Un mozaic literar

Cristian Gabriel Moraru

Poezii, povestiri, comentarii, convorbiri spirituale, jurnal de călătorie, rememorări de scriitori sau de evenimente la care a luat parte, articole, recenzii și semnale editoriale la peste 20 de cărți semnate preponderent de scriitori maramureșeni, dar și din alte colțuri ale țării (Ioan Astalus, Vasile Bele, Maria Berciu, Elena Borcuti, Nicolae Crepcia, Nelu Danci, Gelu Dragoș, Ica Gaftone, Iulia Dora Marinescu, Cristian Gabriel Moraru, Costel Neacșu, Nicoleta Nussthaler, Iacob Oniga, Milian Oros, Viorel Pop, Traian Rus, Viorica Șuțu, Irina Vera Terebeși ori Înalt Preasfințitul Părinte Irineu, arhiepiscop al Alba Iuliei), precum și la câteva publicații maramureșene („Izvoare codrene”, „Izvoare codrene și chiorene”, „Mărturii maramureșene”, „Sintagme codrene”), iată bucățile de marmură colorată din care se recompune chipul de publicistă al profesoarei Olimpia Mureșan, care se străduiește, cum afirmă în Argument-ul cărții, să-și aducă „modesta contribuție la cunoașterea și recunoașterea culturală și literară a acestui colț de țară —Țara Codrului, Maramureș”. Nobilă și grea misiune, dar pentru care autoarea acestei cărți nu precupețește nici cel mai mic efort, lucru pentru care merită să fie apreciată din plin.

FLORIN CODLEANU | GÂNDURI ÎN ȘOAPTĂ

IOAN ANDREICA

         De la prima poezie din volum poetul își stabilește tematica creației și ne propune frumoase poezii despre decepție, despre despărțire, despre neîmplinire.
La asta sunt bune iubirile, să  iubești și apoi să ajunji  la decepție, la durere și chin, la muze și creație. Probabil că nu se poate creea fără o asemenea experiență.
E nevoie de iubire, de decepție și pentru astea e nevoie de un motiv, dar și de un suflet atât de sensibil cât trebuie pentru a iubi cu o asemenea intensitate, dar și de un creator divinizat, numai el poate creea această menire.  
Poeziile lui Florin Codleanu  sunt o împlinire a tururor  valențelor de poet, talent, dar, har, suflet, trăire, experiență  și competență.  
Poetul  e trecut prin purgatoriu, este în lumea lui de ancestru, naște poezii cimentate în trup, doar emite împliniri își cunoaște starea, o acceptă, el doar pentru asta mai există pentru a naște poezii.  
Toate poeziile sun exepționale, magnifice,  dacă îmi este permis să folosesc simplu aceste nuanțe regale.

Romanțe-n anotimpuri

Petronela Apopei

Octavian Paler spunea că „a iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi”, iar Florin Codleanu încearcă să eclateze prin volumul „Gânduri în șoaptă”, apărut în 2022, la Editura „eCreator”, din Baia Mare (în Colecția Poesis).
Un romantic incurabil, autorul, un trubadur al iubirii, adună sentimente frumoase, pline de gingășie și dăruire, pe care le oferă în maniera clasică a versificației, cititorilor, impresionând prin ușurința succedării stihurilor.
În orice anotimp, înfășurat într-o „Mantie de gânduri” („Munți și conuri sfinte se jertfesc degeaba, / Brazilor le cade ceață grea pe frunți, / Noi în toiul iernii răscolim zăpada, / De-am găsi iar fragii când umblam desculți // Lasă-mi semn la poartă de-ți va ninge părul / Tot în locul unde triști ne-am sărutat / Și ascultă-mi gândul, simte adevărul, / Căci în veacul ăsta ne-am tot așteptat /... / Tot mai strâng amurgul într-o palmă veche / Unde cresc emoții prin livezi de timp / Și ne văd, iubito, deseori pereche / Piatră lângă piatră, zeii din Olimp.”) nu pregetă să își cânte focul ce îi străbate inima și sufletul.
Cu un suflet încarcerat în iubire, Florin Codleanu creează tablou după tablou, proiectând iubirea în orice moment al...

REFLECTII PE MARGINEA UNUI POEM

Valentin Lupea

Este vorba despre poemul me intitulat TREZIRE, pe care l-am postat pe una dintre rețelele de socializare în data de 15 mai 2019, poem care a strâns 116 vizualizări (aprecieri) şi tot atâtea comentarii. Dintre comentatori ,
m-a frapat în mod deosebit comentariul unei distinse doamne, Otilia Câmpian, comentariu care mi-a atras în mod special atenția, motiv care m-a făcut să intru în dialog cu mult stimata doamnă, un dialog constructiv, zic eu, care a atins nişte cote nebănuite, pentru început.
        Dar, haideți să facem cunoştință cu poemul despre care aducem vorbire şi implicit cu dialogul pe care íl anunțam mai sus!

Două destine

Ioan Romeo Roșiianu

Demersul profesorului Valentin Lupea este unul cât se poate de reparatoriu, Ioan Alexandru Lapedatu și Vasile Ranta Buticescu fiind doi dintre cei mai nedreptățiți scriitori transilvăneni, ambii arhitecți ai nuvelisticii istorice de aici, ambii condeieri de seamă și spirite înflăcărate.
Cartea de față ridică fericit vălul istoriei și îi evidențiază pe cei doi mari înaintași îndeosebi prin faptul că îi scoate de sub tipica umbrelă a amiciției cu Iosif Vulcan și Mihai Eminescu, demers minimalist și superficial pentru alți literați ce s-au mai aplecat asupra operei acestora.
Valentin Lupea îl pune pe Ioan Alexandru Lapedatu sub lupa atenției largului public, propune o personalitate complexă – poet, prozator, dramaturg și curajos ziarist al vremilor tulburi – și subliniază riscul la care s-a expus constant pentru simplul fapt că acesta nu a abdicat de la propriile viziuni și principii, adesea fiind prigonit pentru curajul său de-a fi el însuși.

VIAȚA ÎNTRE REALITATE ȘI VIS

NICOLAE DINA

    Gânditor, reflexiv, dar activ în universul său liric interior, ca orice artist care a dat naștere unor opere folosindu-și nu numai uneltele specifice, ci și înțelepciunea vârstei înaintate („sculptor bătrân”), un romantic iubitor al stărilor onirice, poetul FLORIN CODLEANU are drept țel poezia cu tot ceea ce înseamnă ea, de la vers și strofă la creatorul însuși, convins că scrierile sale vor dăinui veșnic și vor fi păstrate ca atare de posteritate: „Sculptez zilnic, câte o filă de care mă bucur și e/ frumos…/ Dălțile îmi stau la îndemână mereu precum unui/ sculptor bătrân./ Și încă pot visa, iar asta mă ține treaz în lumea viselor/ de unde scriu ce nu va muri niciodată./ Poezia, versul, strofa … poetul” („Tăcerea lacrimilor”).
    Pornind de la aceste concepții de viață și de creație, ne putem explica portofoliul liric al lui Florin Codleanu, întregit de cele opt volume publicate în perioada 2016-2021 și de cele patru antologii la care a colaborat în aceiași opt ani.
    În majoritate, versurile lui Florin Codleanu au, ca tematică, iubirea, ca sentiment originar al vieții și al unirii destinelor unor suflete pereche, timpul cu trecerea lui implacabilă perceput doar între momentul nașterii și cel al...

Poezii de Ana Maria Iliescu

Ana Maria Iliescu

NOAPTEA CU STELE

In fiecare noapte
Miliarde de stele
Se oglindesc în ape
Frumusețea să si-o caute...
Rătăcesc neobosite,
Până chipul si-l regasesc,
Apoi,proaspăt imbaiate
Înapoi pe Cer se urcă
Mândre să strălucească
Lumina s-o răspândească,

Poezii de Nina Lavric

Nina Lavric

Atâtea toamne... Dar asta e altfel

Toamna asta  toată-i pentru tine,
Copil frumos cu inimă de soare,
Să mergi frumos spre zările senine,
Pe străzile copilăriei tale .
Te vor zbura , le vei dori   aproape,  
Pe aripă din cerul însetat
Și vei dori să te mai vezi vreodată
Copila din Castelul Împărat.
Primește toamnă asta coronată
În bucle aurii, sufletul tău,

Poezii de Geta Lipovanciuc

Geta Lipovanciuc

Pustnic și-n toamnă...

Se zbat în prag de noapte
Mărgăritare reci
Din brumele răscoapte,
Lăsate pe poteci.

Și stelele-s din ceară,
Topite la mijloc;
A toamnei crudă gheară
Le-neacă-n al ei foc.

Poezii de Geta Lipovanciuc

Geta Lipovanciuc

Valsul plecării cocorilor

Gonind neputința din aripi de nea,
Vâslind în noianul de pete pe boltă,
Cocori, ocolind strop din vremea cea rea,
Se duc spre niciunde, făr-gram de revoltă.

Și sorb din sclipirile febrei de ieri,
În pene-și adună spectacolul silei,
Căci lungă e calea spre noi primăveri,
Nădejde-i amiaza din amfora milei.

Ochii noştri, luminiţe în noapte 

DOINA AGĂLEANU SANDU

Din inimă scot dorul, prizonier să nu mai stea în piept, destul l-am pedepsit pe nedrept.L-am trimis în braţele lui apoi traversând imperiul nopţii  la mine să se retragă! Cu el simt parfumul, simt braţul cum trupu-mi mângâie făr'să mă gândesc la judecata ce o să fie!
        Pe frunte alunecă bobiţe care de rouă par, atinse cu degetele delicate uşor, uşor dispar.Apari tu , mă priveşti, mă admiri, nu pot să respir,suntem împreună aşa cum dorim! Ochii noştri, luminiţele din noapte văd totul! Nu ne trădează, mai mult ne luminează zâmbetele toate!
      De ajungem la apriga judecată în tribunalul sufletelor, judecătoare doar inima să fie nominată. Noi i-am dat frâu liber, n-am îngenunchet-o , acuma pentru noi, ce este mai bine, să facă!

Ecourile toamnei

DOINA AGĂLEANU SANDU

    Mi s-a aşternut pe păr bruma altei toamne şi ca nestematele străluceşte  sub acoperământul stelelor toate. Am vrut ca la uşa mea, uşor anii să bată însoţind ziua de la răsărit pân' ce luna mi se oglindeşte în ochii de smarald şi rămâne pentru întreaga noapte!
      Toamnă te-am primit în viaţa mea, iar tu ți-ai arătat toată splendoarea ta! Da! Din ramul nou din primăvară,  cu frunze umbrind pământu-n vară acuma sunt pomul  pe care ţi-aşterni brumă după brumă! Am fost a ta şi voi fi până ce iarna cu anii ei va veni în braţe să mă strângă!
Sunt bătrână? Nu, doar trecută prin anotimpuri cu fel de fel de timpuri, zile croite şi răscroite, cusute sau recusute cu fir de mătasă din ele să-mi fac pentru trup, veşminte alese.

Spune-mi totul!

DOINA AGĂLEANU SANDU

De departe te văd ca o închipuire la ìntrarea într-un tunel, din când în când ridicând capul făr' să scoţi măcar  un cuvânt. Chiar de vei  vorbi,  nimic nu înţeleg! Eşti pierdut, nu mai eşti ca altădată! Te văd plin de blestemăţie, nu-mi spui nimic după ore întregi de tăcere, de  te-ai scufundat într-o lume tristă, distruge-o dacă există!
      Mă-ntreb unde  este lumea noastră,  unde? Eşti greu ca plumbul,  te-ndepărtezi ca gândul, neavînd nimic de zis, tu eşti străinul. Spune-mi când te-a luat valul vieţii ,când nefericirea s-a alăturat tristeţii, unde eram? Simt că  nu te-ajut cu mângâierea, te văd cum îţi pierzi puterea!
        Implorându-te , te scot din a ta suferinţă,  nu vreau să te privesc cu jale, nu vreau să cad în nedumeririle tale! De-mi dai ascult mâine poate fi mai bine ca ieri şi vei vedea luminiţa de la capătul acestui tunel!
Spune-mi totul, eu încă sunt aici la capăt  sau început de alt drum!

KARA GÖLGE / UMBRA NEAGRĂ – ED. LETRAS , 2021

Ovidiu Bârsan

(…)Acesta nu mai așteptă încă un semn și începu să fredoneze un cântec deocheat.
Toți preluară refrenul și începură să cânte din tot sufletul. Se descărcau de tensiunea acumulată în ultima vreme. Au intrat în imensa tabără, călărind pe lângă corturi, căruțe și printre rândurile de răzeși și oșteni care se trezeau și plecau către îndeplinirea datoriilor. Ușor, oamenii îi recunoscură și zvonul sosirii în tabără a căpitanului și a oamenilor săi se răspândi ca fulgerul. Bucuria lor era molipsitoare, iar notorietatea căpitanului făcu ca această stare să fie transmisă întregii tabere. La urma urmei, câștigaseră o bătălie care avea să facă valuri de-a lungul lumii și de-a lungul timpului. În întâmpinarea steagului sosiră trei călăreți.
—Salut, frate! Îmi pare bine să te văd sănătos!
Tânărul spătar Mihai apăsă cuvântul „sănătos” și-i aruncă o privire scurtă lui Olea. Acesta aplecă ușor capul, dând de înțeles că totul e în ordine.
—Noroc! răspunse scurt Andrei la salutul fratelui mai mare. Te-a trimis Piticu’ să vezi dacă mă țin în șa și să nu-l fac de rușine în fața sfatului?

JURNALU’ UNUI DUMNEZEU FERICIT

Radu Macrinici

Personajele :

ŢESĂTORUL

SOLDATUL

  SAMI AZA

  ANCHETATORUL

În încercarea de a pierde timpul / Desp…

Andrada Brîndușa Keszeg

Personaje:

COPILUL
CONȘTIINȚA
MAMA

Decorul: camera copilului frumos aranjată cu birou, o bibliotecă mare cu cărți, un pat și un dulap.

COPILUL (supărat pe alarma ceasului care tocmai l-a trezit): Vai, iar a sunat ceasul! Când îmi e somnul mai dulce atunci trebuie să sune alarma de la ceas. Cât aș vrea să mai dorm! Măcar puțin. De ce trebuie să mă trezesc în fiecare dimineață la aceeași oră? Am colegi care nici nu vin la prima oră. Cum ar fi dacă aș face și eu acest lucru. Măcar o zi. Aș găsi eu un motiv pentru care am lipsit.
(Dialogând cu propria conștiință.)
CONȘTIINȚA: Cum să faci una ca asta? Ai fost un copil ascultător, nu ai lipsit niciodată de la școală.
COPILUL: Mai lasă-mă și tu în pace! Tot timpul îmi ții predici.
CONȘTIINȚA: Nu ți-ai mințit niciodată părinții. Ce le vei spune când vor...

5 lecții de viață de la Platon, unul dintre cei mai influenți filosofi din istorie

Ioana Matei

Platon s-a născut în 428 sau 427 la Atena, Grecia și a murit în 348 sau 347 î.Hr., la Atena. A fost un filosof grec care, alături de mentorul său Socrate și studentul său Aristotel, a pus bazele filosofiei culturii vestice.
Totodată, Platon provenea dintr-o familie remarcabilă. Tatăl său era un descendent al ultimului rege al Atenei, iar mama sa era înrudită cu Critias și Charmides, liderii extremiști ai terorii oligarhice din 404. Platon (al cărui nume face referire la fruntea sa lată, și astfel cunoștințele sale vaste) l-ar fi cunoscut pe Socrate în tinerețe, potrivit Britannica.
După ce Socrate a fost condamnat la moarte în 399, Platon a fugit din Atena ajunând la Megara, iar următorii 12 ani i-a petrecut călătorind. La întoarcere, Platon a fondat Academia, un institut de cercetare științifică și filosofică, acolo unde Aristotel i-a fost unul dintre studenți.

Cunoaşte-te pe tine însuţi

N. Grigorie Lăcrița

„A-ți cunoaște propria persoană, pentru a adopta o viață sănătoasă,
este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru prevenirea bolilor,
 încetinirea îmbătrânirii și prelungirea vieții.” (N. Grigorie Lăcriţa)

Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Originea cugetării
3. Semnificația cugetării
4. Beneficiile cunoașterii propriei persoane, pentru sănătatea și viața fiecăruia
Bibliografie

1. Precizări preliminare

„Sănătatea este o convenţie între tine şi corpul tău.” (Terri Guillemets)
„Să îţi doreşti să fii sănătos este o parte din sănătate”. (Seneca)