În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
ContinuareSe duc, rând pe rând, și scriitorii. Că iubirea, boala și moartea nu cer voie când vin pe capul omului. Așa întâmplându-se și cu profesoru`, scriitoru` și publicistu` slătinean...
ContinuareLa Pitești. Pe scena filarmonicii loco. Într-un concert entuziast. Entuziasmant deopotrivă. Căci s-a cântat cu mult drag și tare dor. Din belșug și cu strașnic impact. Cei cinci actuali...
Continuare...și iată-ne iar la primu` bilanț al stagiunii în curs (a optsprezecea la număr). Întâi și-ntâi fost-a, binemeritat, masterclass-ul dirijoral susținut de atenianu` Michalis Economou. Patrusprezece cursanți remarcabili și...
ContinuareLavinia Oșan
În 31 octombrie a avut loc o ultimă acțiune din proiectul ”Diversitate prin tradiție”
al...
Prof Merciu Dorel
Maramureșenii au fost dintotdeauna credincioși lemnului, căruia i-au dat cele mai felurite forme și în...
ContinuareCORINA ISABELLA CSISZÁR
Fata Pădurii în casa părăsită
Aveam vreo zece, doisprezece ani și ne jucam sara, vara...
ContinuareSimona-Ioana Cucuian[1]: Cum funcţiona sistemul U.A.S.C.R (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România)? Care este istoria reală a acestei Uniuni, în calitate de editor principal al revistelor studenţeşti (Viaţa studenţească, Amfiteatru...
Continuare[Mircea Toma][1]: Suntem la Cluj, Universitatea Babeş Bolyai, 1974-1975. Sunt student în anii de final ai Facultăţii de Psihologie, şi proaspăt membru în A.S.C. – Asociaţia Studenţilor Comunişti. Concret, pentru...
ContinuareS.I.C.: Cum funcţiona viaţa redacţională la CoCo? În ce perioadă aţi fost redactor acolo? Cine era redactor-şef?
B.G. Am fost redactor la CoCo în perioada studenţiei, adică între 1977 şi 1982...
ContinuareUniunea Editorilor din Republica Moldova este îngrijorată de consecințele imixtiunilor străine în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional. Credem că doar alegerile libere și corecte, cu respectarea pluralismului, pot asigura un viitor prosper, alături de...
ContinuareLa poalele Munților Nemira, umbrit de culorile vremurilor, orașul Dărmănești a fost un izvor curat de suflete tari (intenție vădită după semnificația numelui său). La finalul unui octombrie răsucit pe axa firescului, se aprinde un...
Continuare„Verdele este culoarea principală a lumii
și de-aici ia naștere frumusețea”.
(Pedro Calderon de la Barca)
Pornind de la esența acestui citat, îmi „recolorez’’ si eu cuvintele, inspirându-mă din titlul mai mult decât sugestiv ...
Nicolae Drăgulănescu
Motto: „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta!” (N.Steinhardt)
Publicată în vara anului 2024, de editura eCreator din Baia Mare, această carte - având 298 pagini, 8 capitole, câteva sute de ilustrații (documente, facsimile, fotografii, etc. toate de interes istoric), tehnoredactare și grafică impecabile - reprezintă un necesar, consistent și util document memorialistic descriind din interior, din perspectiva unui inginer electronist, deci cu rigoare, luciditate, onestitate și credibilitate - primele patru decenii de funcționare ale instituției publice de mare interes denumită Televiziunea Română, TVR („bătrânica” din titlu, omagiată de autor, actualmente octogenar, ca „soț” al ei, dupa 39 de ani de „căsătorie”, între anii 1956-1995 !!!!).
De menționat că, în România, primele emisiuni profesioniste regulate de TV în alb/negru au început în noaptea de Anul nou 01.01.1957 (la 31.12.1956 fiind înființat actualul canal TVR1, rămas unic până în 1968!) și utilizau echipamente de studio și emisie (emițător de 22kW) precum și televizoare cu tub cinescop și tuburi electronice importate (mai ales din URSS și RDG).
Valentin Lupea
Romanul de față, SUB TALPA DESTINULUI, Editura GEORGE COŞBUC, Bistrița, 2023, este al doilea roman al doamnei Gabriela Dimitriu, după TRECUTUL, LABIRINTUL VISELOR, Editura INSPIRESCU, 2021, roman "început în 9 mai 2021 şi terminat în 22 iulie 2022".
Avem în fața noastră un roman de factură psihologică în care "Un accident de maşină petrecut într-o zi nefastă de marți, 13, avea să, întoarcă din calea care se prevedea luminoasă, destinul scriitorului Andrei Condurescu. Gânduri răvăşite, întuneric şi lumină, dragoste şi crimă, toate se petrec într-un ritm alert, mână în mână cu personajele cărții. Viața şi moartea se vor împleti asemenea unei cununi imaginare, iar dragostea va căpăta nuanțe diferite pentru cele trei femei aflate în viața lui Andrei. Cine va căştiga? Cine va pierde?"(Gabriela Dimitriu - Sursa Facebook).
Adriana Crăciun
„Labirintul gândurilor nerostite” este un volum de poezie bilingv (română-engleză), apărut la editura eCreator din Baia Mare în 2024, semnat de Rodica-Ioana Bândilă, o autoare care îmbină eleganța literară cu profunzimea meditației filozofice.
Născută în Reghin, județul Mureș, este profesoară de limba engleză și o personalitate cu experiență bogată în domeniul educației și al traducerilor, demonstrând o pasiune pentru cuvânt, poezie și pentru realitățile vieții cotidiene. Această experiență își găsește expresia în versuri care invită cititorul într-o călătorie în interiorul ființei.
Termenul „labirint” poate fi interpretat ca o metaforă a minții umane și a complexității inconștientului.
Labirintul, un spațiu întortocheat și complicat, simbolizează structura psihicului, unde gândurile, dorințele, fricile și amintirile sunt ascunse și interconectate într-un mod dificil de descifrat.
În acest sens, fiecare individ are propriul „labirint interior”, care reflectă procesul său mental, format atât din conștient, cât și din inconștient.
Liliana Moldovan
Aristotel spunea despre suflet că este principiul suprem al vieții. Plecând de aici, în amplul său tratat dedicat sufletului încearcă să-i surprindă esența menționând că sufletul „ca principiu vital” este parte integrantă a corpului uman fiind responsabil cu evoluția fizică dar și reproducerea.
Discipol al lui Platon, filosoful născut la Stagira, credea că sufletul sau „anima” ține de simțuri dar este, mai presus de toate, un atribut al intelectului.
Îndrăgostită de miracolele filosofiei, autoarea - volumului apărut, la editura eCreator, sub sugestivul titlu „Labirintul gândurilor nerostite = Labyrinth of unspoken thoughts” - își propune să deslușească misterele sufletului și reușește să demonstreze prin glas poetic faptul că unul din atributele exclusive ale sufletelor sensibile este puterea lor de a visa, de a crea și de a-și exersa imaginația. Creația literară, devine, în acest context pretext de primenire sufletească și de renaștere spirituală.
Așa se face că, o mare parte a poeziilor, incluse volumul doamnei Bândilă, devin sursă de inspirație și delectare filosofică.
CEZARINA ADAMESCU
” Vai! Ce simţiri frumoase ascund cuvintele”.
(Mariana Popa)
“Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
După ce o viață întreagă a colindat pământul și apele, Mariana Popa, s-a gândit să se așeze. Și unde să se așeze mai bine, decât la ea acasă? În patria Limbii Române, purtată în toate peregrinările sale, în rucsacul doldora de cuvinte și imagini, dar și de tăceri contemplative, care i-au dobândit harul înțelepciunii și al seninătății fără cusur. Volumul de față oglindește meditațiile poetice la care a ajuns, din risipirile pe toate meridianele și paralelele lumii. Concluzia este esențială: Nihil sine Deo. Fără ocrotirea Lui, nimic nu s-ar fi făcut, nici în Cer, nici pe pământ, nici în adâncuri, nici peste ape. Poezia ei este cuminte, înțeleaptă, limpede, directă, tocmai bună pentru a ajunge direct la inimă. Un lucru reiese chiar din primele pagini: fuziunea cu natura, mama, sora, prietena, învățătoarea ei neobosită. De peste tot în lirica sa, răzbate glasul naturii, ocrotitoare, maternă, hrănitoare, prietenoasă, căreia, poeta dorește, din prinosul inimii sale, să-i răsplătească, la rândul său.
Adriana Crăciun
Cartea Nepotul lui Kafka, de Costel Zăgan, publicată în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, este o explorare poetică profundă care împletește teme precum identitatea, exilul, trauma istorică și reflecțiile existențiale legate de moștenirea Annei Frank.
Costel Zăgan a ales acest titlu probabil din mai multe motive semnificative, fiecare reflectând teme și influențe care se regăsesc în cartea sa.
Franz Kafka este cunoscut pentru scrierile sale profund existențialiste, care tratează teme precum absurdul, alienarea, birocrația opresivă și lipsa de sens a vieții umane. Asemenea lui Kafka, Costel Zăgan explorează în poeziile sale absurditatea existenței, angoasa personală și durerea colectivă. Titlul sugerează că autorul se consideră un nepot literar al lui Kafka, moștenind o viziune asemănătoare asupra lumii, marcată de nonsens și disperare, dar capabilă să sondeze detaliat adâncimile sufletului uman.
Iulia-Maria Ciherean
Rodica Ioana Bândilă ne propune un prim volum inedit de poeme, intitulat Labirintul gândurilor nerostite (Labyrinth of unspoken thoughts).
Este un volum ce apare la prestigioasa editură de la Baia Mare și face parte din colecția DEBUT.
Autoarea Rodica Ioana Bândilă vine în fața cititorilor săi cu primul volum de poezii, scris atât în limba română, cât și tradus în limba engleză.
De ce în limba engleză?
Foarte simplu este răspunsul, fiindcă aceasta este și profesoară de limba engleză, pregătind sute sau poate chiar mii de cursanți pentru examene de-a lungul vieții sale.
Prezentul volum e unul curajos, cu o amprentă lăsată de autoare pentru cei ce vor avea în mână cartea.
Este structurat pe 4 părți esențiale, fiecare cuprinzând un număr de câteva poeme reprezentative.
Marius Ionescu
RONDEL CU STRĂINI
Ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri
cuvintele-s topite
în visele de ieri
Nu spunem un cuvânt
nu scriem nici vederi
ne naştem doar străini
cuprinşi în vechi tăceri
Mariana Kiss
călimări cu vise
ne-am întâlnit printre catrene
printre călimări pline de vise
nu avem de ce ne teme
să avem inimi deschise
astăzi scriu eu despre iubire
mâine scrii tu dulci cuvinte
eu scriu despre nemurire
tu fericit mergi înainte
eu îs frunza ce-acum învață
dansul anotimpurilor
trasă de-un păpușar de ață
Teodor Dume
Apartamentul cu numărul 10
când rămân singur
afară plouă cu bulbuci
în apartamentul meu
doar umbra își face de lucru
se plimbă de ici-colo
și nu zice nimic
nu răspunde nici la ușă
când moartea se uită pe vizor
nu-i bai zic
o să aștept până încetează ploaia
și de teamă o să trag jaluzelele
apoi îi spun lui Dumnezeu
numărul apartamentului
Mariana Kiss
vise din poalele toamnei
mi-am ascuns câteva lacrimi
printre gândurile doamnei
am scris pe galbene pagini
vise din poalele toamnei
am încins condeiul în vin
am luat și-un strop de soare
m-am închinat la crez devin
și la a florii candoare
Violeta Bobocea
Plouă cu amintiri...
Plouă
cu amintiri,
cu regrete
și păreri de rău,
plouă infernal
peste sufletele noastre
de hoinari,
căutători
ai pietrei
filosofale;
fiecare șoaptă
a vântului
e un îndemn
de a răzbate
prin ploaia
de stele
a amintirilor
de ieri.
Puiu Raducan
Cu șoldurile-n mâinile nepăsării, din odaia de sus a megaconacului făcut numai dân bani cinstiți, bătrânul Yaha împinge cu ochii fumul de la țigară. Privește cu jind sânii copilei pedofilite și-și exclamă: Bă, da mare sunt,bă! Pedofiloaica ce-i zice frățiorului vitreg nene, râde și aplaudă. Nu știe de ce. Musteața sură și periculoasă a moșului Yaya face ravagii. Să facă, bre, dar cu poporul dădău cum rămâne?! Prizonier, ostatec al Yaya-ului, dădăul de popor, râde, aplaudă (evident) și de parcă n-ar fi suficient, mai și… votează.. Cum cu cine, băăă? Cu ei, cu ai lui Yaya, ce mai întrebați? Știe tot globul și voi nu! ”Și-n ziua aceea în care n- ar fi trebuit
ContinuareAdriana Crăciun
Era o zi mohorâtă de toamnă, cu cerul acoperit de nori grei și vântul purta frunze uscate pe aleile pustiite. Un bărbat trecea agale prin parc, cufundat în gândurile sale. Pe măsură ce frunzele cădeau în jurul lui, își simțea propria ființă ca parte din acest ciclu. Era într-o perioadă de tranziție, nu doar în viața lui profesională, ci și în suflet, simțindu-se prins între ceea ce a fost și ceea ce ar putea fi.
Se opri pe o bancă veche, uitându-se la copacii care păreau să plângă cu fiecare frunză care se desprindea de ramuri. Atunci simți o prezență stranie, dar familiară. Nu era nimeni vizibil în jur, dar ceva îi atinsese ușor umărul. Era ca o șoaptă tăcută dintr-o altă lume.
– Toamna este un sfârșit, dar și un început, auzi o voce profundă, dar liniștitoare, venind din spatele său.
Întorcându-se, văzu o siluetă vagă, aproape eterică, ca și cum ar fi fost o simplă iluzie. Într-un fel ciudat, nu simțea teamă. Prezența entității părea naturală, ca o întâlnire destinată să aibă loc.
Mariana Popa Potaisa
Orașul Blaj a primit cea mai importantă vizită din istoria sa, Papa Francisc a vizitat acest pământ „ de martiriu, de libertate și milostivire”, după cum afirmă Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Unite cu Roma, Greco- Catolică.Familia mea a avut un reprezentant de bază la acest eveniment istoric, pe soțul meu Ovidiu, nativ din Blaj. Relatându-mi evenimentele, a reușit să mă emoționeze și să mă înflăcăreze.
Dar, ne-am adus aminte de prima vizită a unui suveran pontif în țara noastră, la București în 8 Mai 1999. Cu venerație ne-am reamintit momentele când Sfântul Ioan Paul al II-lea a rostit cuvinte de lumină îndreptate spre Blaj: „ Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu și imi însușesc mișcătoarele cuvinte ale marelui poet Mihai Eminescu, care se referă la el: „ Îți mulțumesc Dumnezeule că m-ai ajutat să-l pot vedea”.
Au trecut peste România 10 ani de evenimente, care ne-au consumat viața în stil agitat.Recompensa spirituală înaltă a venit în anul 2019 tot de la Roma, când Pontiful Romei vizitează Blajul, Cetatea lui Inocențiu Micu, sufletul cald al României -Blajul- , care s-a bucurat de îmbrățișarea Papei Francisc. La acea dată, Câmpia Libertății s-a tranformat într-o mare Catedrală cuprinzătoare a mii de suflete de români într-o stare de fericire duhovnicească.
Mariana Popa Potaisa
Simt acut aripile timpului. Mă roagă să-l despletesc, să vorbesc despre el și rolul lui în
viața mea. Cu un arcuș de lumină imaginar intru într-o competiție cu vârsta. Poposesc în orașul meu natal, Turda. Găsesc dimensiunea clipei din pura plăcere de-a viețui în echilibru pe toate palierele vieții. Am tânjit mereu după copilărie, acum o regăsesc în gând.
Născută într-un oraș transilvan cu istorie veche din vremea cuceririi Daciei de către romani, voi face o scurtă prezentare a locului în care am crscut, orașul Turda numit Potaissa, unul din cele mai importante localități urbane din Dacia Romană.
Inițial a fost o așezare dacică, dar după cucerirea romană a fost un sat( victus) și apoi oraș. Prima mențiune a Potaissei, ca oraș, datează din anul 108 e. n. când o unitate militară a fost adusă în acest loc pentru a construi un drum spre Napoca.
Cornelia Georgescu
De cum intră în casă, Lia fu întâmpinată mai întâi de un pisoiaş gri, cu blăniţa moale şi pufoasă, care-i sări în braţe de cum o zări intrând pe uşă, lăsându-se dezmierdat de mângâierile ei pline de tandreţe şi afecţiune. Cu motănelul gri în braţe, Lia intră în camera de zi, unde se aflau părinţii ei, ambii treji. Ea-şi salută părinţii, care se ridicară în picioare, zărind-o; pe ea o aşteptau.
- Cam târzior astăzi, domnişoară, îi reproşă blând domnul Virgil Stancu, care părea a fi îngrijorat de întârzierea fiicei sale.
- Nu foarte târziu, tati, surâse ea, ceea ce-l dezarmă rapid pe tatăl ei; acesta îi răspunse tot printr-un zâmbet, renunţând pe loc la alte reproşuri pe care, probabil le avusese în minte înainte de sosirea fiicei sale.
Părinţii ei o aşteptaseră pe ea, îngrijoraţi de întârziere şi foarte probabil, nerăbdători să afle rezultatul concursului, după încheierea celor cinci testări.
- Am auzit o maşină; ai venit cu taxiul? întrebă, tare curioasă, doamna Valeria Stancu.
- Nu, mami, nu cu taxiul; m-a adus un coleg cu maşina, explică ea.
- Un coleg?! se miră mama ei. Păi, care dintre colegii tăi are o maşină? Nu ştiu nici unul care să aibă.
Victor – Nicolae Ciobanu
Personaje :
Smith – 33 de ani
Numele meu este Smith. Am 33 de ani şi ... ca să încep cu o minciună : sunt căsătorit, am un băieţel, Mark, de 7 ani şi deţin funcţia de inspector la banca naţională din New York. Credeţi că v-am spus cine sunt eu sau ce e mai important despre mine sau ce vreţi voi să auziţi?
Recunosc...uneori mint pentru a mă proteja. Şi mai e ceva! Ştiu că nu eu mint, ci toată societatea în care trăiesc se minte prin vorbele mele şi zâmbetul meu mândru...mai ales râsul.
Marian Ilea
piesă de teatru în două acte cu un epilog
Motto: "Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem... "
(Hortensia Papadat Bengescu)
Personajele:
Marian Ilea
Personajele:
Eva Dragoman (64 de ani, văduvă): fostă casieră şi fostă nevastă de farmacist, în scaun cu rotile, nu are un picior.
Braier Fisu (71 de ani, văduv): fost fotograf de evenimente oficiale şi fost terapeut de ocazie, în scaun cu rotile, nu are un picior.
Cei doi dorm în aceeaşi cameră. Trezirea şi forfota de dimineaţă.
Totul se petrece din zori şi până la lăsarea întunericului.
Continuare
George PETROVAI
Despre fericire am scris pe 7 decembrie 2010 articolul Nevoia omului de fericire, unde – printre altele – spuneam următoarele adevăruri incomode pentru atei și posesorii doar de bogății materiale (exterioare): „Cum simplitatea și cumpătarea sunt condiții indispensabile întru atingerea stării de fericire, urcată până la beatitudine (cu înțelepciune se spune că nu-i bogat omul care dorește tot mai mult , ci acela care, în plan material, se mulțumește cu tot mai puțin”), pe bună dreptate ne îndeamnă Mântuitorul să nu adunăm bogății pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, ci să adunăm bogății nepieritoare”. Se subînțelege că aceste bogății nepieritoare nu pot să fie decât moral-spirituale...
Adaug în textul Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată din 28 august 2016 că ea (fericirea) „se mișcă spre împlinire în interiorul sistemului tridimensional credință-iubire-bine (un om credincios cunoaște mai lesne și mai intens decât necredinciosul fericirea ce rezultă din înfăptuirea binelui, iar iubirea trebuie văzută de toți muritorii ca cea mai puternică forță universală – Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu e Iubire) și că sensul ei moral-umanitar de acțiune este dinspre interior spre exterior, dinspre individ către semeni, firește, cu inerentele întoarceri și autoreglări ale focarului de iradiere, mereu însetat de atotomenesc”.
Valentin Lupea
În timp ce analiza definiţia frumosului drept ceea ce este plăcut văzului şi auzului, Socrate atrăgea atenția asupra necesității unui principiu comun subiacent, dar destul de aproape, care să poată demonstra pentru ce anume ceea ce este plăcut pentru văz este plăcut şi pentru auz si pentru ce anume ceea ce este plăcut în general, când nu se mărgineşte la cele două canale ale văzului şi auzului, nu poate fi identificat cu frumosul (HIPPIAS MAIOR, 298-303).
De fapt, Socrate dorea să spună că o idee sau un concept unificator nu poate fi exprimat pur şi simplu în termenii unor simţuri dinstincte, deoarece acestea nu se găsesc reunite în cadrul niciunei unități, apoi, frumosul ar putea fi identificat cu ceea ce s-ar putea numi inteligibilul văzului sau auzului, cu funcţia pe care acestea o îndeplinesc în economia sufletului.
Aceeaşi sublimare a desfătărilor senzuale produse de culoare şi ton în tărâmul pur al formei şi relației intelectuale este întâlnită şi în STATUL lui Platon, care conturează educația adecvată a filosofului.
N. Grigorie Lăcrița
Cuprins:
1. Precizări preliminarii
2. Picătura streşinii
3. Distanţa minimă între construcţii
4. Distanţa minimă pentru arbori
4.1. Pentru arborii plantați până la 31 septembrie 2011, dată până la care a fost în vigoare „Vechiul Cod civil”
4.2. Pentru arborii plantați după data de 1 octombrie 2011, dată după care a intrat în vigoare „Noul Cod civil”
Tabelul nr. 4.1. Diferența contradictorii dintre prevederile din Codul civil față de cele din Legea nr. 348/2003
Anexa nr. 4.1. Exemplu de prevederile legale neclare, confuze, aberante din Legea nr. 348/2003