folosirea numerelor zecimale. Esenţa sistemului zecimal

„Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale,
este cel mai simplu şi cel mai potrivit chip de a înfăţişa o lege generală sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfectă limbă în care se poate povesti un fenomen natural.” (Gheorghe Ţiţeica)

Cuprins:
1. Erori grave în folosirea numerelor zecimale
2. Esenţa sistemului zecimal

Rezumat. Din cauză că nu se cunosc regulile de folosire și de redare corectă a sistemului zecimal, se fac frecvente greşeli, atât în vorbirea, cât şi în scrierea cu numerele zecimale. Scopul acestui material este de a contribui la eliminarea acestor greşeli.

1. Erori grave în folosirea numerelor zecimale.

 „O pasăre căreia îi dai drumul poate fi prinsă din nou, însă un cuvânt care îţi scapă de pe buze nu se va mai întoarce niciodată.” (Proverb evreiesc), sau, altfel spus,
„Proștii mor, dar prostia rămâne”. (Ion Luca Caragiale)

Continuare