Edi(c)torial

Care Zi mondială a libertății presei, ca…

Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?

Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost...

Continuare

Opiniuni

Umorul şi ironia – sarea…

Umorul şi ironia –  sarea şi piperul realismului lui John Steinbeck

Fiecare cultură în general, fiecare literatură în special se caracterizează prin nişte trăsături într-atât de specifice, încât au darul să le confere trăinicie şi individualitate.

Iar noi, cei interesaţi de asemenea...

Continuare

NEBĂNUITA ŞANSĂ

NEBĂNUITA ŞANSĂ

De mai bine de douăzecişicinci de ani mă chinuie o idee. Şi nu am reuşit în mai bine de un sfert de veac să aranjez această idee ăntr-o formă acceptabilă...

Continuare

Condamnarea la moarte

Condamnarea la moarte

Atunci când Mântuitorul a venit printre oameni, aceștia nu L-au crezut și nici nu L-au primit ca pe-un Dumnezeu. Probabil că se așteptau la un Dumnezeu care să coboare din...

Continuare

Traditii

Înapoi la meteorolog…

Gabriela Boceanu

Înapoi la meteorologia populară! Vrăbiile se scaldă în praf – vine ploaia

Nu avem toţi acasă barometru, ca să ştim când o să se strice vremea. Iar...

Continuare

Casa spațiu sacru în…

Corina Isabella Csiszár

Casa spațiu sacru în Maramureș

Meşteşug străvechi, legat de cele dintâi trepte de civilizaţie, ridicarea adăpostului ca nevoie vitală a...

Continuare

Elementele tradiţion…

Corina Isabella Csiszár

Elementele tradiţionale şi psihologia kitsch-ului în nunta maramureşeană

În societatea tradiţională, căsătoria reprezenta cel mai complex

fenomen folcloric, având interferenţă cu toate celelalte manifestări...

Continuare

Interviu

Dr. Vladimir Moss: "…

Dr. Vladimir Moss: "Dacă oamenii sunt ortodocși, vor aspira spre o monarhie ortodoxă"

Vladimir Moss este un teolog și istoric britanic ortodox autorul mai multor cărți de studii și eseuri, majoritatea accesibile online, cu un interes constant pentru istoria Rusiei și a Bisericii...

Continuare

Interviu cu poetul şi pic…

Interviu cu poetul şi pictorul Ion Georgescu Muscel

-Domnule Ion Georgescu, mă bucură sosirea dumneavoastră în România,

dar în acelaşi timp mă întristează gândul că staţi atât de puţin.

Nici nu ştiu cu cine să încep: cu poetul...

Continuare

Reflexoterapia – străvech…

Reflexoterapia – străvechiul mijloc de lecuire fără leacuri

= Al treilea interviu cu doctorul Coriolan DRAGOMIR =

              În dialogurile anterioare am pus în evidență două din căile prin care doctorul Dragomir a acționat întreaga viață pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirii...

Continuare

Posta redactiei

Instituțiile de cultură d…

Instituțiile de cultură din subordinea Consiliului Județean Maramureș și-au redeschis porțile pentru public

Printre măsurile de relaxare prevăzute de autorități odată cu trecerea României din starea de urgență, în starea de alertă, s-a numărat și redeschiderea pentru public a instituțiilor de cultură. În acest context, majoritatea instituțiilor de...

Continuare

Zilele Literaturii Române…

Zilele Literaturii Române, ediția 2020, amânată

Ediția din acest an al Zilelor Literaturii Române la Chișinău este amânată. Scopul nostru este să aducem la Chișinău, Bălți, Cahul cele mai importante cărți, apărute în literatura română în ultimul timp, și autorii lor...

Continuare

Cărţile momentului ca urm…

Cărţile momentului ca urmare a epidemiei de coronavirus. Printrre ele ”Ciuma” lui Albert Camus

 Romanul „Ciuma” al cunoaşte un moment de succes inedit la cititori la şaptezeci şi trei de ani de la lansarea cartii.

Potrivit Edistat, care produce statistici privind sectorul editorial, vânzările romanului au crescut de...

Continuare

Critică literară

Prev Next

„STATUI” FĂRĂ VIITOR.”.. de Costel Neacșu

OLIMPIA MUREȘAN

„STATUI” FĂRĂ VIITOR.”.. de Costel  Neacșu

Trebuie să ai un mare curaj pentru a scrie o asemenea carte!
        În vremile tulburi pe care le trăim a spune ceea ce gândești pare anormal pentru unii oameni, de aceea , cred-că aceștia nici nu-și mai pun problema  aflării adevărului  despre unele lucruri sau întâmplări , se abțin în a-și exprima  părerea și lasă ca lucrurile să evolueze de la sine și nu iau atitudine față de ele. Nu același lucru se întâmplă cu ziariștii care sunt nevoiți să ia o atitudine sau alta față de evenimentele pe care vor să le prezinte sau în care sunt implicați.


          Noi, cei care nu luăm atitudine publică,  nu ne implicăm în explicarea unor evenimente, urmărim programele T.V. sau citim ziare și reviste, fiecare după timpul liber și după posibilități- ne formăm o imagine mai mult sau mai puțin adevărată față de întâmplări sau evenimente. De aceea apariția unei astfel de cărți care încearcă să clarifice documentat unele aspecte controversate- e de bun augur și o salutăm cu sinceritate fiind pe aceeași undă de vibrație cu autorul.

Continuare

Cristian Gabriel Moraru sau scurt tratat despre ştiinţa trăirii

IR Rosiianu

Cristian Gabriel Moraru sau scurt tratat despre ştiinţa trăirii

Cristian Gabriel Moraru – „Ieşiri din profan” - vol. I

O carte jertfă este aceasta cu care bate la uşa sufletului Cristian Gabriel Moraru, o carte prin care defineşte excelent o trăire, o credinţă, un spirit.
Este o descătuşare senzitivă întru totul, o eliberare de energii pozitive, o lucrare ale cărei măreţii se văd - comparativ! - îndeosebi din prispa materialului, într-o lume în care sufletul nu mai este monedă de schimb, într-o lume aproape improprie visului şi poeziei.
Ei bine, ca din vremea persecuţiilor creştine vin cuvintele poetului, în ele regăsind închinarea, căutarea ajutorului şi odihnei, mulţumirea, obida, într-un astfel de cadru recreat născându-se primul volum al trilogiei „Ieşiri din profan”.


Nu ştiu cât este dorinţă de iluminare, de a se deschide spre tălmăcire la Cristian Gabriel Moraru, dar ştiu că este predominantă nota confesivă, de împărtăşire a propriilor trăiri şi simţiri, de parcă în sângele său, în respiraţia sa creştină s-ar face pe sine însuşi martor la o veşnică înmulţire a peştilor şi pâinii.

Continuare

Crez și viață

Petronela Apopei

Crez și viață

                    „Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimă hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de ceară (fără miere) pe un testament, împiedică deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine sau a unei apartenențe legitime. Simbolul se prelungește azi în diferite și multiple utilizări și nuanțe.” mărturisește scriitorul Ion Toma Ionescu în volumul de proze scurte și tablete, „Copacul cu icoană”, apărut la Editura „Ecreator”, din Baia Mare, în 2018, punându-și pecetea asupra unei scriituri de înaltă clasă. Volumul „se dedică familiei care m-a lăsat la biroul meu, lângă calculator: Cristinei, Ramonei, Ionelei, lui Alexandru, lui Toma și lui Puiu...”, o familie frumoasă care devine personaj al narațiunii, sigur, surprins în diferite ipostaze de viață. Cartea este structurată într-un mod inedit. Începe cu „Pecețile lui Zamolxe. Studiu de guștere”, urmând șase capitole care încep cu o „tabletă” și culminează cu părți de „roman”. În interiorul acestui incipit și final se află ca într-o sferă aspecte din realitate, meșteșugite impecabil de pana artistului. Poveștile de viață reale și bine închegate te poartă printr-o lume necunoscută, o lume drenată de emoții și trăiri ce reușește să te transpună într-o tristă realitate a războiului, a perioadei comuniste sau a unei...

Continuare

POEM EPIC INOCENT

Ică Sălişteanu

POEM  EPIC  INOCENT

Motto :      
„Şi acum rǎmân acestea trei:
  credinţa, nǎdejdea, dragostea.
 Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
                                             I.Corinteni 13:13


    EMILIAN MARCU, parcă uimit de marea ispravă pe care a comis-o cu " Tobele mute ", a realizat că n-a epuizat (consumat) povestea satului Ivanovca şi s-a hotărât s-o  continue, luându-se la întrecere cu sine însuşi, şi zămisleşte capodopera "TĂRÂMUL  INOCENŢILOR " (apărută la editura Princeps Multimedia Iaşi în 2017) şi care în 2019 a primit premiul "Ion Creangă" al Academiei Române.    
Cartea este animată de aceleaşi personaje, ca în "Tobele mute", rolul principal  revenindu-i lui Saşa Ilici Ostafiev, celelalte personaje apărând ca flash-uri din memoria lui Saşa Ilici care încercând să-şi apere câinele (tovarăşul devotat) de furia ursului, cade într-o râpă unde a fost "găsit de oamenii aceia ciudaţi, care vorbeau o limbă necunoscută lui" şi traumatismul suferit îl duce la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Continuare

Beţia cea de pe urmă

Daniel Luca

Beţia cea de pe urmă

Versuri pline de revoltă sunt cuprinse în volumul ieşirea din matrichix de Daniel Marian (cu I.S.B.N. de autor). Revoltă împotriva a tot și a toate, nemulțumirea fiind prilejuită de imposibilitatea socializării pe viu, ceea ce a dus la pierderea prieteniilor, la destrămarea relațiilor.
    Boala ce a cauzat aceasta nu a cuprins și nu cuprinde doar individul, ci și societatea în ansamblul său, o societate prinsă pe picior greșit și ajunsă într-o situație fără ieșire, cu iz de totalitarism.
    Acum, omul este, practic, un mort viu („din prima zi de moarte judec / o priveliște interzisă / o culeg ca pe o păpădie / și o zidesc pentru mai târziu / când moartea nu va fi atentă / și mintea va pușca din arc / pe urma zilelor netrăite și care / stau la ușă să intre buluc” – zile de trăit în moarte), nemaiavând dreptul la rațiune, ci doar cel de a se supune („trotuarul din dreapta va fi numai pentru dus / cel din stânga pentru întors / dacă va mai fi cazul / astfel oamenii nu se vor putea întâlni și nici / privi în față niciodată spre a nu avea amintiri / eronate cu viața...

Continuare

"JURNALUL" - roman de Milian Oros

OLIMPIA MUREȘAN

"JURNALUL" - roman de Milian Oros

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.
        În cele ce urmează voi încerca să prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii față de actul creator a romanului „Jurnalul”scris de Milian Oros –o carte de comunicare și iubire. Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp.  Așa cum spune Biblia „dacă dragoste nu e, nimic nu e” acel „nimic”prezentat de carte e „clipa prezentă” sau „prezența clipei” trăită într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocupări și gândiri românești-cu un stil autentic adoptat de scriitor.E o bucată de timp în mintea și ochii unor oameni, niște oameni obișnuiți, preocupați pentru„mai bine” care caută răspunsuri la probleme pertinente ale existenței umane, astfel romanul este o...

Continuare

Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecţie

Ioan Romeo Roşiianu

Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecţie

Daniela Achim Harabagiu – „O altă dimensiune a sentimentelor”, Colecţia Poesis, Editura Ecreator, 2018

Cu o provocatoare carte revine-n prim plan poeta Daniela Achim Harabagiu, volumul „O altă dimensiune a sentimentelor” prevestind din titlu un nivel superior de comunicare, o abordare aparte a cuvintelor, o altă investire cu sensuri şi nuanţe a imaginii imortalizate.
Constientă de forţa decupajelor făcute din cotidian, peta îi propune cititorului vederea de ansamblu, astfel încât întregul pare a fi substanţial influenţat şi determinat chiar de amănuntul asupra căruia îşi apleacă reflecţia.
Este un incitant îndemn la lectură, iar (pe)trecerea cititorului prin uneori abruptele ruperi de ritm - de la poemele cât o fulguraţie de gând până la cele de respiraţie largă, prozopoeme – îl transformă pe acesta în complice la o mai altfel de fotografiere a realităţii.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Relu Cazacu

Relu Cazacu

Poezii de Relu Cazacu

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de șah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu pașii lui de cenușă
atrage pereții spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în propriii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor

Continuare

Poezii de Lorin Cimponeriu

Lorin Cimponeriu

Poezii de Lorin Cimponeriu

Femeia din priviri
 
De ce nu se mai întoarce timpul
Oare nu ești tu, tot aceea?
Femeia goală din privirile mele
Cu trupul îmbălsămat în vin și în bunătate
Ce stele se aprind în noaptea asta!
Când toate curg spre un amurg de visuri
M-am îmbătat cu ochii tăi liniștiți
Și liniștea-mi coboară-n trup ca o pasăre
E luna plină ca și atunci, când apa mâinilor îți fereca obrajii cu iubire.
E ora 05. Cocoșii îmi dau de știre că am înviat sau că am murit.

Continuare

Poezii de Mihai Merticaru

Mihai Merticaru

Poezii de Mihai Merticaru

 FEMEIA
        -coroană de sonete-
                                                                       
 Sonete, fără ea,nu s-ar mai scrie,
N-ar mai răsări florile în sere,
Nici albinele n-ar mai face miere,
Aştrii s-ar rătăci prin galaxie,

Pământul n-ar mai avea emisfere,
N-ar mai urca seva-n viţa de vie,
Nu ne-ar mai fi cala în colilie,
Pe cer, soarele s-ar vedea cum piere.

Continuare

Poezii de Ana Maria ILIESCU

Ana Maria ILIESCU

Poezii de Ana Maria ILIESCU

 MUZELE

Zilele acestea Muzele
Degeaba le-am căutat ,
Toate în lumea largã
După subiecte au zburat,
Dar peste tot doar de boală
Și de teamă au mai dat.
Lacrimi multe,bietele,
Au tot vărsat
Inimi să inspire,totuși,
Au încercat,
Dar ele,în loc de gingășie

Continuare

Poezii de Emilia Stajila

Emilia Stajila

Poezii de Emilia Stajila

  E trist să stai în gara vieții…

E trist să stai în gara vieții,
Să priveghezi niște hoinari,
Apoi să treci prin frigul ceții
Și să-ntâlnești copaci bizari.
Nu poți rămâne, iar, nedumerit
Pe banca cea îndepărtată,
Nici gândul nu-ți mai e cumplit
Și ochii nu-s ca altădată…
E monoton să-nvingi tot umbre,
Să cazi-ndărătnic în nămol,
Apoi să arzi în clipe sumbre
Când vântul bate mai domol.

Continuare

 

Proză

Prev Next

La o cafea cu iz de poveste

Gabriela Gevelegean

La o cafea cu iz de poveste

Mergeam într-o zi pe străzile orașului, într-o după-amiază friguroasă și, obosită fiind, m-am gândit că tare bine mi-ar prinde o cafea caldă. Am început să mă uit în stânga și în dreapta, căutând cu privirea ceva ce ar fi semănat cu un bar sau o cafenea.
După îndelungi căutări, când tocmai eram pe punctul să renunț, zăresc în dreapta mea o cafenea. Practic, mai mult am intuit că ar fi vorba de o cafenea după firma de deasupra intrării, unde stătea scris ”La o cafea cu Avedis”.
Ceva din cuvintele inscripționate m-a făcut să intru cu un soi de curiozitate, pentru că  firma suna prietenos, ca o invitație amicală la o cafea.

Interiorul nu era modern, așa cum eram obișnuită să întâlnesc prin mai toate barurile pe unde am intrat, ba chiar avea un aer și mobilier clasice, relativ simple, însă confortabile. O serie de ibrice din aramă serveau drept decorațiuni pe niște rafturi lipite de pereți.  Am constatat că nici o masă nu era ocupată și că eram singura clientă din local.

De după o tejghea micuță, a apărut un bărbat în vârstă, ce m-a întrebat cu un zâmbet în privire cu ce mă poate servi. ”O cafea, desigur !” i-am răspuns eu semeață, cu un gând oarecum ironic în minte, pentru că mi se părea firesc ca odată ce eram într-o cafenea să comand o cafea, evident.

Continuare

Zbor cu berze

Radu Parpauta

Zbor cu berze

   Venise uliul şi luase o găină din ogradă, pe Bogheta. O luase în gheare şi o dusese.
   - Vaai! plesni din palme bunica. Tocmai pe Bogheta!
   - Ţi-am zis să nu le mai dai drumu' în grădină. Cacu-i norocu' lui! zise bunicul roşu la faţă.
   La ultimele vorbe ale bunicului, Claudiţa ştia ca urmează cele ale bunicii: "Fii atent cum te exprimi în faţa copilului". Chiar aşa şi zise:
   - Fii atent cum te exprimi în faţa copilului!
   Dar bunicul dădu din mâna şi intră în casă: la televizor, să asculte ştirile. Acolo tot aşa zicea, după ce asculta ştirile: “Cacu-i norocul lor de hoţi şi de golani, care-o umplut ţara românească". Şi urma aceeaşi replică a bunicii.

Continuare

Lăcrimarul cu fustă

Simona-Ioana Cucuian

Lăcrimarul cu fustă

La el în casă. Ca la el acasă? Ura expresia „Simte-te ca la tine acasă!” Unde? Ce? Cum? Sau cealaltă „Fă-te comod!” Adică? De ce? E vreo placentă stabilă prin zonă, izolată cu termopan şi antifonată cu bureţi sau vată de sticlă? Toate astea nu erau decât agasări ale normalităţii. De undeva, dintre boscheţii prafuiţi şi pişaţi din dreptul geamului - în dimineaţa asta, cu vreo 50 de metri mai îndepărtat de retină, cumva scos pe ochi, se auzeau ritmuri mecanice de gazzara. O atmosferă băgată pe gât. O poluare fonică extremă şi alternativ încreţită. Ar fi vrut să fie puiul de cimpanzeu alb. Abaterea. Micuţul care a scapat normei şi s-a nascut alb în plină noapte, în mijlocul unei perpetuari străbune de culoare. Chiar şi aşa se poate trăi. Cu tot cu Preludio en Tristeza Menor. Dar el, el se consola ca un taur într-o încăpere strâmtă. Dadea senzaţia că ar avea de gând să schimbe ceva în viaţa lui. Să se înfurie totuşi? Ca schema să fie clară şi tăiată din rădacini? Va sparge toate obiectele pe care le idolatrizase cu ceva timp în urmă prin trăirile lui cât de cât spirituale. Poate că şi alţii procedeaza la fel.

Continuare

IZA ŞI MARA

Aurelia Oancă

IZA  ŞI  MARA

A fost odată ca niciodată... A fost un om harnic şi drept, cum sunt mulţi oameni care trăiesc în frumoasele ţinuturi ale Maramureşului. Acest om, pe nume Bogdan, avea o soţie frumoasă pe nume Maria şi două fete la fel de frumoase : Iza şi Mara. Ei şi-au construit o căsuţă din piatră adusă din munte şi din lemn tăiat din pădure. Cei doi munceau din zori şi până-n noapte, ca   să-şi poată creşte frumoasele lor fete. Iza, fiind mai mare, o ajuta pe mama ei, dar se juca şi cu surioara ei mai mică, Mara.

            Într-o zi, cele două fete au ieşit în curte să se joace. Au cules flori, au alergat după fluturi, s-au ascuns după bolovanii cel mari, căzuţi ca nişte dinţi uriaşi din muntele de piatră aflat în apropierea casei lor. Tot zburdând, n-au băgat de seamă cât se depărtaseră de casă.

Deodată, s-a deschis o privelişte minunată în faţa lor. Iza, puţin speriată, o prinde pe Mara de mânuţa ei mică şi se uită ca vrăjită la cascada minunată, ce-şi rostogolea apele peste coastele de piatră ale muntelui. Ajunsă jos, apa se izbea de oglinda lacului de la poalele muntelui, apoi în valuri înspumate, se grăbea să curgă la vale, udând copacii din jurul lacului cu stropi de apă cristalină. Totul era învăluit apoi, de un curcubeu uriaş, arcuit deasupra apei şi deasupra pădurilor, peisajul părând desprins dintr-o poveste.

            - Uite o zână, spuse Mara !

            - Unde ? Eu nu o văd !

            - Acolo, în apa ce cade de sus !

Continuare

După iepuri

Miriam Tkee

După iepuri

Toamnă, vânt. Copacii se legănau, frunzele cădeau, făceau covoare galbene, portocalii, era un cer alb, erau păsări ca nişte săgeţi mici, vântul bătea, frunzele zburau. Aceste imagini dintr-o zi de toamnă, atât de pline de viaţă, înainte de căderea ultimelor frunze, erau completate cu un trio aventuros: Bobică explora dealul cu mine şi cu tată, iar tata mă ducea pe umeri.
 
Bobică a fost otrăvit în noaptea care a urmat. Am plâns mult, şi eu, şi fraţii mei.  "E doar un câine", spuneau alţi copii. Mie mi se părea că era ca un frăţior. Mi se părea că inima mi s-a oprit puţin, când l-am îngropat în poieniţa de la capătul viei. Ştiam că urma să fie, pentru totdeauna, departe de mine.

Îmi amintesc bine de ziua aceea…

Continuare

 

Teatru

Prev Next

Rădăcini de păpădie

Ana-Cristina POPESCU

Rădăcini de păpădie

Piesă într-un act

Personajele: Păpădie, Trifoi, Omul cu valiza diplomatică.

Decorul: (Un câmp plin de verdeață, pe marginea câmpului sunt câțiva arbori și în mijloc se află o colibă.)

Păpădie: Ascultați! (Se aud cântecele păsărilor.) E o splendoare! Sunt aici de câteva zile și pot spune că mi-am găsit liniștea. La oraș mă trezeam în zgomotele asurzitoare ale tramvaielor, mașinilor, pe muzica infernală a vecinului de apartament,

Continuare

Wireless

Adela Iancu

Wireless

Exterior. Vară. Se crapă de ziuă. Imagine panoramică a unui sat românesc încă în adormire. Ici colo se aprinde câte o luminiţă pe la ferestrele caselor, în timp ce imaginea coboară treptat până în curtea unei gospodării, focalizându-se pe prispa casei.

(atât casa, cât şi vestimentaţia personajelor este tradiţional ţărănească).

ION, ţăran tânăr şi vânjos, tocmai iese din casă la bustul gol. E încă somnoros. La impactul cu răcoarea dimineţii se întinde în pragul uşii, cască zgomotos, apoi se scutură zdravăn. Se îndreaptă spre un lighean aflat pe marginea prispei, ia canceul de apă şi vede că e gol. Strigă scurt:

Continuare

Parfumul deșertăciunii

ANA-CRISTINA POPESCU

Parfumul deșertăciunii

Din volumul Paradigme

Actul I

Decorul:

(Imaginea de pe ecranul din spatele scenei arată haosul.)

Pe scenă este înfăţişată încăperea unui spital de nebuni, o încăpere cu gratii, două paturi, o masă, un caiet şi un pix.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Amintiri despre semãnãtorul de îngeri

Ică Sălișteanu

Amintiri  despre  semãnãtorul  de îngeri

Anii  acumulaţi te fac, de cele mai multe ori, sã încerci  sã-ţi lãmureşti  momentele trãite  cu nesãbuinţa tinereţii.
Amintirile  despre timpul trãit şi  petrecut la Reşiţa, s-au declanşat odatã cu apropierea  de un om frumos şi la chip şi la suflet, dl.Doru Dinu Glãvan.
S-au produs cu vehemenţã, aproape cu întreruperea  respiraţiei care nu mai fãcea faţã la cadenţa impusã  de emoţie.
Momentele  în care, împreunã cu Ion  Chichere  mergeam prin  Reşiţa semãnand îngeri  (începand  din piaţa de langã garã unde eu şi Ion mâncam salam cu pâine  având ca faţã de masã  caietul în care Ion îşi scria poeziile), ca mai apoi sã  descindem în  restaurantul Semenic, unde ne aştepta Nuni Anestin şi unde întotdeauna vodca ni se pãrea  puţinã iar  orchestra, ai cãrei membri ne cunoşteau, începea sã interpreteze  acordurile  boleroului de RAVEL, fãcându-l pe Ion sã se unduiascã  mai ceva ca favoritele din haremul unui sultan, cu dezinvolturã şi naturaleţe, parcã dorind sã interzicã clienţilor uimiţi, orice încercare de invocare a ridicolului.

Continuare

Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic (și nu numai)...

George PETROVAI

Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic (și nu numai)...

Nu sunt de acord cu aceia care susțin că Biblia este doar o amplă culegere de mituri și legende. Întâi pentru faptul că foarte mulți dintre așa-zișii cunoscători și comentatori, fie că n-au citit-o deloc, vasăzică împrumută și susțin cu ardoare simplele speculații ale mintoșilor ce-și doresc „nemurirea” pe amăgitoarea cale a neuitării lor prin atari teribilisme, fie că au citit-o în pripă și cu detașarea dată de nepasiune, cu toate că Biblia este o carte inepuizabilă, ce-și dezvăluie adevărul și frumusețea doar acelora care revin necontenit la ea.


    Apoi, deși n-a fost concepută ca un limitat tratat științific de cei 40 de bărbați inspirați, care au scris-o în aproximativ 1600 de ani, ci ca o inegalabilă călăuză moral-spirituală a omenirii în vederea mântuirii individuale și colective, Biblia conține idei științifice de-o remarcabilă profunzime, idei confirmate de descoperirile arheologice (bunăoară, existența hitiților), acceptate de medicina modernă (alimentația rațională, igiena, tratarea unor afecțiuni) și cu rol fundamental pentru astronomie. De pildă, în cartea Iov 26/7 se afirmă că „[Dumnezeu] întinde nordul deasupra golului, suspendând pământul pe nimic”, iar în Isaia 40/22 ni se face cunoscut că „Există Unul care locuiește deasupra cercului pământului”.

Continuare

TEATRUL SEVERINEAN – O ISTORIE NEOSTOITĂ

Dan ŞALAPA

TEATRUL SEVERINEAN – O ISTORIE NEOSTOITĂ

Clădirea Teatrului

Oricum ai vrea să scrii istoria Severinului modern, nu poţi face abstracţie de mişcarea teatrală, respectiv, activitatea grupărilor teatrale de amatori, la interferenţa cu cea profesionistă. Această “mişcare” are legătură directă cu personalitatea lui Theodor Costescu, cu generaţia sa de corifei ai acelui Severin, din care se extrage cel de astăzi.

Ideea centrală a construirii clădirii pe care astăzi o ştim, îndeobşte, sub numele de TEATRU, sau de “Clădirea Teatrului”, a fost aceea de a adăposti un centru de spiritualitate cu accent românesc, care să propage valorile acestui spirit în spaţiul cuprins de etnia românească din Banatul sârbesc (Voivodina, fiind cea mai cunoscută provincie),

Continuare