Edi(c)torial

Despre anul bisect

Despre anul bisect

Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile, luna februarie având 29 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi.
29 februarie este ziua cu cele mai puține aniversări. Aproape 13.000...

Continuare

Opiniuni

„Prometeu” e din nou „Pr…

„Prometeu”  e din nou „Prometeu”

Începutul acestui an școlar pentru elevii și cadrele didactice ale Liceului de Creativitate și Inventică „Prometeu” a fost unul trist. Probabil că a fost unica instituție de învățământ din țara...

Continuare

PACTUL CU DIAVOLUL

PACTUL CU DIAVOLUL

Timpul e așa cum sunt oamenii.
Le seamănă.
Când oamenii sunt necăjiți și timpul e necăjit.
Când oamenii râd și timpul se bucură.
Iarna aceasta este prima, de la...

Continuare

Cum e posibil așa ceva?

Cum e posibil așa ceva?

Nu doresc să-mi spun opinia despre COVID 19, fiindcă nu sunt în măsură să fac acest lucru, nu e de competența mea. Cert este că mor oameni care ajung să...

Continuare

Traditii

Ritualuri şi tradiţi…

Cezar Iordache

Ritualuri şi tradiţii funerare inedite de pe Glob

Diferenţele culturale şi religioase influenţează percepţia oamenilor asupra modului în care părăsim această lume. Astfel...

Continuare

Ziua internațională …

Ioan Romeo Roșiianu

Ziua internațională a fericirii 2020

Studiile au fost efectuate la Institutul Einstein cu un sondaj efectuat la peste 300 de...

Continuare

Legenda martisorului…

Ioan Romeo Roşiianu

Legenda martisorului, simbolul primaverii

Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională a primăverii, a bucuriei, prospeţimii, a victoriei binelui împotriva răului...

Continuare

Interviu

„Noi suntem deschiși la t…

„Noi suntem deschiși la toate influențele artistice” | Interviu cu scriitorul Jordi Virallonga Eguren (Spania)

Născut în anul 1955, scriitorul Jordi Villaronga Eguren este profesor de limba și literatura spaniolă la Universitatea din Barcelona. În anul în care l-am cunoscut, 1998, era președintele Asociației Poeților...

Continuare

Dan Doboş, autorul celui …

Dan Doboş, autorul celui mai cunoscut roman SF românesc. ''Cred sincer că în următoarea sută de ani omul va deveni practic nemuritor, ceea ce va crea o extraordinară presiune asupra planetei''

În următoarea sută de ani se vor întâmpla două lucruri care vor modifica radical fiinţa umană: energia va deveni practic gratuită, ceea ce va duce la dispariţia proprietăţii şi implicit...

Continuare

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Posta redactiei

Acces gratuit la Bibliote…

Acces gratuit la Biblioteca Digitală Mondială cu mii de carţi, articole, documente

UNESCO oferă acces gratuit, la nivel mondial, la World Digital Library, biblioteca digitală care conţine mii de articole, cărţi, documente şi fotografii, conform unui anunţ postat luni pe Twitter.
Organizaţia a luat această decizie după...

Continuare

Cele mai inspirate 100 de…

Cele mai inspirate 100 de romane

O listă a celor mai inspirate 100 de romane scrise în limba engleză au fost stabilită de experţi, iar printre titluri se numără lucrări moderne, ca "Jurnalul lui Bridget Jones", de Helen Fielding, dar şi...

Continuare

Scriitorul şi dizidentul …

Scriitorul şi dizidentul Paul Goma a murit din cauza COVID-19

Scriitorul Paul Goma a murit la Paris în noaptea de marţi spre miercuri, anunţă Mariana Sipoş, apropiată a familiei scriitorului. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, după ce a...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Cu Dumnezeu la o clinică de suflete

Daniel Marian

Cu Dumnezeu la o clinică de suflete

(Erika Bloj – „nobody’s blues”, Ed. Grinta, 2019)
             Pare-se că s-ar fi găsit femeia care să dea lecţii de supravieţuire lui Dumnezeu,   îndreptându-i aşteptările necuprinderii iar apoi oblojindu-i zădărniciile. ’Dumnezeu mai are de învăţat de la mine’ ar fi şi n-ar fi o impietate, dar iată cum „sunt calea de mijloc/ pe unde dumnezeu îşi caută/ fuga”, „sunt carnea din pofta lui dumnezeu”, „când întind mâna e un dumnezeu în întuneric/ sau tu?” – aici e desfăşurare organică explicită, însufleţitoare şi tămăduitoare. Au loc aceste recuperări de Dumnezeu care întăresc dacă trebuie modificând structural nevoia de a privi sus foarte sus dar atât de aproape fiind înlăuntrul sinelui devenit conceptual larg univers.
             Pe lângă asumarea şi chiar confiscarea de Dumnezeu, toate celelalte par să fie simple jocuri aiuristice, în organigrama minţii aceea cu eu, tu şi restul lumii. Se face însă ghem şi se desface evantai în grade necuminţi de pericol, o strălucire a neperfectului care nu s-ar dori perfect. Nevieţii îşi stă bine comparativ cu viaţa, nefiindului privit vis-á-vis de fiind.

Continuare

Bunătate, prietenie, hărnicie

Daniel Luca

Bunătate, prietenie, hărnicie

Geta Stan Palade, în volumul de proză scurtă pentru copii Prințesa din nufăr (Editura Ecreator, Baia Mare, 2018), îl poartă pe cititor, pe nesimțite, între realitate și imaginație.
    Lumea poveștilor se află în apropierea noastră, iar copiii știu exact unde se află. Atunci când simt nevoia de a o vizita, nu pregetă să o facă. Uneori, însă, chiar și ei sunt absorbiți cu totul, nemaireușind o delimitare clară față de lumea reală (Visul lui Dragoș).
    Copiii cunosc graiul păsărilor și al plantelor, puritatea sufletului lor ajutându-i să le afle nevoile, spre a le sări îndată în ajutor. Asistăm la un joc serios, și nu la o simplă joacă, la care participă și păsările, precum în Jocul de-a oamenii buni, unde doi Pițigoi refac casa Rândunicii rănite, chiar înainte de-a o face Dragoș. Un joc plin de învățăminte („Ce bine ar fi dacă și copiii ar învăța să fie la fel de buni ca cei doi pui de Pițigoi!...”).
    De altfel, bunătatea și prietenia sunt constante în scrierile din acest volum, neputând exista una fără alta. Chiar și cearta, precum cea a jucăriilor (fiecare văzându-se a fi cea mai importantă pentru băiat), este tot o dovadă de afecțiune...

Continuare

Nicolae Bălţescu, un peregrin prin cele patru zări

Gelu Dragoş

Nicolae Bălţescu, un peregrin prin cele patru zări

A apărut anul trecut la Editura Pontos din Chişinău volumul de versuri „Să mă ierţi, Primăvară” de Nicolae Bălţescu. Prefaţa este semnată de Mariana Moga, care defineşte foarte bine, în esenţialitatea sa, creaţia autorului: „Poezia lui Nicolae Bălţescu este una adânc trăită, marcată de o atmosferă de suferinţă, de aşteptare, de speranţă, de armonizare a minţii cu inima. Gândurile şi simţirea şi le revarsă în cuvinte cu mireasmă de primăvară”.
Volumul este structurat în şase unităţi tematice: „Din istoria lumii”, „O lume, azi”, „Psalmi”, „Să mă ierţi, Primăvară”, „Gânduri pentru Neamul meu”, „Picături din roua lirei”, şi chiar din titlurile acestora se poate observa că poetul român-moldovean abordează mai multe subiecte sensibile: imperfecţiunea acestei lumi – datorată neatnţiei omului; admiraţia faţă de Marea Creaţie a lui Dumnezeu; respectul faţă de Neam şi strămoşii direcţi, cu înălţimea trudei şi a jertfelor lor din verticala istoriei şi din orizontala spaţiului care li s-a dat; frământările poetului, meditaţiile şi zbuciumul lui sufletesc; dorinţa de perfecţiune; efortul pentru mântuirea sufletului său.
De remarcat faptul că scriitorul Nicolae Bălţescu intercalează, printre poezii propriu-zise, şi scurte poeme în proză, lucru care ne descoperă un scriitor stăpân pe diverse formule de comunicare artistică, posesor al unui condei...

Continuare

Bântuirea pragului, grinzii şi senectuţii

Daniel Marian

Bântuirea pragului, grinzii şi senectuţii

            „Crescând, iarba face să se desprindă treptele” (Odysseas Elytis). La fel şi cu timpul, la început fâşii pentru ca mai apoi bucăţi, până la de-a dreptul hălci din viaţă să se zădărnicească părăginind un trup gol tot mai muribund. Cu un suflet pe care crezi că-l mai ai, te apuci odată şi odată de marea ta lucrare, cu pistolul de lipit şi cu pasta decapantă, cu cositor – să pui viaţa la loc. Dacă iese tot brambura şi nu va obţine certificat de conformitate cu originalul, nu e vina ta ci a pistolului de lipit, a pastei decapante şi a cositorului.
             Este rezultatul ispitei ce l-a cuprins pe Vasile Rodian în a sa „Reconstituire anarhică”, un reparatoriu şi un reconfigurator pentru a schimba imaginea dezastrului într-un eventual posibil rai. Dacă nu vedeam anul apariţiei cărţii şi luându-mă după dedicaţie, eram convins că au fost alaltăieri scrise şi dedicaţia şi cartea. Cu fervoarea unei disperări atroce în care se înfige un ac cu o gămălie de speranţă.
             Scriu despre o carte cum aş scrie despre frunze şi să fiu a dracu că mă legăn şi io; strepezit de nelinişti şi îndeosebi mai decât altcare. Cartea fiind...

Continuare

Voci lirice contemporane din peisajul literar românesc, în critica profesorului CRISTIAN GABRIEL MORARU

Gelu Dragoş

Voci lirice contemporane din peisajul literar românesc, în critica profesorului CRISTIAN GABRIEL MORARU

Am citit cu mult interes, dar şi cu graba curiozitatății date de faptul că în volumul de critică literară „Scriitorii timpului meu” (Editura eCreator din Baia Mare) al lui Cristian Gabriel Moraru sunt recenzate volume ale câtorva scriitori pe care-i cunosc personal, fiind, alături de ei, participant la întâlnirile organizate de scriitorul Ioan Romeo Roşiianu sub genericul „Prietenii literare”.
Autorul și-a adunat în acest volum texte de comentariu literar publicate de-a lungul timpului în revistele „eCreator” (Baia Mare), „Pro Saeculum” (Focșani) și în ziarul „Drum” (Roșiori de Vede). Materialele se referă la 27 de autori (predominând poeții), dar volumul însumează 34 de cronici, unii dintre cei recenzați beneficiind de mai mult de un articol (Ioan Romeo Roşiianu de trei, Katy Şerban şi Nicolae Vălăreanu Sîrbu de câte două), și volumul cuprinzând în final trei analize aprofundate pe marginea apariţiei antologiilor „eCreator” intitulate „Prietenii poetice”, „Damele metaforei” şi „Primăvara cuvântului”.
Cristian Gabriel Moraru, poet și critic literar, nu disociază harul cerut de beletristică de cel necesar criticii literare. „Poezia şi critica literară nu se exclud. Dimpotrivă. Se completează. De regulă, cei mai buni critici literari sunt poeţi ei înşişi. Şi exemplele sunt nenumărate. Poate cel mai elocvent este cel al lui...

Continuare

Cultul Maicii Domnului la români

Ioan Romeo Roșiianu

Cultul Maicii Domnului la români

Locurile-n care ne este dat a trăi au fost supranumite încă de primii lor vizitatori, metaforic, „Grădina Maicii Domnului”.
Drept urmare, în nenumărate zone ale țării multe lăcașuri de cult au fost închinate celei ce l-a născut pe Mântuitor.
Aici se adunau și trăiau cei curați la suflet, găsind la Maica Sfântă apărare, înțelegere și sprijin.
Căci Ea le-a fost alături înaintașilor noștri, Ea le-a fost sprijin și scut, la Ea au găsit ei forța necesară pentru a rezista întâi împotriva nenumăraților asupritori, apoi împotriva altor vicisitudini și ispite de tot felul.
Documentele istorice și hrisoavele bisericești relevă acest fapt.
Dar mai relevă și faptul că sub oblăduirea Sfintei Mame Cerești s-au scris în istoria noastră primele texte, sub acoperișul și tihna Bisericii.
Adică în Casa Domnului, unde un loc neasemuit îl are Maica lui Isus.

Continuare

Femeia-vin

Daniel Luca

Femeia-vin

Un tânăr scriitor, al cărui nume nu este dezvăluit, intervine în povestea de dragoste dintre o scriitoare, Mouelle Roucher, și un degustător de vin, Pierre Devoin, în primul volum al romanului (de debut) Mouelle Roucher. „Dezliterarea” pe fuior de timp de Cosmisian (Editura Libris Editorial, Brașov, 2019).
    O poveste de dragoste despre care tânărul știa, din spusele doamnei Roucher, că s-a încheiat prin moartea lui Pierre, în urma unui teribil accident de motocicletă. În realitate, Pierre se afla internat la Spitalul Universitar Edouard Herriot din Lyon, în comă, după cum avea să afle de la Eugénie (pe care Mouelle Roucher o trata ca pe o fiică).
    O poveste de dragoste care constituia subiectul celui mai recent roman al scriitoarei, Fiorul, și cu care tânărul scriitor avea o legătură de care nu avea habar, încă de când era în lucru. Astfel, o scrisoare pe care i-a trimis-o scriitoarei în care o sfătuia, urmare a lecturilor din scrierile anterioare, să nu își mai dorească moartea, va primi drept răspuns capitolul al XIV-lea din Fiorul, intitulat Nu îți mai dori să mori! Fără să o știe, el a atins cele mai intime resorturi ale doamnei Mouelle Roucher.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Marius Arbănași

Marius Arbănași

Poezii de Marius Arbănași

Vad de icoane
 
Focul meu cu tăria-n garduri,
Dând talpă glasului prin vaduri,
A icoană jinduia...
 
Dau buzna în arșiță fluturi
Si-n ceruri de fântână ciuturi
Icoana verii să-mi bea...

Continuare

Poezii de Ion Sima

Ion Sima

Poezii de Ion Sima

Verde de păduri

Dacă mâine mă voi mai trezi
și-oi fi încă verde și-n putere,
pentru-a rezista zăpezilor târzii
și nopților ce-mi mușcă din vedere,

dacă voi mai fi cel dinainte
neatins de ger și anemie,
de voi mai avea-ncredere-n cuvinte
înodându-le-ntr-o verde armonie,

Continuare

Poezii de Gina Neagu

Gina Neagu

Poezii de Gina Neagu

Contextualitate

Unele cuvinte
își ard consoanele
de sete de rotund,
traversează eterul
cu o goliciune sintactică nedisimulată,
își caută sensul într-un haos
ce-și  găsește beregata strânsă
de mizerii metaforice,

Continuare

Poezii de Ioan Romeo Roşiianu

Ioan Romeo Roşiianu

Poezii de Ioan Romeo Roşiianu

PREALUNGA SECUNDÃ A MORŢII

Doamne, ia-mi toate secundele vieţii acum
dar lasă-mi pentru altădată secunda morţii!
Ia-mi acum trãirile toate, dar lasã-mi
pentru mai târziu trãirea morţii!
Îţi dau acum respiraţiile toate,
dar amână-mi puţin respiraţia morţii!
Ia-mi respiraţia care doare atât şi lasă-mi
durerea de-a fi aproape eu însumi
într-o lume ce moare-nviind,
într-o lume ce-nvie murind,
secundă cu secundă,
clipă după clipă, degeaba!…

Continuare

Poezii de Marian Oprea

Marian Oprea

Poezii de Marian Oprea

imediat după revoluţie
 au apărut publicaţii noi
 la poşta lui cupidon din publi-tim
 mulţi căutau fericirea
 pe la tanti Bibi  venea un economist
 la vreo 40 de ani
săptămânal dădea anunţ
 nu-nchega mai nimic
 o lady i-a zis
nu pot să-ţi ofer decât sex
el voia luna de pe cer

Continuare

 

Proză

Prev Next

Proze scurte

Mada CAZALI

Proze scurte

INTÂMPLĂRI ÎN MILIMETRI

ADEVĂR

Statea asezat pe o piatra mare, sculptata. In fata lui, prin praful strazii, nuielusa din mina-i scria cifre, desena figuri geometrice. Era cald si masinile in trecere il faceau sa-si apere cu podul palmei ochii mari si curiosi.
A mai asteptat o vreme, apoi si-a pus pe umar desaga cu benzi colorate tesuta de o matusa si s-a indreptat spre casa bunicilor, fluierind o melodie doar de el stiuta.
In urma lui, carte perisabila, praful strazii mai pastra numerele si figurile desenate de baiatul de 12 ani care se intorcea de la scoala.
Acolo, departe, in tara lui Benazir.

Continuare

Lăstunul

Virgil Stan

Lăstunul

Trecând prin curtea spitalului din Mangalia, drumul cel mai scurt de acasă spre malul mării, am observat cu bucurie că au apărut rândunelele şi lăstunii. Era dovada că primăvara s-a instalat definitiv şi în Dobrogea. Trecuse de prima jumătate a lunii aprilie şi noi începusem să ieşim cu bărcile pe mare la pescuit, chiar dacă apa era încă foarte rece. Ne îngheţau degetele pe peşte când îl scoteam din cârlig. Apa nu avea mai mult de 9 – 10 grade.
Abia aşteptam să se întoarcă şi perechea mea de lăstuni ce-şi construieră culcuşul sub streaşina balconului. Cuibul rămăsese aproape intact, chiar dacă o pereche de vrăbii gureşe puseseră stăpânirea peste el, imediat cum adevăraţii proprietarii îşi luaseră zborul spre zonele temperate ale Asiei sau Africa de nord pentru a ierna, urmând ca anul următor străbătând mii de kilometri în zbor, să revină la cuibul de sub ştreaşina balconului meu. Cine putea şti dacă era aceeaşi pereche de lăstuni sau unii dintre puii ei.
 În ciuda faptului că roiau pisicile în jurul blocului, perechea mea de lăstuni nu s-a speriat şi şi-au construit cu migală acel cuib chiar deasupra ferestrei. Parcă ştiau că aşa erau mai ocrotiţi.

Continuare

Fragment din romanul Pânda – în curs de apariție

Ștefan Aurel Drăgan

Fragment din romanul Pânda – în curs de apariție

1.    Mama pădurii

    Nu mai știa Petrea  de câtă vreme rătăcea singur, părăsit și mereu cu spaima în spate, ca un animal la pândă, prin pădurea tăcută și tăinuitoare. Nu s-a apropiat de nici o așezare omenească – „Nu te poț' bd'izui nici în cămeșa di pă tine”, își calcula el cu precauție toate mișcările. S-a hrănit pe apucate și puțin, cu fructe de pădure: mere și pere pădurețe, alune, roșcoave și bureți usturoi pe care îi prăjea noaptea în vreo văgăună. A ajuns la malul Apei, lângă o moară; cunoștea locul, îlcunoștea și pe morar, dar acum apele au crescut și moara a fost trasă  la bontău . Lângă moară era ancorată luntrea cu care ar fi trebuit să treacă clienții cu sacii dincolo, în Țara Codrului. Înăuntru nu era nimeni. A dezlegat luntrea de la  mal și a început a vâsli prin apele învolburate, îndepărtând în același timp tot felul de resturi de construcții spulberate în amonte, lemne smulse din pământ, animale moarte, dar mai cu seamă – un fenomen ciudat - o mulțime de pești morți, întorși cu burțile albe înspre cerul  negru și neprimitor, care parcă îl priveau cu avertisment cu ochii lor mari și rotunzi,  ieșiți dintre solzii murdari. Pe măsură ce se apropia de mijlocul puhoiului forța viiturii era tot mai puternică; mai întâi i-a spulberat o lopată – „Noa, Petre de vrei să trăiești, dă cu cealaltă”) -  și a încercat să se ajute de cealaltă până când un trunchi imens cu rădăcinile învârtindu-se ca niște caracatițe i-a smuls-o și pe aceasta – („ Noa, Petre, amu cu ce-i mai vâsli?...)” . S-a prins de marginile luntrii, dar un alt munte de apă i-a smuls-o de sub el și a înghițit-o.

Continuare

JURNALUL MEU

Daniel Luca

JURNALUL MEU

Îmi iau jurnalul, învelit într-o folie roşie pe care am lipit steluţe de mai multe culori, stiloul şi mă pregătesc să scriu.
Mama iar e suparată pe mine. Mi-a lăsat mâncare şi trebuia să o încălzesc.  Eu am sărit peste masă şi m-am pus în faţa televizorului. După o vreme am pornit şi calculatorul.
Am început să caut muzică pe You-tube şi după ce am găsit Metallica am dat drumul la maximum la boxe.
Geamurile au început să danseze şi ele în ritmul başilor.
Cui îi trebuia mâncare?
Într-un târziu, au început să-mi cânte maţele în stomac şi m-am hotărât să mănânc ceva.
Am dat peste o ciocolată într-un raft şi haţ, am înfulecat-o.

Continuare

POVEŞTI din sat: Înțelepciunea domnitorului

Nadia Urian

POVEŞTI din sat: Înțelepciunea domnitorului

La poarta dinspre drum, câinele se arunca de zor, gata s-o rupă pe cea care încerca să o deschidă.
– Doamnăăă, faci bine să vii o țâră, până aicea! Mă rupe cânele mnitale! Nu pot intra…
– Ba da! Maaarș, Hera! Lasă femeia în pace! Du-te, hai!
– Vaaai, bine că te-am aflat acasă, doamnă, că te-am mai cătat o dată. Auzi, tătucul țânea în pod ceva cărțulii de-a lui, de demult. Într-un cufăr, încuiet cu lăcată. De cân’ o fost cătană.
Am vrut să le zvârlu în foc da’ m-am gânit să te întreb pe dumneata mai întâie. Nu-ți trebe? Știu c-ai zâs cândva, că ț-ar trăbui la muzeu multe lucruri de demult. Ț-am adus câteva. Da-s veci, vai ș-amar de lume!
– Mulțumesc frumos, lele Rafilă! Bine ai făcut că nu le-ai aruncat. Încă mi le-ai adus acasă… Dă-mi să mă uit prin ele! De-i mai găsi, fă bine și nu le arunca, că-s de mare preț!

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Necazuri înnotătoare

Flora M. Stănescu

Necazuri înnotătoare

Un inspector financiar intră într-un restaurant pe care-l suspecta de ceva timp de unele nereguli. Se așezase la masă, aștepta deja de un sfert de oră, iar ospătarii spuneau bancuri undeva într-un separeu, după cortină. Răsfoia o revistă pe care o citise și recitise dar, nici un ospătar nu se sinchisea de el. Un om beat criță vine și se așează la masa lui, neinvitat.
B- Mă nene, eu când vreau să citesc, stau acasă și mă așez în pat și știi ceva? Numaidecât mă ia somnul.
I – Da? Și ? Uite că pe mine nu mă ia somnul.
B – Aha, d-aia-ți pierzi timpul pe aici, sau vrei să agăți pe cineva ?
I- Da, vreau să-l agăț pe chelner, că-l aștept cam de mult…
B – Aoleuuu! Bre, mata ești din ăiaaa…
I – Dumneata de ce bei așa mult ? Uite în ce hal ești…

Continuare

Întâlnirea din pustie

George PETROVAI

Întâlnirea din pustie

Corul îngerilor:
Domnul este pretutindeni,
în ce-a fost şi-n ce va fi;
lăudată-I fie vrerea
prin puterea de-a iubi.

Căci Iubire El se cheamă
şi din ea ne-a zămislit –
cu iubire, de aceea,
de noi este răsplătit.

Continuare

Fiat voluntas tua! (Facă-se voia ta!)

George PETROVAI

Fiat voluntas tua! (Facă-se voia ta!)

Actul I
Adam şi Eva în grădina Edenului, îndată după săvârşirea păcatului.

Scena1

Glasul Domnului:

O, voi mişei fără de minte,
vicleni ortaci ai ispitirii,
ce voia Mea aţi necinstit-o
ca servi să-i fiţi neascultării,

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VII)

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VII)

7.Locul destinului și al norocului în credința și cugetarea antică

    Toate popoarele fanion (indienii, grecii, romanii) ale lumii antice s-au arătat foarte interesate de soartă/destin și noroc. Firește, fiecare popor în felul lui, adică în formele cele mai adecvate gândirii sale filosofico-teologică. Excepție fac vechii evrei. Theofil Simenschy ne spune că, potrivit credinței mozaice, destinul sau întâmplarea nu mai avea loc în această lume aflată „sub conducerea unică a lui Dumnezeu” și că atât fericirea celor puternici și răi, cât și nefericirea celor umili și virtuoși „nu mai sunt consecința destinului sau a norocului orb, nici a vreunei fapte săvârșite într-o altă existență”, motiv pentru care noțiunile „soartă” (meni în ebraică) și „noroc” (gad în ebr.) apar doar de trei ori în Vechiul Testament (Genesa 30/11, II Macabei 7/37, Isaia 65/11-12), iar Eclesiastul nu întrebuințează termenul „destin”, ci „deșertăciune”.
    Credința în atotputernicia și atotștiința lui Dumnezeu face ca termenul „destin” să nu apară deloc în Scripturile grecești (Noul Testament) cu toate că grecii exprimau soarta prin cuvântul moira și cu toate că el este un cuvânt des folosit nu numai de Herodot, ci și în literatură, îndeosebi în tragedie.

Continuare

Precizări de ordin semantic privind noţiunile virus, virusuri și viruşi

N. Grigorie Lăcriţa

Precizări de ordin semantic privind noţiunile virus, virusuri și viruşi

„O bună definiţie înseamnă un pas în cunoaşterea lucrurilor”.
(George Călinescu, Aforisme şi reflecţii, p.79).

.Epidemia cu coronavirus a făcut ca zilnic (aproape) fiecare cetăţean să pronunţe noţiunile virus, virusuri și viruşi, dar fără ca numeroşi dintre aceştia să cunoască sensul și conţinutul acestora și care este diferenţa dintre acestea.
Până la apariţia calculatoarelor:
1) noţiunea de „virus” era una singură, avea un singur sens și se referea numai la „materia organică”, numai la „organismele vii”;
2) nu se făcea diferenţă între „virusuri” și „viruşi” care, la singular, au denumirea comună de „virus”.
În biologie / microbiologie noţiunea de „virus” a avut și are și acum acelaşi sens (sublinierile îmi aparţin): 1) agent patogen, vizibil numai la microscop, caracterizat printr-un parazitism celular strict, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii infectate şi provoacă diverse boli infecţioase; 2) care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau ale unui organism viu, care se referă la organe sau la organisme vii.
Noţiunea de „viral” are sensul (în biologie) de „care este specific unui virus, care se referă la un virus, care este provocat de un virus; virotic.”. Exemplu: hepatită virală.

Continuare

MARIANA TOMESCU – romanciera de top

Dan Lupescu

MARIANA TOMESCU – romanciera de top

    Filolog pasionat, cu vaste lecturi beletristice, cu propensiuni pentru tatonarea și asimilarea unei solide culturi cu orizonturi filosofice și mitice, profesionist al cuvântului virtuos și virtuoz -, Mariana Tomescu a respectat cu sfințenie regula de aur de a nu se lansa în scrierea de romane decât după ce a acumulat o experiență de viață bogată, asumându-și provocări și riscuri demne de o Leoaică autentică, născută adică în aceeași zodie cu Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, Romulus Cojocaru, dar și cu Guy de Maupassant, Ernest Hemingway sau Aldous Huxley.
    Cronicar de teatru și de film, autoare a câtorva volume de proză pentru copii, dar și a patru romane – unul mai captivant decât celălalt -, Mariana Tomescu s-a bazat, se bazează încă, în postura de romancier redutabil, pe consistența de granit viu pe care i-o asigură faptul că a profesat îndelung într-unul dintre cele mai dure meșteșuguri, acela de jurnalist, cu state irefragabile, de câteva decenii, ca publicist-comentator și realizator de emisiuni politice cu mare impact la posturile publice de radio (mai întâi, la Craiova, apoi la Radio România Actualități).

Continuare