Edi(c)torial

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

Poeta Cristian Alina Narcisa mi-a semnalat faptul că s-a trezit că poemele ei se regăsesc...

Continuare

Opiniuni

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Armonii vocale de mai, la Pitești

De trei ani încoa`, le picură-n auz, nestrămutat, argeșenilor dornici de ele. Pe parcursul unui...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Big bandul de jazz

 Până-n douăzeci de membri, de obicei. Saxofoniști, tromboniști, trompetiști. Plus, necesarmente, secția ritmică: un contrabas...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Surpriză răsăriteană...

 ...la filarmonica loco! A furnizat-o nebănuit un sud-coreean. Sexagenaru` Ryu Seokwon. Cândva clarinetist, acuma dirijor...

Continuare

Traditii

Superstiţii demult u…

Alexandra Mortu

Superstiţii demult uitate, readuse la viaţă. Motivul halucinant pentru care doi bărbaţi au ars de vie o bufniţă albă

Chiar dacă superstiţiile dubioase par a fi rămas în Evul Mediu, doi bărbaţi din Mexic...

Continuare

Tradiţia focurilor d…

DN

Tradiţia focurilor din Joia Mare. Oamenii cred că se deschid porţile Raiului şi Iadului

În noaptea de Joimari, oamenii dintr-un sat din Dolj cred că se deschid mormintele, cerul...

Continuare

Fiecare popor are ob…

Petre Dobrescu

Fiecare popor are obiceiurile sale pascale, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul bizare! Cehii îşi «bat» femeile după Înviere, iar francezii fac o omletă uriaşă!

Duminica asta, creştinii ortodocşi sărbătoresc Învierea lui Iisus, cea mai importantă dată din calendarul bisericesc.

Dincolo...

Continuare

Interviu

Puțini sunt cei care scri…

Puțini sunt cei care scriu...

Interviu cu Ștefan Jurcă realizat de Cristina Vari, clasa a XII-a, Liceul „Vasile Lucaciu”, Baia Mare

1) Am înțeles că ați copilărit în Arad, localitatea Sălăjeni. Ce v-a adus în Baia...

Continuare

„Este limba română şi n-a…

„Este limba română şi n-ai ce-i face"

Revista „Natura” a publicat în ultimul său număr un interviu cu Serghei R. Kapiţa, academician rus de origine basarabeană,

realizat de directorul Bibliotecii Naţionale a R. Moldova, Alexei Rău. Mare...

Continuare

Interviu: Cu Nicolae Breb…

Interviu: Cu Nicolae Breban şi Augustin Buzura despre roman de Marian Ilea

Marian Ilea: Domnule Nicolae Breban, domnule Augustin Buzura,

cred că oriunde v-aţi afla, aveţi în memorie un loc drag, o amintire legată de Baia Mare.

Nicolae Breban: Eu m-am născut...

Continuare

Posta redactiei

Se împlinesc 62 de ani de…

Se împlinesc 62 de ani de la moartea celui mai important poet simbolist român

Pe 22 mai 1957 a murit poetul George Bacovia.
George Bacovia a fost un scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.
El este autorul...

Continuare

Grădina de sticlă, de Tat…

Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac, pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2019

A fost anunțată oficial lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură (EUPL) 2019.
În lista scurtă pentru literature română au intrat romanele:
Așa...

Continuare

Conacul celebrului scriit…

Conacul celebrului scriitor Duiliu Zamfirescu, acum în paragină, va intra în circuitul turistic

Conacul din Faraoanele, judeţul Vrancea, în care Duiliu Zamfirescu a scris multe dinte romanele sale, va fi reabilitat şi introdus în circuitul turistic, după ce...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Cronica ideilor

Ionel Necula

Cronica ideilor

Privită dintr-o perspectivă mai aplicată noţiunea de Organon, aşa cum s-a încetăţenit de la Aristotel încoace desemnează corpul de reguli principii şi concepte care posibilizează cunoaşterea în general şi pe cea ştiinţifică în special. Organonul lui Aristotel, logica lui formală, centrată pe epistemologia deducţiei a vitaminizat cercetarea ştiinţifică până în zorii epocii moderne, când s-a dovedit depăşită, neputincioasă în propulsarea decomplexată a cunoaşterii. Lumea evoluase, intrase într-o nouă fază de evoluţie - epoca modernă – iar Europa, mai cu seamă Anglia îşi dezvoltase mult industria, maşinismul, producţia de serie care obligau cunoaşterea la o  mai aplicată apropiere de realitate, de faptul empiric şi o altă metodologie, un alt sistem de reguli, şi de principii epistemice.
      Francis Bacon  de Verulem a răspuns acestor noi cerinţe ale cunoaşterii moderne. a înţeles că Organonul aristotelic şi vechea viziune scolastică  nu mai poate ghida eficient ştiinţa şi cunoaşterea ştiinţifică şi-a elaborat un nou Organon – Novum Organonum – opus celui aristotelic, axat mai mult pe legitimarea inducţiei într-un proces de cunoaştere.

Continuare

Poete, hotărăşte-te dacă eşti viu!

Daniel Marian

Poete, hotărăşte-te dacă eşti viu!

(Ioan-Nicolae Popescu – „Tăceri de dinainte de viaţă”, Editura Hoffman, 2019)

             Intercalarea planurilor existenţiale, a viului cu neviul – este o temă poetică gravă cu care mă confrunt de trei ori în trei zile la rând. Prezentă atât în lirica feminină cât şi în cea masculină, nu i se poate atribui un gen, prin urmare manevrabilitatea ei se face înafara rigorilor obişnuite. Nu sunt folosite instrumente de măsură, pentru că nu am avea ce face cu ele, simţurile sunt şi ele rudimentare în dualismul care nu mai permite scepticism precum nici certitudini, înglobează întrebările şi răspunsurile într-o sferă plutitoare în grinda minţii. E mai simplu aşa, am zice, şi mai interesant. Ba deloc, pentru că aici în altersfera aceasta gânditoare abia aici se află negânditele furtuni.
              Ioan-Nicolae Popescu aduce cu sine bucuria unor „Tăceri de dinainte viaţă”, un popas necesar înainte de a afla ce e de făcut cu viaţa, dacă e ea chiar viaţă sau o părere despre viaţă proiectată înainte de a fi viaţă şi care ne minte din prima secundă când respiră cu pretenţia vieţuirii.

Continuare

Cartea zilelor noastre | Puterea distruge

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Puterea distruge

Un președinte curvar și nesăbuit. Orbit de putere și mort după ea. Un magnat bătrân cu nevastă tânără. Doi agenți de pază și-o șefă de personal, de la Casa Albă. Un spărgător, un avocat și-un polițai prinși într-un caz mai rar. O firmă de avocatură de la Washington. Întâmplări după-ntâmplări, din atâtea locuri. Ce te țin constant cu sufletu` la gură. Ticăloșii descoperite până la urmă. Lumea de sus și lumea de jos, pe coasta de est, nord-americană. Sistemu` judiciar de acolo, cu umbrele și luminile sale...
  Sunt doar câteva dintre componentele tramei acestui volum* excelent. Mustind de oameni și fapte care mai de care. Intrigi și omoruri, femei una ș-una. Adrenalină și aventură duium. Imaginație și inspirație isteț folosite, util rostuite. Toate cele ticluite, foarte bine povestite. Plauzibil zugrăvite în secvențe chibzuite. Scene veridice cu personaje specifice.

Continuare

Oftatul clipei în respiraţia posibilă

Daniel Marian

Oftatul clipei în respiraţia posibilă

(Liuba Liubastra Botezatu – „poheme cu aromă de cafea şi gust de winston menthol”, Editura Eurostampa)

            Între imensitatea vieţii şi nenumărarea morţii e diferenţă doar de unele parabole la care ne andocăm noi imaginaţia despre a fi. Cu un ieri disctabil, un azi uneori amânat şi un mâine probabil, nu e de mirare că gândim pe muchie de cuţit dacă chiar or fi exista fiinţe sau numai holograme interesante.
             Relativitatea lui a fi e singura fărădelege pe care o acceptă Dumnezeu, El Însuşi în relativitatea Sa. Şi atunci pentru a nu ne prosti păcătuindu-ne, cu asta mergem şi în aval şi în amonte, fie că suntem gupii sau păstrăvi, nu contează. Liuba Liubastra Botezatu e-ntr-o dimineaţă tânără care şi mie îmi place. Sau, poate fi în toiul unei nopţi încâlcite, şi iarăşi e bine. Aceste localizări, de fapt delimitări imprecise de la un întreg şi el absolut imprecis, făcându-se în raportarea la timp; dar care timp?... „trec pe lângă timp ca și cum m-aș numi nemurire,/ ca și cum n-aș mai fi decât o apatică făptură/ îmbătrânită înainte de vreme./ la picioarele mele, bucuriile vieții se cer trăite./ din stradă, zgomot de mașini, râset de copii,/...

Continuare

Cartea zilelor noastre | Mărire și decădere

Adrian SIMEANU

Cartea zilelor noastre | Mărire și decădere

 Tema unei cărți de peste ocean. Perfect pusă-n pagini de un condeier cândva avocat, politician, născut în Arkansas. Priceput la slovă și la proceduri. Romanele lui sub lupă punând sistemu` judiciar din patria sa. Cu-a` sale chichițe și practicienii activând în domeniu. Cu justițiabili și instanțe de judecată. Cu firmele de avocatură îndeosebi. Omu` cunoscându-le, în ani, pe toate, îndeaproape...
 Clay Carter e un tânăr apărător din oficiu. La Biroul de Asistență Legală din capitala americană. De la o crimă banală din stradă ajunge la un medicament cu efecte psihice grave. Stârnește un proces de anvergură națională în favoarea pacienților consumatori, pentru daune. Se aliază cu baștani în domeniu, se implică riscant și în alte cazuri de despăgubiri, stârnește invidii, antipatii și anchete. Chiar, până la urmă, procese împotriva-i. Vrea să parvină, cheltuie nesăbuit, îl atrage luxu` și s-alege prafu` de avere și carieră. Îi mai rămâne doar iubita alături (oare?). Și-un trai anonim în afara țării...

Continuare

Iubirea, cu toate faţetele ei în cartea „Confesiunile iubitei în albastru” a Petronelei Apopei Ignat

Gelu Dragoş

Iubirea, cu toate faţetele ei în cartea „Confesiunile iubitei în albastru” a Petronelei Apopei Ignat

Al doilea volum de versuri al poetei Petronela Apopei Ignat are două părţi: „Confesiunile iubitei în albastru” şi „Scrisorile iubitei în albastru”. Şi acesta a apărut în condiţii grafice deosebite la Editura eCreator Baia Mare, colecţia Poesis, director poetul Ioan Romeo Roşiianu.
Este clar că repetivitatea albastrului creează o imagistică de azur, care sugerează o coabitare cu Cerul, în trăiri, totuşi, atât de pământeşti.
În prefaţa cărţii, semnată de Daniel Luca, între cuvintele de apreciere îl găsim şi pe acela că la această poetă „erotismul este subtil, voalat dar pătrunzător, palpabil de la mare distanţă şi îl inundă cu totul cu totul pe cititor, făcându-l să-şi uite propria suferinţă”.
Primul poem pe care ni-l propune Petronela Apopei Ignat este „Confesiunea unui... măr”: „Eu sunt un MĂR şi i-am zâmbit vieţii într-o dimineaţă / însorită de iunie, / întinzând mlădiţele spre Lumină... / Şi am primit rădăcini sănătoase... / Dintr-o fărâmă de lumină blondă cu ochi albaştri de la / Bacău / Şi dintr-o piatră însufleţită de Bistriţa ce-i cântă / măreţului Ceahlău / Şi mi-au fost ursite păsări cântătoare şi tăria pietrei / Şi am crescut, plămădit de Dumnezeu din taine şi doruri / Şi din şoapta izvoarelor şi din...

Continuare

TABLETE ÎN ALB ȘI NEGRU

Serghie Bucur

TABLETE ÎN ALB ȘI NEGRU

Dacă m-aș lua după finalul celui de al doilea pasaj al textului publicat pe coperta a IV-a a volumului  TABLETE ÎN ALB ȘI NEGRU, apărut la editura GRINTA, sub semnătura lui Ion Toma Ionescu, ar trebui să pricep că, domnul Marian Drăghici nu știa că exista „un mare prozator în Pitești” căruia autorul cărții de față „îi trimisesem Gușterele”, fiind „sigur că Gușterele meu l-mușcat” (adică l-a impresionat pe destinatar). Cum acesta „Avea o problemă cu numele autorului”, deoarece destinatarul, se spune mai departe, „Îl uitase”, fiindcă „Nu ne cunoșteam”, inspirat, prozatorul găsește soluția salvării situației: „Îmi venea să mă ridic de la locul meu și să-i zic: „Ține minte trei cuvinte”, „Ion Toma Ionescu”! Finalul aduce lumină: „Și el (dl. Marian Drăghici) dând cu banul rosti nesigur: Ion Popa Argeșanu,”, încheind – pasajul – astfel: „Bietul Argeșanu nu mai e de viitor”.
Cronicarul constată că viitorul este al domnului Ion Toma Ionescu – semnatarul prozelor socotite tablete - de mărimi și valori felurite, dar viguroase. 164 de pagini de PROZĂ, cartea e structurată pe patru capitole, titulatura lor generând un crescendo estetic corelat literalmente cu atenționarea de mai înainte, „Ține minte trei cuvinte…”: 1.„Tablete în alb și negru”...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Mihaela Banu

Mihaela Banu

Poezii de Mihaela Banu

Speranţă de iubire …

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum …
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,

Continuare

Poezii de Livia Ghighilicea

Livia Ghighilicea

Poezii de Livia Ghighilicea

duhul apelor și alte amintiri

atunci când îmi tremură mâinile fac bucle perfecte din fricile copilăriei
duhul apelor îmi naște și acum în minte cercuri
flămânde
la rădăcinile copacilor crescuți
în ape agitate
odată universul se încăpățâna să rămână rotund
la fel și orele dezbrăcate de noapte

acum știu toți ducem cu noi un duh al apelor o bucată de drum
unii reușesc să-i plece mai repede alții își hrănesc spaimele
în ciorchini

Continuare

Poezii de Daniel BOZGA

Daniel BOZGA

Poezii de Daniel BOZGA

1000 DE ANI...

O mie de ani am căutat
un suflet ca al tău
atât de blând şi iubitor
un mister întru-totul
un înger eşti
care mi-a furat sufletul
acel zâmbet
acele buze mistuitoare
atât de roşii
mă fac să cred
că îţi voi păstra zâmbetul
trupul e muritor

Continuare

Poezii de Daniel BOZGA

Daniel BOZGA

Poezii de Daniel BOZGA

PLEOAPE DE PIATRĂ

Este ceasul – am știut de
la început – pleoapele cad,
peste trupurile de piatră,
gândurile lor,
se-apleacă
asupra mea,
ca și cum ar visa,
spre o posibilă zi –
scursă din noi –
Pleopele tale, cu lacrimi inerte,
o zi în care eu,
nu aș vrea să mi-o amintesc –
                                  NICIODATĂ!

Continuare

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poezii de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ultimul rege

Azi a murit un rege
ultimul pe care îl mai aveam,
am rămas cu chipul în amintire
ca o podoabă sacră-n memoria aglomerată,
totul debarcă din prezent în istorie
și nici nu știu tot adevărul.

Timpul în care am avut câte ceva,
unii spun că n-am avut nimic,
doar o fluturare aproape cât un secol
și aceea surghiunită-n ținuturi străine.

Continuare

 

Proză

Prev Next

Venera – fragment din nuvela ”Catedrale pe apă”

Mariana David

Venera – fragment din nuvela ”Catedrale pe apă”

”Fără să-și explice de ce, toți trei s-au uitat la femeia care se apropia leganându-se ca orice persoană supraponderală, privind grupul din oglindă, trei siluete parțial suprapuse. Ce caraghioși erau cum stăteau așa cu ochii la ea, ridicând din când în când mâna a neputință. Nu se auzea zgomotul străzii. Domina așteptarea.
Ea se apropia încet. Părea că nu se va grăbi niciodată pentru nimic. Avea o față de om care a abandonat orice luptă. De fapt, mintea nu i se putea „stabiliza”. Glisa. Fugea. Sărea ca o „căpriță” de la una la alta. Doar la mașini era atentă. Să nu treacă pe unde nu trebuie, să se uite bine în dreapta și-n stânga. Știa din copilărie ce înseamnă frica de mașini. Mai târziu a aflat și despre alte „frici”. Ce să faci, zicea în sinea ei? Asta e!
Ignorând cele trei persoane care așteptau să vadă dacă se...

Continuare

VIAȚA ONLINE

Adriana Medințu

 VIAȚA  ONLINE

Totul părea plictisitor în acea după-amiază de august. Străzile cenuşii purtau cu ele în foşnetul frunzelor moarte, mirosul toamnei. Blocuri gri, înecate de căldură, cu balcoane pustii. Realitate alb-negru, dintr-un film vechi, comunist. Cerul era întunecat, deşi niciun nor nu îi tulbura liniştea. Din când în când, câte o sirenă a poliţiei sau a salvării aducea aminte că oraşul era locuit.
Nicio pasăre nu brazda cerul. Totul era încremenit într-o aşteptare mută. O aşteptare eternă, nu un  suspans al filmelor de acţiune. Toţi locuitorii încremeniţi în faţa televizoarelor, computerelor, laptopurilor, telefoanelor, tabletelor, smartwatch-urilor, aşteptau. Toţi aşteptau de la altcineva să facă treaba, şi toţi erau încredinţaţi că ceilalţi fac treaba în locul lor. De fapt, treaba se făcea singură, sătulă şi ea să mai aştepte ca cineva să o facă. Pe când locuitorii, înţepeniţi într-o realitate virtuală, stăteau conectaţi la reţeaua planetei, aşteptând să fie trăiţi, reţeaua respira liniştită...

Continuare

Despre doi băieți de ispravă, Bogdan şi Alex

Domnița Ganea

Despre doi băieți de ispravă, Bogdan şi Alex

Băieții mei au avut o copilărie fericită, zic eu, şi chiar şi ei susțin acest lucru.
Bogdan este cel mare, iar celălalt e Alex. Între ei e diferență de 7 ani, motiv pentru care în primii ani ai copilăriei, jocurile lor nu erau întru totul compatibile. Dar pe măsură ce au crescut, au devenit buni prieteni, iar Bogdan s-a transformat într-un frate grijuliu şi protector, având o grijă aproape părintească față de Alex.
Acum mi-a venit în minte unul din nenumăratele flash-uri amuzante de pe vremea când aveau 12, respectiv 5 ani. Copiii cei mai mari de pe celebra stradă a Morii, plină de copii dintotdeauna, aveau de acum jocuri care nu prea îi mai includeau pe frații lor mai mici şi mai neştiutori, aşa că de câte ori izbuteau cei mari îi abandonau pe mezini, plecând în căutarea aventurilor fără ei! În vacanțe se adunau cu toții pe islazul...

Continuare

BAREM O DATĂ AȘÈ CUM VRÈ ȘI GROPARU’

Marian Ilea

BAREM O DATĂ AȘÈ CUM VRÈ ȘI GROPARU’

Groparul:
Io-s Gheorghe a groparului. Tăt gropar. Adică meseria din tată-n fiu. Să poate bine trăi după tăţi care-ajung la mine, gata eliberaţi de spaime ori de durere, cu socotelile încheiate. Pentru mine, asta-nseamnă loc de muncă. Aş merita și mia de euro pă lună, da’ uite că n-am nici suta. Meseria asta îi un „contract cu Aia-cu-coasa, care să ţîne totdeauna de cuvînt, Gheorghe”, zîcea tata cînd eram încă la şcoală. „Dacă vrei să scapi, învaţă.” N-am învăţat, da’ uite că de douăzeci şi trii de ani contractu’ ăsta țîne. Amu’, în ultimii cinci ani, de prin două mii nouă, s-o hăpt înmulţit clienţii.
„Gheorghe, contractu-i depăşit, cere iute o jumate de normă-n plus”, mi-o şoptit tata hăpt înainte de-a fi gata eliberat şi-a ajunge și iel la mine. În iarna lu’ două mii unşpe. O fo’ tare grè încercare. Am trecut-o şi p-asta și mi-am văzut...

Continuare

Curcubeul din amintire

Domnița Ganea

Curcubeul din amintire

Fetița, care până atunci s-a jucat într-un colț, părea că că nu a auzit discuțiile celor mari de până atunci, pentru că nu a participat la ele şi nu a avut nici o tresărire.
După ce toți ceilalți au plecat şi ea a rămas singură cu femeia, se apropie timidă, parcă ar fi cuprins-o o spaimă, o nelinişte, şi o întrebă:
-Bunico, ți-e frică de întuneric?
-Nu, niciodată nu mi-a fost. Am alungat mereu fantomele întunericului cu gânduri senine, spuse femeia, şi o strânse uşor la piept...
-Dar dacă tu nu o să mai poți vedea, cine îmi va spune că sunt frumoasă şi cât de bine îmi vine rochița?
Femeia simți un fior rece, însă îşi reveni repede şi îi răspunse:
-O să ştiu că eşti frumoasă, tu esti mereu cea mai frumoasă, de ce s-ar schimba acum lucrurile?
-O să îți pară rău că nu mai vezi florile?...

Continuare

 

Teatru

Prev Next

JURNALU’ UNUI DUMNEZEU FERICIT

Radu Macrinici

JURNALU’ UNUI DUMNEZEU FERICIT

Personajele :

 

ŢESĂTORUL

SOLDATUL

  SAMI AZA

  ANCHETATORUL

Continuare

Doar eu și cu mine

Sorin Robert Baicu

Doar eu și cu mine

 Personaje

Un nebun din Moldova care se crede doctor
O doctoriță din Ardeal care se crede nebună
O cămașă de forță.

Actul 1 scena 1
( Nebunul în halat intră în sala de conferință dezorientat)

Nebunul; În sfârșit... offf... am ajuns undeva unde simt miros de creier încins. Parcă este altceva decât mirosul de urlete. Parcă sunt un evadat din iad nimerit din greșeală într-o oază de liniște. Atâția duși cu pluta nu am văzut în viața mea. Toți seringarii ăștia ar trebui băgați în cămașă de forță. ( revoltat) Stimați cursanți trecem prin cele mai negre clipe ale umanității. Dar să lăsăm lamentările și... ( de undeva se aud țipete și o alarmă) Nu vă impacientați! Vă rog să rămâneți la locurile voastre. Nu țipați vă rog! Nu este alarma de incendiu! ( Cineva invizibil dă peste el și îl aruncă la pământ) Tinere, ai mare...

Continuare

Lovindu-te de faima lumii

Andrada Brîndușa Keszeg

Lovindu-te de faima lumii

Piesă de teatru într-un act

Decorul: Un amfiteatru

Personaje:
Copilul
Lumea
Faima

Copilul: Am învățat, încă de mic că trăim într-o lume frumoasă. M-am bucurat de frumusețea a tot ceea ce mă înconjura și astfel încercam să văd doar partea frumoasă a lucrurilor  din jurul meu. Eram feicit... Atât de fericit eram, până într-o zi, o zi în care am aflat un adevăr ce m-a cutremurat. În acea zi mi-am dat seama că odată cu trecerea timpului, frumusețea locului în care trăiam rămăsese neschimbată dar oamenii, oamenii s-au schimbat.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Înălţarea Domnului, Iisus Hristos-deschiderea vieţii duhovniceşti spre Împărăţia cerurilor-Ziua eroilor

Antoniu-Cătălin Păştin

Înălţarea Domnului, Iisus Hristos-deschiderea vieţii duhovniceşti spre Împărăţia cerurilor-Ziua eroilor

Ceea ce deosebeşte esenţial spiritualitatea creştină de orice altă spiritualitate este, în afară de faptul că ea afirmă identificarea omului cu dumnezeirea sau cu esenţa totală, caracterul ei hristologic.
Legătura noastră cu Hristos se realizează şi se întăreşte prin Duhul cel Sfânt al Lui. 
Iisus Hristos care este singurul ,,Mijlocitor,,, pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor, ca scară spre Sine.
Iisus Hristos este puntea întinsă de la Dumnezeu până pe tărâmul umanităţii noastre, prin ipostasul Său cel unul, care întruneşte şi natura dumnezeiască şi pe cea omenească.
Ridicat  din nou la slava şi la autoritatea deplină a Dumnezeului, Omul – Hristos rămâne totuşi om, mai exact omul model la care trebuie să ajungem cei ce credem în El. 
Duhul aduce în creaţiune viaţa şi iubirea intertreimică, ridică creaţiunea în planul iubirii intertreimice şi al îndumnezeirii.
Prin Duhul Sfânt noi suntem ridicaţi în lumea dumnezeiască, sau lumea dumnezeiască pătrunde în noi. Aceasta ne preschimbă.

Continuare

Despre facerea de bine sau despre cum era să-mi fiu epigon

Ioan Romeo Roșiianu

Despre facerea de bine sau despre cum era să-mi fiu epigon

Pe poeta Florica Alina am cunoscut-o acum un an și-un pic la Sinaia, era cu puștoaica ei și cu soțul, eu cu Nicolae Valareanu Sârbu și Adela Conciu, înainte de Maratonul de poezie organizat de Florin Dochia la Câmpina.
Atunci s-a arătata încântată de STILUL scrisorilor mele, mi-a arătat câteva creații ale ei - în absolut aceeași notă, în același stil realizate - și m-a rugat să accept să edităm împreună un volum.
Am acceptat acest lucru, DAR NUMAI pentru volum, adică ea să publice așa ceva numai între coperți, nu să se manifeste zgomotos în spațiul public, astfel inducând senzația că ei îi aparține stilul.
Așa s-a născut volumul „Scrisori de dragoste eternă”.
Pentru că era vorba de MINE, nu de EA, Florin Dochia ne-a făcut coperta și referințele critice, Mioara Bahna a semnat prefața, postfața și susținerea critică fiind asigurată de Nicolae Dina, Daniel Luca, Daniel Marian, Cristian Gabriel Moraru și Horia Picu, toată lumea trecând cu vederea faptul că 50% din substanța „poemelor” ei era, de fapt, copie la indigo după textele mele.

Continuare

Istoricul literar clujean dr. Mircea Popa participant şi premiat la „Zilele Maramureşului” 2019

Gelu Dragoş

Istoricul literar clujean dr. Mircea Popa participant şi premiat la „Zilele Maramureşului” 2019

Sâmbătă, 18 mai, în cadrul evenimentului „Zilele Maramureşului”, ediţia a V-a, care se desfăşoară în perioada 17-19 mai a.c., a avut loc în sala „Vasile Lucaciu” a Consiliului Judeţean Maramureş SIMPOZIONUL „MARAMUREŞUL ŞI LITERATURA EUROPEI CENTRALE”, organizat de revista băimăreană de cultură „Nord literar”.
În cuvântul de bun venit dl. Săluc Horvat apreciază efortul dl. prof. univ. dr. Mircea Popa de a veni din capitala Ardealului la Baia Mare şi consideră că tema simpozionului aleasă de dr. Gheorghe Glodeanu se integrează în viaţa literară europeană, Maramureşul oferind culturii româneşti suficiente momente care au rămas în memoria românilor. Aminteşte de scriitori precum Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura, de mare notorietate, până la Ioan Es. Pop, Gheorghe Pârja, Florica Bud, care au fost traduşi şi sunt cunoscuţi atât în ţară, cât şi în afara graniţelor ei.

Continuare