Nepotul lui Kafka sunt eu...

Gabriela Dimitriu

Un nou volum de excepție apărut la editura eCreator Baia Mare, în toamna anului 2024, ne va încânta și impresiona în momentele de lectură, datorită poeziilor din care se desprind spiritualitatea și filozofia de viață a poetului Costel Zăgan.
Cartea: ”Nepotul lui Kafka” este scrisă de profesorul de limbă română, Costel Zăgan, cunoscut (după propria descriere), drept poet și aforist.
Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, comuna Ringhilești, județul Botoșani. Părinții, Ioan și Elena sunt originari din Bucovina. Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală: "A.T. Laurian" din Botoşani, promoția 1977. Este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, cu lucrarea "Natură și eros la Eminescu". Este căsătorit și are cinci copii: doi băieți și trei fete.
Publică: poezii, aforisme, epigrame și citate proprii în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural, etc.

Emoții lirice descătușate în poezia Lilianei Gabroveanu

Gabriela Dimitriu

Volumul de poezii scris de poeta și prozatoarea Liliana Gabroveanu, ”Amalgam emoțional” a apărut la editura ECREATOR Baia Mare în anul 2024 și face parte din Colecția POESIS. Acest volum este împărțit în trei capitole: ”Gânduri printre rânduri”, ”Versuri populare Pamflete, Parodii, Fabule” și ”Din natură” și conține 68 de poeme, așezate în paginile acestei cărți într-o ordine preferențială, în funcție de trăirile interioare ale autoarei.
Însuși titlul volumului sugerează faptul că fundația emoțională din care se nasc cuvintele autoarei, pornesc din inima și sufletul său, în speranța că în acest mod se va descătușa de neliniștile metafizice pe care le-a experimentat de-a lungul vieții sale aflate într-un amalgam al emoțiilor constructive, emoții izvorâte din experiențele vieții.
Prin definiție, un amalgam este definit ca un amestec( sau un amestec de diferite elemente sau substanțe). Într-un context literar, poate descrie o combinație de caracteristici, idei, trăiri interioare și sentimente. Din sentimente se nasc emoțiile poetei, din contemplațiile propriului suflet. Coroborate cu eul liric care o însoțește pas cu pas, Liliana Gabroveanu nu face altceva decât să creioneze toate acele izbucniri lăuntrice care sălășluiesc în fiecare celulă a ființei, redând prin versurile sale creative, impactul emoțiilor asupra oamenilor.

Ritualurile eului liric în poezia lui Dănuț Cepoi

Gabriela Dimitriu

”Ritualuri poetice” este cel de al treilea volum de poezii pentru poetul Dănuț Cepoi.
Apărută la editura ECREATOR Baia Mare, cartea este lansată în anul 2024 și conține poezii și aforisme, menite să definească cât mai corect și amplu, structura eului liric plămădit din cuvintele pline de profunzime și înțelepciune ale poetului.
Conceptul de ”ritual” prezent în titlul acestui volum, amplifică viziunea poetică a autorului din punct de vedere literar, viziune împletită cu noțiuni teologice, acesta încercând să dezvolte o notă de forță autentică acordată cuvântului scris, într-un cadru ceremonial adus pe altarul poeziei.
Dănuț Cepoi este de neoprit în momentul în care-și proiectează în vâltoarea versurilor gândurile și sentimentele. Un fin analist al firii omului, acesta apare în fața cititorilor ca fiind un poet profund și sensibil, încărcat de neliniști metafizice și iubire față de semeni, dornic să descopere prin intermediul poemelor sale, toate acele trăiri interioare descoperite de fiecare dintre noi.
Poetul empatizează cu cititorul, definind prin fiecare poezie prezentată, meditația și filozofia personală cu privire la toate sentimentele care conviețuiesc în inimile noastre, în toate etapele vieții.

Trăiri în vers

Adriana Crăciun

Cartea „Amalgam emoțional” de Liliana Gabroveanu, publicată în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, este structurată în mai multe secțiuni distincte, fiecare abordând teme variate, de la introspecții personale, la versuri inspirate din natură sau din societate. Iată o privire de ansamblu asupra structurii acestei colecții de poezii:
„Vers terapeutic” este prima poezie, ca o formă de autoexaminare și terapie, un mod de a exprima gânduri și emoții profunde.
„Vine o vreme, mai către apus, / când toți am adunat multe de spus. / Grăim despre emoții cu glas tare, / dialogăm cu noi, nu vrem vreo ascultare. / Dispară judecăți, nu vrem nici părtinire, / doar pace, liniște și împlinire. // Am ambalat mesaj în poezie. / Un joc pe-a monitorului hârtie.” („Vers terapeutic”)
 Această poezie poate fi interpretată ca o declarație de intenție poetică, apropiată de conceptul de ars poetica, unde poezia devine un mijloc de auto-exprimare și autovindecare.
În acest context, „ars poetica” se referă la o cugetare a eului liric asupra actului de a crea poezie, asupra rolului și scopului poeziei în viața sa și în societate.

Bancul românesc, în viziunea poetului Grigoraș Ciocan

Gabriela Dimitriu

Cartea ”Bancuri și iar bancuri” scrisă de poetul Grigoraș Ciocan, conține un număr de patruzeci și unu de teme și titluri alese pe măsura conținutului, conturate sub forma unor poezii cu tentă hilară care reușesc încă de la prima lecturare, să descrețească fruntea cititorului. Cartea a apărut în luna august 2024 la editura ECREATOR Baia Mare, Colecția POESIS și poate fi considerată un adevărat balsam pentru sufletele obosite și încărcate de amărăciune lăuntrică, o oază de veselie îndreptată către lumina eului interior care sălășluiește în noi.
Coperțile sugestive sunt produsul creativ al domnului Florin Dochia, iar ilustrațiile întâlnite după prezentarea fiecărui banc sunt opera talentatului Leonte Năstase.
Titlul cărții se bazează pe repetitivul ”bancuri”, pentru a amplifica și sublinia conținutul tematicii  expuse.
Bancurile exprimă nevoia de creativitate a oamenilor într-un anumit moment, iar din punct de vedere al conținutului acestora, pot fi asemănate cu glumele și povestirile pline de tâlc ale bunicilor și străbunilor noștri, transmise din generație în generație. Alteori, bancurile își au rădăcinile în zicalele și proverbele strămoșești, deci pot fi considerate ca fiind producții folclorice și spirituale ale popoarelor.

Rânduieli lirice

Adriana Crăciun

Dănuț Cepoi este un poet contemporan care se remarcă prin profunzimea meditațiilor sale și capacitatea de a aborda subiecte delicate, cu nuanțe filosofice și teologice. De-a lungul carierei sale literare, el a publicat două volume de poezie și a fost inclus în diverse antologii. Poezia este una a introspecției, a unei nostalgii care frizează melancolia, dar care nu cade în desuetudine, păstrând mereu o ancoră în realitățile vieții cotidiene și sociale.
Volumul „Ritualuri poetice” este structurat într-o serie de poeme libere, fiecare explorând teme variate, de la iubire și natură până la reflecții asupra condiției umane și existențiale. Cartea se încheie cu o serie de aforisme care sunt descrise drept „scântei de înțelepciune”.
Poeziile din acest volum sunt marcate de o tematică în care iubirea, timpul, moartea și existența sunt abordate cu un amestec de amărăciune și luciditate. Autorul utilizează un limbaj poetic eufonic, iar versurile sale sunt adesea caracterizate de un lirism care ne invită să gândim mai mult. În plus, există și poeme cu o notă socială sau politică, arătând implicarea autorului în contextul socio-cultural contemporan.

Poezii de Ion Toma Ionescu

Ion Toma Ionescu

1.Copacul care şi-a pierdut pădurea

Şi odată am surprins
un copac tembel
care şi-a pierdut pădurea…
Desprins din rădăcini,
acoperind cu umbra lui soarele
şi călătorind cu el
în tandem
Mă tem, numai unul din doi.
în nebunia sa,
va primi înapoi umbra
când va înnopta.

Poezii de Vlad Opran

Vlad Opran

Țesătura de vise

Se întoarce al vremurilor caier
Slove subțiri călătoresc spre apus
Cu fiecare zbor ce împunge în aer
Răsare pe câmpuri o cruce în plus.

Parcă slujind unei mari catedrale
Flamura plopilor se mișcă prin gări
Aripi bătând peste lume domoale
Măsoară aceleași vechi întâmplări.

Poezii de Luca Cipolla

Luca Cipolla

Când orele

Când orele
lasă amintirile în urmă,
pietre
care te împiedică
și n-ai vrea  
să mai calculezi prezentul,
lasă loc
respirații,
intră în tine însuți,
nu-gândul
să te îndrume pe cărarea
luminii
a conștiinței.

Poezii de Ionuț Țene

Ionuț Țene

Învierea

Noaptea e Lumină
Morții cântă psalmi în bătrâne cimitire
Bucurați-vă!
Înfloresc degetele pământului
Cerul este palmă deschisă
Nepoții și-au întâlnit bunicii
Bucurați-vă!
Stelele sunt lacrimi de fericire
Iarba crește cuvintele proaspăt cosite
Nucii înfloresc prin vița de vie
Bucurați-vă!

Dincolo de toamnă

Eliza Rosanna Tiu

    Lacrimi de aur picură leneș pe fețele ruginite ale frunzelor. Una dintre ele, slăbită pesemne de trecerea anotimpurilor, se desprinde de ram sub povara cea grea a luminii și își începe zborul către necunoscut. Habar nu are că, în curând, își va culca limbul zbârcit pe așternutul reavăn de pământ, ce miroase a putred. Chiar dacă unele dintre suratele sale încă mai stau agățate mândru de crengile negre și golașe, toate vor avea parte în curând de acest declin iminent ce le va conduce spre pieire. ,,Așa este legea firii”. Ce minciună dulce. Oare cum mai poți găsi frumosul într-o lume unde orice se termină cu moarte? Oare cum te mai poți agăța de speranțe atunci când vezi cu ochii tăi cum tot ce era tânăr se ofilește? Cum pot oamenii iubi iarna, timpul în care pământul pustiit îmbracă haine albe și strălucitoare doar pentru a camufla adevărul - paralizia vieții? Răspunsul poate că nici nu îmi este străin. Până la urmă, și noi facem la fel. Ne înveșmântăm sufletul cu vorbe și aparențe, doar pentru a dosi aceleași taine: durerea, disperarea, necazul.  
    Îmi trag scaunul de la birou și îmi rup privirea de la peisajul melancolic. Iau stiloul în mână și îi înșurubez capacul la celălalt capăt. Îmi place să dau viață de cerneală cuvintelor, să privesc jocul peniței pe hârtie, dar mai ales, să îi ascult hipnoticul scârțâit care îmi vindecă sufletul.

Furia cenușie

Eliza Rosanna Tiu

Picioarele îmi cedează sub greutatea corpului ce mi se pare multiplicată de oboseală și de foame. Mintea îmi spune să continui, dar mușchii se opun. Cad în genunchi. Iarba înaltă îmi gâdilă bărbia, învăluindu-mă într-un miros de proaspăt.
- Cassia! Vino aici! Am reușit!
    Vocea fratelui meu pare a fi îndepărtată și neclară. Ridic privirea la timp pentru a-l vedea alergând spre mine, cu chipul încordat de îngrijorare. Mă sprijin de mâna pe care mi-o întinde, uitându-mă fix în ochii săi de ambră.
    - Ești sigur că ăsta este Oplontis ?
    - Da! Mi se pare că pot vedea și Villa ! În sfârșit nu vom mai muri de foame pe străzi!
La câțiva kilometri distanță de câmpia unde ne-am oprit se întinde un oraș maiestuos, umbrit de muntele Vezuviu. Mai departe de el, o panglică azurie ce sclipește în soarele de octombrie se înnoadă cu eșarfa cerului. După drumul ăsta pe care-l credeam  interminabil, casele luxoase îmi par atât de apropiate încât le-aș putea atinge cu degetele mele osoase, murdărindu-le tencuiala. Încerc să le mângâi cu palma, făcând un pas, încă unul…

Fragmente din volumul Jurnalul disperării de a fi român

Codrut Constantinescu

1 august 2016
Am citit şi eu celebra "listă a lui SOV cu numele celor din mass-media plătiţi de mogul" şi mă încearcă o mare admiraţie faţă de SOV. Omul ăsta chiar a crezut în formatorii de opinie din Valahia şi i-a plătit împărăteşte cu sute de mii de lei şi chiar milioane. Ce generozitate! Ce naivitate! Credea că le cesionează conştiinţele însă s-a înşelat big time, cine îşi vinde conştiinţa o dată, o va face şi a doua oară şi a treia oară. Să semnezi contracte de cedarea de drepturi de autor pentru mii de euro! Daţi-mi voie să visez. Şi cei mai mulţi au fost plătiţi doar să-şi dea cu părerea. Merci, la asta orice român este mare expert. De exemplu eu aş putea să am acum o părerea despre absolut orice pentru doar 500 de euro, doar m-am întors din vacanţă cam lefter. Daca există vreun mogul interesat, îl rog să ma contacteze. Mulţumesc.

NEGRUȚ ȘI ROUA

Ioana Precup

   La poalele unui munte trăia, cândva,  o familie de țărani. Casa lor a fost învrednicită cu doi copii, un băiat și o fetiță, veseli și iubiți ca zilele de sărbătoare.
   Pe lângă casa acestora își ducea zilele  o familie de cai, ajutându-și stăpânii care le ofereau toată atenția ,să uite de asprimea traiului la țară. Într-o zi de primăvară, iapa dădu naștere unui mânz sănătos, sprinten , cu părul negru și lucios ca pana corbului, căruia copiii stăpânului îi dădură numele de Negruț.Acesta însenina zilele celor din jur. Creștea de pe o zi pe alta . Se lăsa admirat, răsfățat și mângâiat de parcă ar fi fost o jucărie însuflețită.Seara, părinții cu greu își convingeau copiii să meargă la culcare.
   Într-o dimineață, pe când Negruț alerga, lipsit de griji, la marginea pădurii, îi sări în cale un animal ce semăna tare bine cu Maxilică, câinele stăpânilor.Ar fi vrut să se joace cu el, dar acesta se propti în fața lui cu o privire amenințătoare și mârâi, arătându-și colții.Un fior de spaimă îi cuprinse trupul pentru prima dată. Dar poate e doar o părere...Își făcu curaj și-i spuse:
   -Bună ziua! Eu sunt Negruț. Vrei să te joci cu mine?

Cortina albastră (piesă de teatru în cin…

Marian Ilea

Personajele:

Eva Dragoman (64 de ani, văduvă): fostă casieră şi fostă nevastă de farmacist, în scaun cu rotile, nu are un picior.

Braier Fisu (71 de ani, văduv): fost fotograf de evenimente oficiale şi fost terapeut de ocazie, în scaun cu rotile, nu are un picior.

Cei doi dorm în aceeaşi cameră. Trezirea şi forfota de dimineaţă.

Totul se petrece din zori şi până la lăsarea întunericului.

Pontius Pilatus (Poem dramatic)

George PETROVAI

    Întreaga acţiune se petrece în atriumul (curtea interioară) din imensul palat al lui Pontius Pilatus, procuratorul Iudeii. Ca în toate marile case romane, în mijlocul atriumului susură un splendid havuz, iar jur-împrejurul său se întinde porticul acoperit, loc amenajat nu doar pentru destindere şi odihnă atunci când căldura devine sufocantă, ci şi pentru desfăşurarea activităţilor specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audienţe, punerea rezoluţiilor, alcătuirea rapoartelor şi a răspunsurilor la adrese.
    Deşi e dimineaţă devreme şi soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna.
    Deocamdată, înveşmântat în togă albă, cu căptuşeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproşabil întreţinute din preajma havuzului, savurând prin toţi porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare şi jucăuşă. Trupul ciolănos, înalt şi drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste...

MARGINALII (30) - MIŞCAREA UNIFORMĂ ŞI SIMȚURILE AJUTĂ ARMONIA

Valentin Lupea

          Printre modurile de a enunța contrastul dintre Unul ideal şi multiplele lui copii, se află şi acela de a putea spune că primul e imobil, iar celelalte mobile (TIMEU, 28.).
          Prin urmare, influența frumosului în sine asupra sufletului se poate exprima în termeni de mişcare, conform genezei artei umane.
          Astfel, Platon reia, într-o manieră fabulatorie, părerea obştească după care arta dansului şi a cântecului marchează trecerea de la răcnetul animalic şi de la țopăiala şi săriturile infantile întâmplătoare la mişcările ritmice instituite şi conduse de căre Apolo şi Muze la marile serbări(LEGILE, II, 653, 654).
          Chiar dacă după opinia lui Platon repausul este preferabil exhibării, expunerii demonstrative la modul public a oricărui soi de mişcare, este totuşi o mare diferență în privința perfecțiunii între diferitele feluri de mişcare, deoarece, în ultimă instanță, ordinea în mişcare este o imitare a stabilității.

MARGINALII (29) - FRUMOSUL ESTE NEPIERITOR

Valentin Lupea

          În primul rând, frumosul în sine e stabil (BANCHETUL, 211). Frumusețile multiple se nasc şi pier. Niciun obiect concret, fie fizic, fie spiritual, pe care l-am putea elogia numindu-l frumos, nu ar putea rezista la această încercarea a permanenței frumuseții absolute. Trupurile şi podoabele, legile şi deprinderile omeneşti, ştiințele, oricât de bune, de frumoase şi de adevărate ar fi ele, sunt totuşi mărginite şi pieritoare.
          Pentru Platon, contrastul dintre idei sau esențe şi existențele sau cazurile particulare implică, de fiecare dată, opoziția dintre Unul neschimbător şi Multiplul schimbător.
          În cazul ideii de frumos, constanța caracterului ei are o semnificație deosebită pentru un suflet în formare. Cerința noastră cea mai intimă este de a ne prelungi şi stabiliza binele sau ceea ce suntem în esență (Ibid.,206, 207e-d.). Această necesitate instinctivă, care nu este altceva decât lucrarea lui Eros în sânul nostru, îi apare în chip vag conştiinței noastre cotidiene drept o năzuință după viața nemuritoare, o năzuință către nemurire, care se manifestă la rându-i în noi ca îndemnuri de a procrea, deoarece prin generaţiile ce izvorăsc din pântecele noastre ne zugrăvim pe noi înşine ca tipuri nemuritoare.