Scările imaginației

Ioan Romeo Roşiianu

Beneficiind de o imaginație luxuriantă și fiind înzestrat cu un har demn de toată invidia mai vârstnicilor scriitori, Raul Alexandru Mitruți propune astăzi o carte în care și-a pus întregul suflet, toată emoția și simțirea primilor pași făcuți într-o lume în care oamenii pot face văzut nevăzutul prin simpla racordare continuă la actul inspirativ.
Personajele lui sunt vii, iar dincolo de aparente influențe ale unor lecturi specifice vârstei, Raul aduce-n atenție acțiuni pline de suspans, iar faptul că și-a îmbogățit scrierea cu desene făcute de el relevă complexitatea artistică a acestui tânăr precoce.
Traducerile îi aparțin, de asemenea, imaginea căzută astfel asupra unei personalități atinse de aripa geniului căpătând imediat contur.
În lumina celor spuse Raul Alexandru Mitruți va fi o voce peste care nu se va putea trece în literatura contemporană, naturalețea cu care jonglează cu fapte și planuri argumentând acest lucru.

Doar magia aduce frumosul mai aproape...

Valentina Becart

Mi-l amintesc pe Raul Alexandru Mitruți: era cel mai ”tânăr” membru al cenaclului literar-artistic M. Sadoveanu, Pașcani. Un chip angelic, firav, cu ochi mari, albaștri, în care se oglindea întreg universul. Un univers plin de întrebări, de căutări...
După cum spuneam, mi-l amintesc pe Raul de la ședințele de cenaclu, de la spectacolele care aveau loc în cadrul acestui cenaclu: mereu pregătit cu o poezie, fiind un iubitor al poeziei clasice, cu o poveste (care-i purta semnătura). Plin de emoție, gata să-și ”reverse” pasiunea pe dinafară, ca un râu cristalin ce-și caută o albie. Citea cursiv, cu dăruire, cu toate că nu frecventa cursurile vreunei școli. Nu era încă elev. O dată în plus, toată admirația pentru acest tânăr care promitea... care purta înlăuntru său o flacără care își aștepta drumul spre lumina cuvântului scris. Încântarea mea a căpătat proporții când, după un anumit număr de ani, descopăr un ”tânăr” scriitor - cu aripile larg deschise către noi orizonturi literare, dornic de afirmare, un pasionat al prozei, al poveștilor izvorâte dintr-o imaginație debordantă.

Pentru Raul Alexandru Mitruți aventura de abia începe

Zorin Diaconescu

Orice poveste este o aventură iar orice povestitor un posibil profet, însă lumea nu-l va lua în considerare ca atare și nu va recunoaște profeția decât după ce întâmplările reale se vor fi consumat, devenind istorie. Întotdeauna am avut mai multă încredere în imaginația celor tineri, de fapt cu cât era povestitorul mai tânăr, cu atât mai mare a fost încrederea mea. Această atitudine nu este un capriciu, este rodul unei experiențe îndelungate, care m-a învățat tocmai să nu țin cont de experiență, experiența e suma spaimelor trăite într-o viață de om și ne aduce aminte, cu încăpățânare, de tot ce am vrea să uităm și nu reușim.
Imaginația proaspătă este așa cum ar trebui să fie ea, nealterată, fără prejudecăți. Ea încă  nu a dat mâna cu prefăcătoria pe care noi, adulții, o confundăm adesea cu educația. Imaginația le aparține celor fără teamă, celor care nu leagă speranța de următorul buletin meteorologic sau de știrile din această seară. Pentru ei nu există câștigători și pierderi, ei nu sunt sclavii competiției care nu știm în e măsură ar fi asigurat progresul omenirii, dar știm destul de bine cum a înlocuit iubirea cu ură.

Pași prin lumea poeziilor lui Gheorghe Ionel Boboacă

Liliana Moldovan

    Poeziile din volumul de debut sugestiv intitulat „(Re)descoperire” se disting prin calitatea deosebită a scrierilor incluse în carte dar și prin fermecătoarea arie inspirațională prinsă între câteva  borne tematice cum ar fi: căutarea de sine, reinventarea fericirii și descoperirea ori redescoperirea „stării de îndrăgostit”. Ne întâlnim, așadar, cu un segment inspirațional ofertant, cu caracter universal, filtrat, cu mare atenție, prin sufletul unui poet original și talentat, care se comportă, atunci când scrie, fie, ca un veritabil căutător al sensurilor existenței umane, fie, ca un eroic și înflăcărat meșter Manole, care își încătușează iubita, nu, între zidurile reci al unei mănăstiri, ci între firavele și eternele falduri ale poeziei.     O dată găsită, iubita și muza se contopesc și se regăsesc în persoana femeii adorate. Chipul ei, apare, uneori, ca sculptat într-un vis frumos, alteori e portretul admirat situat inima bărbatului îndrăgostit sau fața iubitei, e pură lumină „din suflet izvorâtă”.
    Asemenea unui trubadur modern, Gheorghe Ionel Boboacă își cântă în versuri iubirea și dă glas unor  sentimente duioase și sincere. Chiar și atunci când pare a fi zămislirea unui vis frumos, ființa iubită este adânc prezentă în „realitatea” poetului. Ea nu este o ființă mitică, o făptură ideală...

Războinicul rătăcitor prin povești

Petronela Apopei

      „Pentru tânărul prinț abia acum începe aventura. Îl așteaptă multe înfruntări și multe primejdii pe care niciun muritor nu le-ar putea concepe. Oare cum va reuși prințul să învingă Forțele Întunericului? Asta vom vedea în următorul capitol...”, astfel își încheie foarte tânărul Raul Alexandru Mitruți volumul de debut într-ale prozei „Peripețiile lui William Barley”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
Cu acest volum talentatul elev băimărean își începe „aventura” în lumea scrisului, lucru deloc ușor într-o lume care nu mai crede în nimic, aproape, cu atât mai puțin în povești cu iz de aventură și magie.
Acțini plasate pe vremea lui „a fost odată ca niciodată” sau într-un an 1940, pe tărâmuri aparținând lumii basmelor, micul autor ne poartă pe drumul unor peripeții într-un joc de-a basmul, nebasmul, legendă, nelegendă sau poveste.
Aflat puțin sub influența unui soi de Harry Potter, deținător al unei baghete magice și al unei stele benefice, Raul Alexandru Mitruți devine el însuși erou de poveste, aflat în diferite ipostaze războinice în care, reprezentând binele, luptă cu forțele răului pe care le învinge, așa cum bine îi șade unui tânăr ce bate la porțile vieții.

Lupta dintre bine și rău prin ochii unui adolescent

Nicolae TOMA

Un elev de 13 ani publică la editura eCreator din Baia Mare o carte de proză cu titlul „Peripețiile lui William Barley”. Surprinzător, Raul Alexandru Mitruți a debutat în 2019 în antologia „Zâmbetul liric al toamnei”, editată de Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASPRA.  
În acest an, în plină vreme de covid, îl aduce în atenția cititorilor în luna martie revista „Mărturii Maramureșene, nr. 2, An II, o publicație de cultură, tradiție și atitudine civică. Luna următoare, aprilie, ASPRA publică antologia „Portrete lirice de primăvară”, unde Raoul Alexandru Mitruți are câteva pagini.
Și maratonul literar continuă, revista eCreator publică în luna iunie câteva creații.
Înainte de apariția în această carte participă în antologia „Vis cu Nichita”, volumul IX.
Acest volum de proză încununează traseul unui andolescent talentat și care fără nicio îndoială merită cunoscut.
Volumul „Peripețiile lui William Barley” prezintă viața plină de aventuri a unui personaj din momentul când a apărut pe lume, prin intermediul magiei. Și asemeni celebrului personaj al autoarei britanice J. K. Rowling, William se înscrie la o școală de magie.

Poezii de Gheorghe Ionel Boboacă

Gheorghe Ionel Boboacă

O zi cu tine

N-avem habar ce mult contează,
Să simți alături sufletul cel drag,
Iar inima tresaltă și mintea creează
Un vis de o zi cu tine -mi pun șirag.

Să fie legământ pe pânza orizontului,
Privirea poartă deschisă către suflet,
Doruri nestinse rămase văzduhului,
Alint și plăcere, o zi, așezate pe șervet.

Am așteptat o viață să pot să-mi spun iubirea,
O zi cu tine-n suflet, de mută vreme aștept,
De s-ar putea aș vrea să-ntreb clepsidra,
Poate să stea cât bate inima în piept.

Poezii de Gheorghe Ionel Boboacă

Gheorghe Ionel Boboacă

Din vis

Un vis frumos, o dulce-nchipuire,
Era ceva ce niciodată nu am mai visat,
Un înger bun, divină zămislire,
Stătea și mă privea de lângă pat.

Avea doar părul haină, o minune
Și aripi fermecate acoperământul,
Era o frumusețe, cuvintele n-ar spune,
Ceva ce nu a mai văzut pământul.

Cum mă privea cu ochii două perle
Simțeam că sufletul mi se-nfioară,
Și mi-a șoptit în taină, la ureche,
Deschideți inima, primește o comoară.

Poezii de Gheorghe Ionel Boboacă

Gheorghe Ionel Boboacă

Rămâi acolo

În fiecare noapte, când trupuri se ating,
Și două suflete pereche-aleg iubirea,
În inimă ard focuri care nu se sting,
Sunt focuri care luminează fericirea.

Adevărat sunt plin de patimi și dorință,
Iubirea mea te-asemeni cu o poezie,
Mă-ndrăgostesc din nou, dulce ființă,
De sufletul ce m-a salvat de nebunie.

Vezi tu, iubire, dragoste  frumoasă,
Că te doresc în suflet se-oglindește,
Privește-l apoi intră și fă-ți casă,
Rămâi acolo-atât cât inima dorește.

Poezii de Gheorghe Ionel Boboacă

Gheorghe Ionel Boboacă

Dor de tine

Astăzi îmi este dor de tine,
Și ieri mi-a fost, dar ziua a trecut,
Și o să-mi fie dor și mâine,
Dar mă descurc, nimic mai mult.

Astăzi, mai mult ca ieri mi-e dor,
De râsul tău, un susur cristalin,
Al apei care iese din izvor,
Mi-e dor de harul tău divin.

Tu n-ai habar cât îmi lipsește
Privirea ta ce mă-nfioară,
Și glasul tău ce îmi șoptește,
Sărută-mă la fel ca-ntâia oară.

Legenda lui Archel

Raul Alexandru Mitruți

A fost o dată ca niciodată, că de nu ar fi, nu s-ar povesti. Un regat mare, mult mai mare decât oricare altul. Și un palat atât de mare, vai! Mare de ajungea până la cer. Și toți cetățenii care erau în regat erau fericiți. Copiii se jucau, adulții munceau și tot regatul era în armonie.
  Pentru un loc așa de mare și vesel, era evident, trebuia să fie și un conducător bun! Regele Jasper era unul dintre cei mai apreciați regi din lume. Știa să facă pace în tot regatul, dar provocat nu dă lipsă de curaj și putere. Soția lui, regina Catherine este o femeie foarte blândă, cu suflet mare pentru ori și cine. Împreună au domnit acest regat, având grijă să fie toți cetățenii fericiți.
  A existat o singură problemă totuși, aceștia nu au avut niciun moștenitor. Regina nu putea face copii. Au adus vrăjitori de pretutindeni sperând că aceștia vor găsi o cale ca regatul să aibă un prinț. Anii treceau și nici o veste îmbucurătoare. Regele și regina au început să îmbătrânească și odată cu trecerea anilor speranțele erau tot mai slabe. Regina nu mai voia să iasă în mulțime. Se retrase în lumea ei și o tristețe apăsătoare o ținea captivă în palat. Regele deveni din ce în ce mai îngrijorat de soarta ei și nu știa cu ce și cum să o înveselească. În zadar au organizat petreceri, grădina palatului a umplut-o cu flori și cu cele mai frumoase păsări cântătoare.

Frații Twin și Tărâmul Necunoscut

Raul Alexandru Mitruți

Henry visa de când era copil să călătorească în jurul lumii. Acum crescu destul de mare încât să-și împlinească acea dorință efemeră. El își pregăti aproape tot ce crezu că îi va fi de folos, dar când se gândi mai bine, nu putea să plece pur și simplu și să își lase singură sora mai mică. Așa că îi propuse să-l însoțească în această aventură.
  - Dragă Beatrice, eu am să pornesc într-o lungă călătorie. Nu pot să te las singură acasă, așa că aș dori să mă însoțești.
  Ea nu stătu prea mult pe gânduri, și acceptă de îndată. Deși ei nu îi plăcea să plece prea departe de casă, se gândi că tot mai bine este să fie lângă fratele său fiindcă, nu se știe, poate îi va fi de folos.
  În scurt timp, Henry pregăti barca cu tot ce considerau că este necesar și porni la drum în dimineața următoare. Valurile mării luă barca și o dăduse spre necunoscut. Nici unul nu știa încotro se îndreaptă sau ce îi așteaptă pe celălalt mal, sau dacă chiar există vreunul. Zile în șir nu au zărit decât apa întinsă și câțiva pescăruși undeva în zare. Când deodată, marea deveni furioasă, valurile începuse să ridice barca cu putere, cerul se întuneca și o ploaie cruntă se abătu asupra lor, crezând că le-a venit sfârșitul.

Peripețiile lui William Barley

Raul Alexandru Mitruți

 Onoarea

  În anul 1940, familia Barley din orașul aglomerat Carsehold avea o zi normală. Cel puțin așa credeau ei...
  Dna Jennifer se ducea la muncă pe drumul cel pietros. Dar la jumătate de drum o țărancă mai în vârstă venise la ea. Ea avea o jachetă neagră și ieftină de piele, opinci vechi și zgâriate și blugi banali din ață subțire.
  - De ce ați venit la mine, dnă? întreabă Jennifer.
  - Sunt bătrână și săracă... Faceți un bine și dați-mi un ban, vă rog.
  Dna Jennifer i-a dat 5 bani de aur. În acea zonă, un ban de aur era bogăție pură. Bătrâna însă, a dat la schimb un săculeț misterios legat de o sfoară mică și subțire.
  - Scuzați-mă, nu accept sedile de la oricine.

Schiță pentru viitor

Raul Alexandru Mitruți

 După ce profesorul Dumitru Gherman făcu prezența, prezentă și lecția: problemele sociale. În mare parte, lecția este despre drepturile omului și probleme centrale în etică. Nu s-a întâmplat nimic extraordinar, până când, dintr-odată, îl aud pe profesor spunând:
  - Ce părere aveți despre problemele care sunt în această perioadă?
  Vlad, un coleg de-al meu, răspunde:
  - Eu cred că cea mai mare problemă este frica de îmbolnăvire. Consider că teama ne poate duce la eradicarea umanității.
  - Un răspuns foarte bun! spuse profesorul.

AL II-LEA ADAM

Dumitru Hurubă

Personaje:
                
                   VOCEA DIVINĂ
                    SCARAOSCHI
                    MAIMUŢA-FEMEIA
                    CORĂBIERUL

Decor. Intrare într-o peşteră. Pe-o lespede de piatră, maimuţa se scarpină cu înverşunare pe burtă gemând de plăcere.

VOCEA DIVINĂ: Ce ai, animalo ?
MAIMUŢA (rânjind veselă): Râie căprească.

Eurile din iubire

Victor – Nicolae Ciobanu

Personaje :

Smith – 33 de ani                                                                                       

Numele meu este Smith. Am 33 de ani şi ... ca să încep cu o minciună : sunt căsătorit, am un băieţel, Mark, de 7 ani şi deţin funcţia de inspector la banca naţională din New York. Credeţi că v-am spus cine sunt eu sau ce e mai important despre mine sau ce vreţi voi să auziţi?

          Recunosc...uneori mint pentru a mă proteja. Şi mai e ceva! Ştiu că nu eu mint, ci toată societatea în care trăiesc se minte prin vorbele mele şi zâmbetul meu mândru...mai ales râsul.

Dogme, din religia creștină, făcute de oameni, prin Concilii Ecumenice

N. Grigorie Lăcrița

„Sunt două excese la fel de periculoase:
1) a exclude rațiunea și 2) a nu admite decât rațiunea.” (Blaise Pascal).

Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Conciliile Ecumenice făcătoare de religie
2.1. Primul Conciliu Ecumenic
2.2. Al Doilea Conciliu Ecumenic
2.3. Al Treilea Conciliu Ecumenic.
2.4. Al Patrulea Conciliu Ecumenic
3. Explicații strict necesare pentru înțelegerea problemei în discuție
3.1. Avem mii de religii care ne fac să ne urâm unii pe alţii, dar nu avem o Unică Credinţă care să ne unească
3.2. Puncte de vedere al unor creștini care susțin că ar trebui să se adopte Dogma „Sintei Cincimi”
3.3. Puncte de vedere care susțin că „minunile” descrise în Biblie ar fi opera unor extratereștri

Mecanismul genetic creativ al operei poetice

Petru Ababii

          Pentru a ne iniția în abordarea cunoașterii și pătrunderii în mai amănunțit a semnificației noțiunii de poezie este imperios  necesar de a înțelege corect structura semantică și funcțiile semiotice ale compoziției ei, a rolului și importanței implicațiilor lor în stimulrarea logicii formale participantă în mod  intuitiv și premonițonal la crearea imaginațiilor operative  funcționabile în actul creativ poetic. Pe seama lor se vor pune bazele categoriilor emotive ale frumosului și sublimului născute sinegic concomitent cu structurarea simbolurilor verbale de natură semantică întemeiate  și puse în dinamică de funcțiile semiotice astfel morfologizate creatoare de poezie.
         Transformările cu caracter ascendent ale acestor mișcăti intrinsece actului în sine al procesului creativ capătă vualura interpretativă a senzațiilor astfel apărute, care imprimă percepțiilor  creatorului satisfacție atât fizică cât și sufletească - matrice sentimental - perceptibilă a frumosului și sublimului astfel generate. În rezultat se naște ceea ce numim logică/gândire metaforice poetice însumate apoi selecate, sintetizate, concentrate și convertite într-un numitor comun numit  poezie.