Valentin Lupea și insomniile care nu-i dau pace!

Gelu Dragoș

Hotărât lucru, profesorul, criticul literar, eseistul și scriitorul Valentin Lupea este în căutarea nemuririi. Bagajul de cunoștințe din varii domenii ale literaturii române și universale nu dorește să fie pierdut pe drum, motiv pentru care ne propune, la început de vară, o nouă carte, intitulată „Insomnii estetice”, editura „eCreator” Baia Mare, Colecția ESEU în care își expune trăirile, modul de-a gândi și exista, trecător, pe acest pământ.
În fapt volumul „Insomnii estetice” poate fi considerat o continuare a preocupărilor lui Valentin Lupea din volumul „Marginalii estetice”, o carte de eseuri și meditații estetice precum și introducerea în istoria acesteia, o lărgire a orizontului estetic cu noi protagoniști, gen Aristotel, Xenocrates din Sikyon, Horațiu și Dionis din Halicarnas ori Plotin.
Spuneam despre autor, cu un anumit prilej că este: „Profesor de limba și literatura română, gradul didactic I, (n. 6 noiembrie 1945 în localitatea Obreja, comuna Mihalț, județul Alba), absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea BABEŞ-BOLYAI din Cluj - Napoca, specialitatea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, cu Examen de Diplomă, promoția 1970.

Treziri estetice

Iulia-Maria Ciherean

     Domnul profesor Valentin Lupea vine în fața publicului cu un volum nou de eseuri, ce face parte din colecția ESEU, ce apare la editura băimăreană eCreator, coordonată și supravegheată atent de criticul literar și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu.
       Volumul prezent începe cu un ,,Cuvânt-Înainte” al autorului însuși, în care justifică și argumentează mecanismul literar. În plus, la final, adaugă și o notă particulară, prin care afirmă că toate textele din această carte au apărut și în revista eCreator de-a lungul vremii.
         Cartea este alcătuită din trei capitole: capitolul I- Aristotel vs. Platon. Sistemul estetic al lui Aristotel; capitolul 2- De la Aristotel la Platon; capitolul 3- Interviuri. Fiecare capitol cuprinde mai multe subcapitole/părti ce tratează tema abordată. 
          Astfel, capitolul I este alcătuit din mai multe tablouri, unde autorul vorbește despre Aristotel și Platon, despre teoriilor și viziunile lor. 

Valentin Lupea, o imagine vie a educației estetice

Gabriela Dimitriu

Un nou proiect de o valoare literară și filozofică ridicată, a criticului literar profesor Valentin Lupea, a văzut lumina tiparului în vara anului 2025 la editura ECREATOR – Baia Mare. 
Cartea: ,,Insomnii estetice” face parte din Colecția Eseu și este structurată pe trei capitole:  ,,CAP. I ARISTOTEL vs PLATON. SISTEMUL ESTETIC AL LUI ARISTOTEL”, 
,,CAP. II DE LA ARISTOTEL LA PLOTIN” și ,,CAP. III- INTERVIURI”. 
,,Insomnii estetice” este o continuare a cărții ,,Marginalii Estetice”, carte tipărită tot în acest an la Editura ECreator Baia Mare, căreia am avut onoarea să-i creionez referințe critice.  
Ca o paranteză la introducerea în universul literar al prezentei cărți, voi spune câteva idei despre Marginalii Estetice. Volumul anterior a cuprins două capitole cu teme distincte care ne-au teleportat în lumea cuvintelor redate din frământările interioare ale autorului, dar și în propria meditație estetică, mânată de curiozitatea și dorința de a înțelege și cunoaște înțelesul termenilor prezentați în cuprinsul cărții. 
Titlul cărții ne duce cu gândul la preocuparea continuă a profesorului Valentin Lupea de a descoperi raționamente și răspunsuri legate de existențialitate, la orice oră din zi sau noapte, cu privire la sistemul estetic prezentat de filozofi. 
Coperta cărții ,,Insomnii estetice” este realizată de talentatul Florin...

Profunzimi

Adriana Crăciun

Volumul „Insomnii estetice”, semnat de Valentin Lupea și publicat în 2025 la Editura eCreator din Baia Mare, este o lucrare care îmbină în mod inspirat cugetarea filosofică asupra esteticii cu o deschidere către sensibilitatea și trăirea artistică autentică. Cartea continuă demersul autorului început în volumul „Marginalii estetice”, propunând și de această dată un studiu al marilor teme ale esteticii, nu printr-o sistematizare rigidă, ci printr-un dialog viu cu marile spirite ale culturii universale.
Cartea „Marginalii estetice” sugera o serie de observații, note și reflecții scrise pe marginea unor teme estetice, adică în jurul ideilor consacrate, într-o formă „colaterală”, exploratorie. 
Era un titlu care marca o apropiere critică și meditativă față de estetica teoretică.
„Insomnii estetice”, titlul noii cărți, este un pas mai personal și mai intens: nu mai este vorba doar de o abordare de pe margine, ci de neliniști interioare, gânduri care „nu dau pace”, care țin treaz autorul și îl fac să revină obsesiv asupra unor întrebări despre artă, frumusețe, sensul estetic în existență.

ʺAş fi vrut să fiu egipteanʺ de Alaa-al Aswani

Horia Picu

Alaa-al Aswani dă impresia a fi un scriitor egiptean rebel. Pare să nu ţină cu ai lui. Pare...

„Dacӑ n-aş fi fost egiptean, aş fi vrut să fiu egiptean“- a spus Mustafa Kamil. Alaa-al Aswani pleacă de citatul acesta şi se lansează într-o veritabilă diatribă împotriva poporului egiptean. De fapt, doar personajul scriitorului vede egipteanul de azi în culori atât de terne. Isam Abd al-Ati, povestitorul de care pomeneam, se întreabă  „Cum ar fi gândit domnul Mustafa Kamil, dacă ar fi fost chinez - să zicem - sau indian? Ar fi repetat aceeaşi expresie, mândrindu-se cu naţionalitatea lui chineză sau indiană?”

Isam Abd al-Ati, personajul principal al primei povestiri se întreabă ce motive a avut Mustafa Kamil pentru a se declara mândru că-i egiptean. Au ceva specific egiptenii, cum ar fi seriozitatea şi pasiunea pentru muncă a germanilor sau a japonezilor, le plac aventura sau schimbarea, ca americanilor? Răspunsul e dur: „Laşitatea şi ipocrizia, răutatea şi viclenia, lenea şi pizma. Astea sunt realităţile egiptenilor şi, cum ştim adevărul despre noi, ne străduim să le ascundem prin strigăte şi minciuni. Sloganuri sforăitoare şi goale, repetate zi şi noapte, despre „măreţul“ popor egiptean.”

ALĂTURI DE VOICHIȚA ELENA TOMA IN ZBORUL DIMINEȚILOR CU ROUĂ

Valentin Lupea

          Am primit și privit pentru a doua oară cu mult drag și cu mare curiozitate, în decurs de circa doi ani, noul "dar" al doamnei Voichița Elena Toma, splendida sa  carte, metaforic intitulată, ZBORUL DIMINEȚILOR CU ROUĂ, Editura CEZARA CODRUȚA MARICA, Târgu-Mureș, 2025, cu dedicația următoare: "Domnului profesor Valentin Lupea! Vă mulțumesc din suflet pentru bucuria pe care mi-ați dăruit-o de a citi această carte și de a vă exprima părerea într-o recenzie pe care o aștept cu drag! Cu deosebită recunoștință, Voichița Elena Toma!"
          Am spus "a doua oară" și "noul dar" pentru că în urmă cu ceva timp, doamna Voichița Elena Toma mi-a dăruit volumul dânsei UNDE SE LEAGĂNĂ VISELE, aceeaşi editură, 2022, volum de aceeași factură, premergătorul ZBORULUI DIMINEȚILOR CU ROUĂ, cartea primită azi. 

Poezii de Marioara Visan

Marioara Visan

Fără sens

Purtăm măști pe față și pe suflet, închindu-ne  la zei  de de mucava.
 Importanță nu are că sunt în suflet  albi sau negri ,
 pudrați pe aripi în nuanțe de gri, iluzie a celor ce se cred încă vii.
Important e să ne vadă lumea toată că facem front comun cu marea gloată
de imbecili care spală pe picioare orice om de o altă culoare.
Doamne privește-i și te minunează de această lume în care
până și moartea, gândește: fără sens e totul, și se întristează
că nu a reușit să înțeleagă, cum se colorează sufletul...

Poezii de Elena-Alina GRECU

Elena-Alina GRECU

ZI ANIVERSARĂ

Azi nașterea ta aniversăm,
,,La mulți ani!” în cor îți cântăm,
Să fii veșnic plin de viață,
Dumnezeu să-ți mângâie-a ta viață!


NU E O TRAGEDIE

Azi viața de nu-ți surâde,
Strigi vai, vai, vai! și urechile lumii rămân surde
La plânsoarea ta, când sufletul tău se frige și se arde,
Nu te-nfiora, Tatăl din ceruri glasul, tristul cânt, ți-aude.

Poezii de Anda Petrache

Anda Petrache

Pledez "vinovat" 

Mă gândesc de o vreme să pledez vinovat 
în fața instanței - Instanței iubirii...
Că te chem cu un gând, te alung, cu un altul -
dus-întors nestatornic al cuvintelor mele...

Mă declar vinovat că am vrut să-ți vorbesc 
dar fuioare de fum au cuprins al meu drum...
Era focul mocnit ce ardea între noi...
Am ales să mă întorc..., nu puteam să respir...!

Mă declar vinovat că am vrut să te văd,
să-ți văd ochii senini, agățați de ai mei,
să-ți simt zâmbetul cald, de pe pleoape căzând...
N-am făcut niciun pas..., a fost...

Poezii de Aurelia Rînjea

Aurelia Rînjea

NIȘTE SFINȚI

Greierii tac 
Sub pleoapa Lunii
Trag cu sfori stelele  
Timpul mă doare
Printre frunze uscate 
De dragoste
Îmi vreau vara înapoi
Dragostea mea albă 
Răstignită în poem
O dimineață să mai respir
Clipa aceea de puritate
Lângă Părinți și Bunici
Ca niște Sfinți
Printre cuvintele puține

Vara, simfonia luminii și a sufletului dezgolit

Gabriela Dimitriu

Vara este anotimpul care, poate mai mult decât oricare altul, ne aduce aminte că viața trebuie trăită cu poftă și recunoștință. Cu soarele său generos, cu zilele lungi și nopțile parfumate, vara se așază în inima noastră ca o promisiune de libertate, de aventură și de liniște sufletească. Este anotimpul vacanțelor, al reîntâlnirilor cu marea, cu muntele, dar și cu noi înșine.
Natura atinge apogeul vieții în timpul verii. Verdele frunzelor este mai intens ca oricând, florile colorează câmpurile și grădinile, iar aerul e încărcat de miresme care trezesc amintiri și emoții. Soarele, în toată splendoarea lui, încălzește pământul și sufletul. Lumina sa nu doar că alungă umbrele, ci pare că împrăștie și grijile adunate peste an. De aceea, vara este un anotimp al optimismului și al redescoperirii de sine. Vara îmbracă oamenii în transparență. Zâmbetele sunt mai largi, privirile mai. Sub lumina ei, ne descoperim unii pe ceilalți, ne prezentăm fără măști. E ca și cum soarele ne-ar topi armurile și ne-ar lăsa așa, vii, vulnerabili și frumoși. Iubirile de vară nu sunt neapărat veșnice, dar sunt sincere, ca o bătaie de inimă între două furtuni.

La răscruce de drumuri

Boroianu Gabriela Mimi

Mergea apatic, cu jumătăți de pași, încercând parcă să întârzie curgerea imposibilă a timpului, trăgând după el căruciorul cu toamne. Tristețea îi cocoașase sprâncenele încețoşându-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târşâiți.
 
Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din pomul vieții scrise de mâna destinului. Când trecuseră anii? Parcă mai ieri cobora pe-o coajă de copac lunecând peste pârâul de frunze ce șerpuia din buza ogaşului până jos lângă ochiul trist de apă, chiuind...

Noapte la Praga

Dobrica Mariana

Pe Podul Carol se plimbau statui...

Noi beam un vin fiert ieftin la masa unei terase dintr-o piaţetă unde statuia unui rege oarecare (pentru turiştii care invadaseră oraşul) nu se hotărâse încă să coboare de pe soclu. Stătea acolo impozant şi cenuşiu în mantia sa, neînţelegând agitaţia din jur, privind cu ochi goi eternitatea rece.

Luminile oraşului în sărbătoare erau estompate de ceaţă şi noapte şi totul părea imaterial, vechile clădiri îşi pierdeau contururile şi deveneau parcă fluide, curgând unele în altele, iar pe o scenă improvizată, o formaţie cânta fals, cu un puternic accent slav, melodii care ne întorceau în timp – ale celor de la Boney M sau Beatles.

Bătrânul

Gabriela Mimi Boroianu

Orașul zumzăie ca un stup primăvara. Soarele își adună ultimele raze după coama munților făcând loc serii cu adierile ei răcoroase și cu mirosul îmbietor al grătarelor.
Sărbătoare...
Tarabele își etalează marfa ca niște cocote care mai de care mai frumoasă iar vânzători se învârt în jurul clienților turuind ca niște melițe încercând să vândă ceva. Promenada pare un furnicar. Sărbătoarea scoate oamenii afară din case poate de plictiseală, poate de curiozitate sau doar din dorința de a se bucura de vremea frumoasă.
Bătrânul stă așezat pe o bancă și privește lumea. Are pe genunchi o carte. Mai citește puțin, mai ridică privirea rămânând cu ochii fixați într-un puct, de ai impresia că privește de fapt în alt timp. Copiii aleargă unii după alții gălăgioși neascultând de bunicii care încearcă să-i tempereze. Puțin mai departe dincolo de parc sunt instalate tiribombele, mașinuțele. Acordurile muzicale se împletesc în adieri de vânt cu razele soarelui ce se trage spre asfințit.

Tetru scurt - comedie în trei acte

Flora Mărgărit Stănescu

ACTUL I

Scena 1

(în biroul familiei Duțescu, d-na Elvira, Bogdan, Sabina,  C-tin, Dinu, se aude o muzică de fundal cântată la pian).

Elvira - Dragul meu, într-o jumătate de oră am și eu nevoie de calculatorul cel mare. Ți-aș fi foarte recunoscătoare Bogdane, dacă ai trece pe laptop-ul tău. Mă supără scrisul mărunt și aș vrea să-mi văd mesajele.

STRIVEŞTE FIRELE DE IARBĂ!

Virginia Paraschiv

 Comedie grotescă într-un act

PERSONAJELE (în ordinea intrării în scenă)

BUNICUL-speculează „dreptul celui bătrân”.

HECTOR-copil bătrân, impune „dreptul celui mai mic”.

CASANDRA-aplică „dreptul celui puternic”.

(17)MISTICISMUL LUI PLOTIN

Valentin Lupea

          A deveni viziunea însăşi înseamnă pentru Plotin  să participi la genul de creativitate desfășurată de sufletul naturii, aceasta fiind sursa energiei creative a artelor. 
          În același timp  cheia estetică a "transformării în viziunea însăşi" în scopul de a înțelege plăsmuirile geniului are o dublă acțiune: deschide ușa către introversiunea mistică recomandată de Plotin și sugerează originea apelului senzorial lansat de ceea ce denotă o simplitate extremă. 
           O observație total interiorizată vede lumini și aude muzici care sunt un reflex al luminii reale și al muzici reale și care nu sunt corectate de criticile contactelor exterioare. 
          S-ar părea uneori că zborul lui Plotin către "tărâmul iubit de dincolo" nu este cu mult altceva decât reîmbrățisarea muzicii și culorii tărâmului de aici într-un cadru extatic. 
          Fermecătoarea tulburare despre care scrie, savoarea și mireasma, străvezimea splendoarea sunt chemate să ne caracterizeze experiența "Unului", astfel, izvorul formei pare adeseori transportat la un nivel superior printr-o schimbare mai curând de loc, decât de natură.

(16)ARTISTUL ESTE MAI PUȚIN DECÂT ARTA, IAR ARTA ESTE MAI PUȚIN DECÂT NATURA

Valentin Lupea

          Sufletul universal, la rândul său, este mai înalt decât arta, pentru că nu depinde de nicio forță sau materie din exterior și nu distribuie nicio forță și nicio materie către ceva exterior sieși, fiind un "principiu imanent sieși"(ENNEADE, III, 8, 2.).
          Productivitatea naturii seamănă cu arta modelatorului în ceară, spune Plotin, dar cu o importantă deosebire. 
          Modelatorii în ceară sunt limitați prin faptul că nu pot genera ei înșiși culorile pe care le folosesc. Dar natura "este un lucru complet intrinsec"(Idem, III, 8, 2.), pentru că tot ceea ce utilizează provine din ea însăşi și rămâne în ea însăşi, fiind "imobilă și intactă", așa încât creația să rămână drept o contemplare meditativă sau o viziune. 
          "Natura, întrebată de ce își dă la iveală operele, ar putea răspunde, dacă ar binevoi să asculte și să vorbească, în felul următor: