Edi(c)torial

Care Zi mondială a libertății presei, ca…

Care Zi mondială a libertății presei, care presă liberă?

Sunt printre puținii jurnaliști din această țară care știe gustul sărat al sfidării autorităților, unul dintre cei care și-a văzut viața prăbușindu-se, sănătatea ruginid pentru… „principiul libertății de exprimare”.
Am câștigat un proces la CEDO pentru așa ceva, am fost...

Continuare

Opiniuni

Filmul zilelor noastre | …

Filmul zilelor noastre | Un film normal

Fără bântuiți, fanatici, smintiți. Vârcolaci, vampiri sau niscaiva draci. O comedie cu ironie și veselie. Cu lirism și bucurie. Cu muzică îndeosebi. A lui Piotr Ilici, în prim-plan. Concertu-i de...

Continuare

SCHIMBURILE CULTURALE – …

SCHIMBURILE CULTURALE –  CA NIȘTE TRANSPLANTURI DE VISE

Scriitorul Nicolae Milescu-Spătaru, acest Marco Polo al Moldovei, ajungând în secolul XVII în China, fusese convins că se află la marginea pământului și că dincolo de această țară – lume...

Continuare

Îi lipsea coroana...

Îi lipsea coroana...

M-am întristat la fel de mult cum mi-ar fi murit o rudă dragă la aflarea veştii că marele regizor, actor şi om politic, SERGIU NICOLAESCU nu mai este printre noi...

Continuare

Traditii

Ziua Crucii – o sărb…

Iulia-Maria Ciherean

Ziua Crucii – o sărbătoare de toamnă

           Anotimpul toamna este asimilat cu maturitatea, cu un ciclu vegetal care are ca finalitate ...

Continuare

Ziua morților la Onc…

Corina Isabella Csiszár

Ziua morților la Oncești pe Valea Izei

Pentru unii a simboliza valorile complementare sau alternative ale unei

evoluții, lumina este pusă în relație...

Continuare

Nunta tradițională d…

MARIA MIRELA PODUȚ

Nunta tradițională din Ulmeni (Țara Codrului)

Tinerii să cunoșteau la danț la șură. Dacă s-o-nțăles, le-o spus la părinți că lui...

Continuare

Interviu

Aniversare. Dascălul și s…

Aniversare. Dascălul și scriitorul Gross Toma Rocneanu la 77 ani!

  Reporter: Domnule Gross, ați împlinit o vârstă de invidiat, cu atât mai mult cu cât în Lume este pandemia covid. Aveți un secret privitor la acest lucru ?
   ...

Continuare

Interviu cu Paul Nancă

Interviu cu Paul Nancă

Paul Nancă, redactor-şef la revista Convingeri comuniste, iniţiatorul proiectului Cartea cea mai mică:

În perimetrul studențesc, existau două reviste centrale editate de Uniunea Studenților din România (U.A.S.C.R.), respectiv Viața studențească, săptămânal...

Continuare

Interviu cu sculptorul Dr…

Interviu cu sculptorul Dr. Ioan Marchiș

”Sunt prea bătrân pentru a mă mai putea maturiza!” (Ioan Marchiș)

 Interviu cu sculptorul Dr. Ioan Marchiș, realizat în atelierul său din Ocoliș

-Aici, în atelierul tău de la Ocoliș, te-am...

Continuare

Posta redactiei

Poeta Louise Glück este c…

Poeta Louise Glück este câștigătoarea premiului Nobel pentru Literatură 2020

Potrivit deciziei anunțate de Comitetul Nobel, poeta americană Louise Glück este laureata premiului Nobel pentru Literatură 2020.
Louise Glück primește prestigiosul premiu ca o recompensă „pentru vocea ei poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră...

Continuare

Un umbo de scut din patri…

Un umbo de scut din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie la expoziția temporară „Scuturile din Dacia”

În perioada mai – septembrie 2020 la Muzeul Olteniei din Craiova (secția Istorie-Arheologie) a fost deschisă expoziţia temporară intitulată „Scuturile din Dacia”. La organizarea expoziției au participat nu mai puțin de 18 instituții muzeale, inclusiv...

Continuare

Cărți și manuscrise de ma…

Cărți și manuscrise de mare valoare de Galilei și Newton, furate din Londra, descoperite în România

Cărți și manuscrise vechi, unele avându-i ca autori pe Galileo Galilei și Isaac Newton, au fost descoperite de polițiștii români într-o casă din județul Neamț. Operele de mare valoare ar fi fost furate din Anglia...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Tentaţia maxima

Daniel Marian

Tentaţia maxima

(Iuliana Paşca – „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule”, Ed. eCreator, 2020)

             În afara universului omologat, avem predestinare şi îndeosebi acolo ne aflăm. Suntem liberi la universurile proprii. Devine posibilă şi teribilă alcătuirea dintre eul şi eul care sughit unul după acelaşi. Cea mai tare este tentaţia moleculei indigo, în care dospim fiinţa pentru a deveni cât mai fiinţă, şi mai fiinţă.
             În dorinţa de a se uni cu ea-metafora, Iuliana Paşca se rostogoleşte şi face tumbe într-o arenă a necunoscutului, optând pentru infinetizimal şi dezvoltând energii nebănuite pentru o contracţie suficientă, energizantă, putând fi considerată chiar dezamorfică. „Reflectările unei molecule / Riflessioni di una molecola / Reflections of a molecule” sunt despre substanţă, mai puţin despre forme. În fond, pe cine ar mai interesa formele azi, când e plin de forme, se nasc forme la tot pasul, de când cu impimantele 3D... Substanţa, asta a devenit problema, unde e substanţa...

Continuare

Poeta Alina Narcisa Cristian ne propune poezii scăldate în lacrimi

Gelu Dragoș

Poeta Alina Narcisa Cristian ne propune poezii scăldate în lacrimi

Poeta băimăreancă Alina Narcisa CRISTIAN ne propune un al doilea volum de versuri, într-o vreme tulbură și ciudată, Pâlpâit de lacrimă, Editura  eCreator, Baia Mare.
Dacă citești cu atenție poeziile ei, observi  că laitmotivul volumului de față este lacrima. De altfel în multe titluri găsești acest cuvânt: O lacrimă cu rol de mim, Tort de lacrimi, Lacrima, Adie vânt de lacrimi, M-a trezit lacrima, Lacrima ta, Pâlpâit de lacrimă, Lacrima târzie, Lacrima ascunsă,  Învelit cu lacrima, Mușcătura din lacrimi, Țipătul lacrimii, Ascultarea lacrimii, Pândirea lacrimii, Lacrima poetului, Înghețarea lacrimii, Lacrimi de cuvinte, Gustul de lacrimi, Gând de lacrimă.
Pentru poetă lacrima reprezintă un mod sigur, aș îndrăzni să spun singurul, de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune dar și de iubirea perfectă, ideală. Este modul prin care reușește să spună cât de mult și-a iubit părinții, care nu mai sunt astăzi: Nu am chei de la Porțile Raiului, Doamne,/Să-i văd pe cei dragi plecați la ceruri,/Dar mi-ai dat cheile inimii tale,/rugăciunea,/Să fiu aproape de ei. (Cheia).

Continuare

Iubire solară

Petronela Apopei

Iubire solară

                     „Fericirea e să știi să îți dorești ceea ce ai deja”, spunea Sfântul Augustin, iar cititorul este iarăși plăcut surprins de fericirea ce inundă sufletele soților Georgeta și Adrian Mocanu, surprinsă în cel de-al doilea volum comun, „Soare călăuzitor – Schimonastice”, apărut tot la Editura „Ecreator”, din Baia Mare.
Volumul de versuri și gânduri stă sub auspiciile solare ale dragostei creștinești ce are rădăcini foarte puternice în inimile lor, dar și roade foarte dulci, după cum susține Adrian Mocanu: „Ce bucurie să înțeleg că dincolo de aparențe demonii îmi arată doar: sărutări, îmbrățișări, aripi albe de înger, râs, bucurie, rugăciune, îngânare pruncească, coronița lui Iisus, nota MI dumnezeiască, că Dumnezeul Iubire iese din spațiul topologic, că omul e frumos în îmbrățișarea divină...” la finalul acestui volum.
Ieșirea lui Dumnezeu din acel spațiu menționat (în care ideile abstracte se corelează cu ideile concrete, familiare) te duc cu gândul la Solilocviile Sfântului Augustin, pe care autorul le îmbrățișează în mod frecvent („Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor” – Sf...

Continuare

Mic tratat de întrebuinţat femeia

Daniel Luca

Mic tratat de întrebuinţat femeia

Cu toții știm femeia, însă nu o cunoaștem. Tocmai de aceea, Daniel Marian, în volumul de versuri Viaţă de rezervă (Deva, 2020, cu ISBN de autor), vine în întâmpinarea noastră cu un mic tratat de întrebuinţat femeia: „aş zice: dar trist mai eşti / omule, ia-ţi o trusă de traforaj / desenează-ţi femeia şi decupeaz-o! / sau frământ-o ca pe aluat / până iese pâine! / şi bineînţeles unge-o cu miere / să fie dulce şi cât mai interesantă! / şi abia la urmă dacă mai poţi / doar priveşte-o / sau mănânc-o –” (poem fără titlu).
    De ce? Pentru că numai femeia poate alunga tristețea și degringolada din sufletele noastre acum, când boala bântuie tot globul și face numai ce o taie capul.
    Iar politicienii, prin măsurile  pe care le iau, nu fac decât să aducă ființa umană la stadiul de robot, de simplu executant al comenzilor și nimic mai mult, teama făcând-o să nu mai gândească, să nu mai aibă idei, ci doar să le împrumute, să le ia de-a gata pe ale altora.

Continuare

Dublu debut literar Nicolae Dumitru la Editura „eCreator”!

Gelu Dragoș

Dublu debut literar Nicolae Dumitru la Editura „eCreator”!

Deşi Nicolae Dumitru debutează destul de târziu, nu este un străin al cenaclurilor literare maramureşene, este un participant activ, cu limbă „ascuţită” în a demasca şi combate tarele societăţii româneşti.
Prima carte a Domniei sale, din colecţia „Debut” a prestigioasei editurii „eCreator” Baia Mare, se numeşte „Stihuri vechi şi versuri noi” iar Nicolae Dumitru ne propune un număr de 163 de poezii, cartea beneficiind la ilustrare de picturile cunoscutei artiste plastice Carmen Mihaela Coca.
Temele abordate sunt diverse, dar se desprinde cu uşurinţă pentru cititor, experienţa de viaţă a autorului, trăirile intense ale acestuia, fiindcă „Dalta iubirii/scobeşte pe unde/mireasma cuprinde” (Durere şi extaz).
Sunt convins că acest debut a lui Nicolae Dumitru va avea ecouri favorabile fiindcă poetul este un perfecţionist inclusiv în poezie, iar din poemul „Autoportret” aflăm că: „Am foarte bune păreri/despre mine./Unii spun: nu e bine/Sunt grave tăceri,/cu atât mai mult/vocile grave ascult,/adierile scăpate/se-adună toate./Nu găsesc că ar fi norme/ori prea simple, necugetate vorbe,/doar caut, în joacă/un sunet ascuns într-o toacă,/ori în clopotul arămilor/ecou prelung restituit zorilor,/ori sprijin în umărul stâng/pe care pe lună nouă să plâng”.

Continuare

Stihuitor de vremuri bune

Petronela Apopei

Stihuitor de vremuri bune

George Călinescu spunea: „Poetul este delegatul veșnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.
Cu viața drept portativ și sentimentele și emoțiile drept note muzicale, pășim cu pași mai mari sau mai mici în simfonia vieții.
Poetul e mijlocitorul sufletului cu marea simfonie.
Aceste lucruri le descoperim cu mirarea frumosului și gingășie în volumul de debut al autorului Nicolae Dumitru, „Stihuri vechi și versuri noi”, apărut în 2020, la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
Cu multă dragoste de artă și minunea cuvântului, autorul își revocă dreptul de mediator a două realități coexistente, punând în lumină conceptul holistic – armonizarea dintre minte, trup și spirit.
Și tocmai această armonie o răspândește prin intermediul poeziei, asumându-și rolul conștient și valorificând esența vieții, creația în sine, liantul modelator între om și divinitate, puterea Cuvântului și locul ales de Cuvânt („Poezia / aceea creată / își cere dreptul la cuvânt, / de fapt cuvântul / își cere dreptul de-a exista. / Într-o poezie, / aceea creată / nepătată / cuvântul vrea drepturi / mai ales / de-a fi ales / și-apoi depus / acolo sus / în libertate, la locul și înțelesul lui // Începe să viețuiască / zburând...

Continuare

„Scripturi” din vremea noastră

Petronela Apopei

„Scripturi” din vremea noastră

                     Cultivând cu finețe ironia și pamfletul, Nicolae Dumitru oferă cititorului o carte de bună calitate, „Scripturi caricaturale”, apărută în colecția „Poesis” a Editurii „eCreator”, din Baia Mare. Într-o lume care mai mult te sperie, te face să plângi mai sunt și oameni care, folosind râsul se bucură pe sine și îi bucură pe semeni. Ironia, autoironia sunt calități pe care nu le posedă oricine. E de bun augur ca oamenii să se poată bucura de viață, e păcat ca ea să fie irosită inutil. Pornind de la titlul (șugubăț) care te duce la o scriere bisericească, volumul trebuie privit ca pe un fel de învățătură. În paginile lui stau pamflete, fabule cu caracter moralizator, iar autorul nu a pregetat să facă referire la „confrații” de condei („Poeței și poețele / ronțăind la sărățele / își așteaptă cuminți rândul / să-și exprime cuvântul. / Un minut ori poate două / curge literatură nouă” – Freamăt) mulți ce nu au de ce să bată la porțile literaturii, acesta fiind un teritoriu ocupat doar de cei aleși.

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Georgiana Bădescu

Georgiana Bădescu

Poezii de Georgiana Bădescu

la cafea decidem soarta garsonierei pe azi

azi m-ai trezit când mi-ai tras plapuma cu flori pe care ți-a dat-o mama și te-ai îmbrățișat cu ea de parcă eram eu după cele cinci zile în care nu ne-am văzut
m-am lipit cu spatele de-al tău de frig și m-am strâns ca-n uter,
umană mimosa pudica
dar tot mi-au înghețat picioarele
în ultimele 24 de ore au fost 3.109 cazuri noi de COVID-19

Continuare

Poezii de Elisabeta Scurtu

Elisabeta Scurtu

Poezii de Elisabeta Scurtu

Ne-am întâlnit în ziua în care copiii smulgeau penele îngerilor căzuți
să-și facă din ele perne moi, pe care dormind
să-și amintească crâmpeie de dinainte de a se naște.
Te-am luat de mână. Ți-am simțit palma aspră fiindcă atunci
terminasei de cioplit prima piatră, de aprins primul foc.
Ne-am cununat îndată sub aurora boreală. În zare,
porumbelul lui Noe zbura cu ramura de măslin în cioc.

Continuare

Poezii de Irina Mădălina Petreanu - Paraschiv

Irina Mădălina Petreanu - Paraschiv

Poezii de Irina Mădălina Petreanu - Paraschiv

luni

învață-mă să joc
jocul simplu al morții
lăsându-mă pradă
poverii sublimului
timp al tăcerii
învață-mă să mă
spulber în absențe
și să caut dureri
acolo unde e doar
un imens zid spălat de ploi
dacă ploile pot să doară

Continuare

Poezii de Cristian Gabriel Moraru

Cristian Gabriel Moraru

Poezii de Cristian Gabriel Moraru

Visare

Nopțile sunt
ca niște cuburi
de ciocolată neagră
pe care le savurez
la capătul
fiecărei zile.

Gustul lor amărui
și intens
mă predispune
la visare,
iar visarea mi se
preschimbă-n vers.

Continuare

Poezii de Mirela Ispășoiu

Mirela Ispășoiu

Poezii de Mirela Ispășoiu

ISTORII

Orice  pas e  închinat
 lutului
rotit  din instinct
 pulsat  timpului
Un el cu ea
 prelungiind cursul
amplificând creativ
 la  fiecare sensul
Carnal dansul  de efect  universal
simplifică versat
 trupuri complete  legal

Continuare

 

Proză

Prev Next

Departe de lumea dezlantuita

Daniela Baciu

Departe de lumea dezlantuita

Din vârfurile de nord ale Carpaţilor Orientali, dacă te întorci spre est şi vrei să cobori spre Suceava şi spre podişul acesteia, dai de nişte trepte naturale, rotunjit cioplite de vânt şi vreme, acoperite de un covor uriaş ţesut din păduri şi poieni. Sunt Obcinele Bucovinei, adică trei culmi mari împădurite, alungite şi arcuite sub înălţimile vecine, ca nu cumva acestea să se prăvălească peste râurile şi satele din partea de nord a Moldovei. Alte spinări muntoase mai mici proptesc graniţa cu Ucraina, chiar deasupra lor. Toate aceste obcine formează un tărâm aparte, cu sate ieşite din istorie, cu luminişuri înroşite de zmeură şi cu rugăciuni rostite la ceas de seară între ziduri de mânăstiri. Aceste crâmpeie de Bucovină sunt doar începutul sau sfârşitul unei călătorii minunate în ţara pădurilor de fag şi a obcinelor lungite în aerul curat, tara ţinuturilor montane ale păstorilor cu chimire late, ale plutaşilor Bistriţei şi ale huţulilor crescători de cai, un tinut binecuvantat de Dumnezeu cu frumusete si oameni frumosi la suflet inca de la Descalecatul lui Dragos intai. Cu Munţii Ţibăului şi ai Suhardului la vest şi cu Rarăul în sud, Obcina Mestecăniş are fruntea cel mai sus ridicată.

Continuare

Pasiune si simtire

Daniela Baciu

Pasiune si simtire

Pe marginea râului Lăpuş, într-o poiana cu dealuri şi văi, se afla satul Preluca Nouă. Intr-un capăt de uliţă, în vârf de deal, era o casuţă ridicată în 1866 și acoperită cu paie. Pe la sfarsitul anilor 90, acolo isi traia veacul Florian. Căsuţa ridicată din lemn şi pământ şi văruită în albastru era cea mai de preţ moştenire de la străbuni. Generaţii întregi crescusera sub acoperişul de paie, care iarna ţinea de cald, iar vara, răcoare. Era o casă mica, traditionala, cu o camera si un hol. Casa principala era asezata in partea opusa portii de la intrare, în aşa fel încât faţada principală să fie la sud. Cea mai mare clădire din curte era grajdul, unde stateau caii şi vacile. O cladire mai mica mica, isi gasise salasul lângă gardul casei pentru a adăposti animalele mai mici... porcii si păsările.
Era sfarsit de toamna iar vremea incepusw, să se răcească foarte mult. Vântul rece sufla cu putere si cazuse bruma peste dovleacul placintar din gradina. Soarele era sleit de puteri iar razele lui erau acum palide, lipsite de strălucirea obişnuită. Mai toată ziua soarele statea ascuns în spatele unor nori ameninţători, groşi şi negri. Ziua se diminua văzând cu ochii, iar nopţile deveneau tot mai lungi.

Continuare

Femeia Lut - Capitolul 2

Ecaterina Petrescu Botoncea

Femeia Lut - Capitolul 2

Creatorul ne-a trezit din humă întâi prin dragoste, apoi prin suferinţă şi peste cele două săgeţi ale sufletului a făcut să lucească tainic, ca într-un joc de umbre şi lumini, speranţa şi destrămarea ei, iar din urmele lăsate în simţurile noastre vii ne-a şlefuit memoria şi cugetul. La început n-am fost mai mult decât un strănut sau un căscat. Apoi am devenit oftat... tot mai lung, şi de atunci ne-am numit oameni.

După ce natura fu prea darnică, se zgârci brusc de toate şi de tot, până la ultima rază. Frigul se lăsă peste lume. Apoi foamea.
Bărbatul pricepu că inima de copac e caldă. Mânuind piatra, pe care o privise multă vreme, ciopli din buşteni răsturnaţi bârne, pe care le stivui de jur-împrejurul lui şi le acoperi cu crengi şi nuiele, peste care puse lespezi late, strânse de pe malul râului. La o răscruce de timp, mie îmi ieşiră pe gât urlete îngrozitoare. Din boncăneala de pietre a bărbatului meu, scăpărau scântei ca cele purcese din stele. Printre piliturile de cremene încinse şi picate pe pământ, s-au nimerit crengi uscate şi atunci am privit înmărmuriți cum se nasc flăcări de lumină şi de căldură, care ne dogoreau mâinile şi picioarele înfrigurate şi alungau urletele pădurii. Aşa veni spre noi puterea focului.

Continuare

Femeia Lut - Capitolul 1

Ecaterina Petrescu Botoncea

Femeia Lut - Capitolul 1

Îşi şterse zeama dulce de pe buze şi, aruncând nepăsător cotorul, cătă nedumerit către trupul meu gol de femeie, cum dispărea în pădure.
Iarba catifelată îi gâdilă fesele şi tălpile în care se propti scurt şi zvâcni în picioare ca un arc de nuia, adulmecând cu prudenţă mişcarea înteţită a vântului.
Apa şipotea dulce peste umbra lui, îmblânzindu-i profilul de sălbatec. Ciuli auzul şi presimţi în aer veşti rele trimise din nevăzut. Îşi aruncă ochii îngropaţi în arcade, spre soarele care îi arătă dezolat caravana de nori ce se năpusteau dinspre răsărit. Află astfel că cerul e supărat.
Smerit, lăsă pleoapele peste globurile albastre şi-şi adună în el toate simţurile, pentru ca freamătul lui să intre în atingere cu Creatorul şi să înţeleagă.
Fruntea îi deveni treptat un bolovan fierbinte. Când nu mai suportă clocotul interior venit din străfunduri, un mârâit îi descleştă fălcile puternice. Atunci, biciul Lui îi atinse creştetul. Căscă ochii şi văzu cum i se rostogoleşte la picioare un măr roşu ca acela din care se înfruptase mai adineauri, alături de mine.

Continuare

Prin vremuri de baladă

Daniela Baciu

Prin vremuri de baladă

E toamnă târziu ! Ziua din ce în ce mai scurtă a ajuns la final. Soarele a apus supărat, alungat de nori groși, aproape negri. Seara se așează leneșă peste pădurea amorțită limitată la sud de Valea Sadului și la nord de Valea răului Săliște. Luna un contur palid gălbui, se mulțumește să lumineze că o lampă de veghe întunericul dens. Frigul împresoară copacii și-i strânge cu putere ca-n niște chingi. Trunchiurile aproape înghețate, se resimt și scrâșnesc de parcă ar fi niște fălci încleștate. Un vâjâit prelung bântuie precum o fantomă, urmat de un vânt rece de toamnă târzie. Copacii bătrâni, unii seculari, erau obișnuiti cu o astfel de vreme. Cei mai tineri însă erau impresionați de vuietul ce părea că nu se mai oprește. Se îndoaiau în stânga și-n dreapta iar în mișcare scoteau zgomote asemănătoare unor gemete. Natura generoasă a oferit un scurt moment de acalmie. Vântul s-a retras în cotloane știute doar de el iar răceala pătrunzătoare care îl însoțea că o amanta din umbră, s-a domolit. Obosit, codrul se odihnea. Nu pentru mult timp. Suflul năpraznic a reapărut mai nervos decât înainte și sufla supărat răceală peste tot ce întâlnea în cale pregătind intrarea triumfală a iernii ce stătea la panda. Sleiti de putere pomii se indoiau și își plecau cu umilință capul.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

VIEȚI DUBLE (fragment)

Caliopia Hodorogea

VIEȚI DUBLE (fragment)

1

Cortina este lăsată şi reproduce, prin imagini stilizate, intrarea într-o gară. Se aude şuieratul unui tren, a cărui sosire este anunţată în difuzoare. Zgomotele care semnalează oprirea trenului. Douăsprezece bătăi ale unui ceas de catedrală. Pe o ușă laterală a sălii de spectacol intră, alergând speriată, Sonia (tânără: 25-30 de ani). Din sens opus îşi face apariţia Eduard, actor în vârstă, îmbrăcat în haine de cerşetor, cu barbă, mustaţă şi păr zburlit şi neîngrijit, în mână cu un cuţit mare de bucătărie. Acesta încearcă s-o prindă pe Sonia. De după cortină, „din gară”, iese Robert Vaida-Moruzi, un bărbat de 40-45 de ani, cu o geantă de voiaj în mână (spate), obosit, dar cu o undă de emoţie în expresia feţei.

Continuare

De ce oamenii trăiesc cu nostalgia copil…

Ana-Cristina Popescu

De ce oamenii trăiesc cu nostalgia copilăriei?

Piesă într-un act

Personaje: M, N, Fata.

Decorul: O grădină cu meri. În spatele grădinii se afla un nuc mare și un tei. Frunzele copacilor sunt ruginii.

(N privea cum frunzele părăseau nucul bătrân sprijinit pe tulpina înclinată a unui măr. M curăță merii de crenguțe uscate.)

N: Cât de mult am așteptat toamna! O iubesc! Nimic nu-i mai spectaculos ca florile acestea ruginii-verzui ce îmbracă copacii.

Continuare

Pictorul de pancarte | Monodramă în dou…

Marian Ilea

Pictorul de pancarte | Monodramă  în două acte

Personaj : Un om între șaizeci și șaptezeci de ani. În mijlocul scenei, stă pe pat în capul oaselor, rezemat de perne. În stânga lui, la doi-trei metri, un  televizor (stins); în dreapta lui, lipită de pat o mică noptieră cu două sticle: una de apă minerală (sau sifon) și una de vin, un pahar și niște șervețele. În spatele lui, în fundul scenei, la înălțime, sunt suspendate două pancarte mari cu două lozinci; pe cea din stânga lui scrie: „Trăiască Tovarășul Nicolae Ceaușescu”, iar pe cea din dreapta lui: „Trăiască Scumpa Noastră Patrie Republica Socialistă România”. Nici un alt decor.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Nebunia ca revoltă a spiritului în literatura chineză modernă. Studiu de caz: Jurnalul unui nebun al lui Lu Xun

Iuliana Pașca

Nebunia ca revoltă a spiritului în literatura chineză modernă. Studiu de caz: Jurnalul unui nebun al lui Lu Xun

Subiectul nebuniei este unul complex și controversat. Nebunia emerge din interiorul ființei, deci, se poate accepta că este o experiență sufletească și, prin urmare, este subiectivă.
Tema nebuniei, a alienației mintale, numită și demență, sminteală sau țicneală, este prezentă în numeroase texte, atât literare, filosofice și religioase, cât și științifice.
În cele ce urmează, se va arăta ce însemnătate i s-a atribuit acesteia de-a lungul timpului, care era atitudinea față de persoana afectată de această „boală” și cine erau cei care hotărau când o persoană ieșea din limitele „normale” ale societății, precum și ce metode de tratament ofereau sau impuneau aceștia.
În literatură, în particular, nebunul ne reamintește că ceva nu funcționează așa cum ar trebui în societate, ne demonstrează că în spatele fațadei, al realității aparente, care constituie o mască, se ascunde o altă realitate, care este adevărata esență a lucrurilor.

Continuare

Boala în trilogia Popescu E. Napoleon de Ștefan Goanță

Daniel Luca

Boala în trilogia Popescu E. Napoleon de Ștefan Goanță

Introducere
    Trilogia Popescu E. Napoleon (1999, 2000, 2001) de Ştefan Goanţă îl are în centrul său pe adolescentul Popescu E. Napoleon (Neluțu) și călătoria acestuia între satul natul și orașul în care urmează liceul (o călătorie inițiatică), ambele din Oltenia, dar fără a fi numite, între anii 1944-1949, ani în care societatea românească suferă (o întoarcere când pe față, când pe dos).
    Lucrările utilizate în acest studiu sunt: Dicționar enciclopedic, vol. 1; Dicționar de simboluri de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, O carte de excepție de Ștefan Dimitriu.

Metodă de cercetare
    Vom purcede în demersul nostru asupra situației epice care este boala de la definiția acestei noțiuni, apoi îi vom identifica în romanul Popescu E. Napoleon caracteristicile, legând însă individul de social. Ca metode de cercetare, vom utiliza, așadar studiul de caz (prin aplicare concretă la romanul în discuție), analiza istorică (acțiunea romanului desfășurându-se într-o perioadă istorică dată) și o analiză a conținutului.

Continuare

După 30 de ani, de învăţături mefistofelice

N. Grigorie Lăcriţa

După 30 de ani, de învăţături mefistofelice

De 30 de ani, mefistofelicii ne tot învaţă:
Să ne pierdem echilibrul spiritual și valorile.
Şi le-am pierdut, vorbim chiar laudativ despre străinii care ne acaparează !
Să înţelegem şi să acceptăm că, înainte de a ne fi bine, trebuie să ne fie rău.
Şi, am acceptat: de 30 de ani „azi ne este mai bine decât mâine”.
Să tolerăm şi să întreţinem lenevia sub lozinca „protecţiei sociale”.
Şi am ajuns să avem milioane de paraziţi întreţinuţi social !
Să renunţăm la moralitatea noastră strămoşească şi să trecem la „pluralism”.
Şi aşa am făcut, şi ne-am umplut de imoralitate !

Continuare