Edi(c)torial

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

DESPRE NESIMȚIRE ȘI FURT INTELECTUAL

Poeta Cristian Alina Narcisa mi-a semnalat faptul că s-a trezit că poemele ei se regăsesc...

Continuare

alis

Opiniuni

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Enescu. Omagiu cuvenit

  Era-ntr-o vineri, zi de august, când pruncu` Gheorghe, alintat Jurjac, păși-n viața pământeană. La...

Continuare

Despre leadership

Despre leadership

Sau pe româneşte, despre şefie. E greu sǎ fii şef…Ştiţi cǎ toţi şefii au fost...

Continuare

Premii literare care spun…

Premii literare care spun totul despre nimicuri

Mereu m-am condus după principiul sănătos că rolul omului de cultură este acela de-a fi ...

Continuare

Traditii

SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2…

DN

SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2019, cea mai lungă zi din an. Totul despre debutul verii astronomice şi tradiţiile din această zi

Solstiţiul de vară 2019 are loc vineri, 21 iunie, începând astfel vara astronomică şi înregistrându-se...

Continuare

Superstiţii demult u…

Alexandra Mortu

Superstiţii demult uitate, readuse la viaţă. Motivul halucinant pentru care doi bărbaţi au ars de vie o bufniţă albă

Chiar dacă superstiţiile dubioase par a fi rămas în Evul Mediu, doi bărbaţi din Mexic...

Continuare

Tradiţia focurilor d…

DN

Tradiţia focurilor din Joia Mare. Oamenii cred că se deschid porţile Raiului şi Iadului

În noaptea de Joimari, oamenii dintr-un sat din Dolj cred că se deschid mormintele, cerul...

Continuare

Interviu

Interviu cu pictorița Har…

Interviu cu pictorița Hara Dana

Daniela Harabagiu, artista care își semnează lucrările cu pseudonimul Hara Dana, este o talentată pictoriță și poetă din Teleorman. De loc din Localitatea Slobozia Mândra, Daniela Harabagiu a studiat Dreptul...

Continuare

Istoria literara in inter…

Istoria literara in interviuri – anul 1995

Marian Ilea< Ce credeti despre situatia politica de la noi in comparatie cu celelalte tari post-comuniste? Monica Lovinescu

< In decembrie ’89 ne-am aflat in avangarda. Reintrarea noastra in „istorie” eclipsa...

Continuare

Puțini sunt cei care scri…

Puțini sunt cei care scriu...

Interviu cu Ștefan Jurcă realizat de Cristina Vari, clasa a XII-a, Liceul „Vasile Lucaciu”, Baia Mare

1) Am înțeles că ați copilărit în Arad, localitatea Sălăjeni. Ce v-a adus în Baia...

Continuare

Posta redactiei

Trei autori maramureşeni …

Trei autori maramureşeni şi-au prezentat cărţile

La Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a avut loc o triplă lansare de carte: Ionela Amalia Sima (debutantă) – „Oglinda sufletului (poezie); Ionel...

Continuare

Ducesa Meghan de Sussex s…

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii, inspirată şi de câinii săi pe care i-a salvat de la abandon, iar încasările obţinute din...

Continuare

Toni Morrison a murit. A …

Toni Morrison a murit. A fost prima scriitoare afro-americană premiată cu Nobel pentru Literatură

Scriitoarea Toni Morrison, prima autoare afro-americană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, a murit luni noapte la vârsta de 88 de ani, anunţă BBC, citat...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Spaţii şi timpuri – mai mult decât a desluşi şi a crede

Daniel Marian

Spaţii şi timpuri – mai mult decât a desluşi şi a crede

(Vasile Rodian – „Surâsul potecii ascunse / Din Babilonia, Ed. Anthropos, 2003)

           Se poate pune problema unei seniorităţi a cuvântului, la ceas de amiază? Nefiind o întrebare pentru Radio Erevan, aşa cum ar putea părea. Da, se poate pune şi încă bine, necesar şi justificat. Nu individualizarea cât de asemenea nici asocierea pur semantică, puţin pretenţioase cu subsolul gândirii, ne pot da măsura valorică a gestului de expresie. Dacă surâde o potecă, n-am făcut mai nimic dincolo de surâs şi de potecă. Dacă însă are loc un ascunziş sub soare, atunci poate vui şi se poate colora trebuincios pentru minte ceva sublim şi anume o idee.
           Unde e în timpul acesta poetul? Într-un influx de iniţializare şi iniţiere, e şi nu e, stări confuze pot deveni convingătoare măcar de existenţa lor dacă nu neapărat şi de utiltate, spre performanţă ideatică putând duce elemente trăite sau vrute spe trăire, care contează până la a reprezenta fiindul.
           Vaile Rodian nu se are decât pe sine atunci când vine în această carte care ridică barierele drumurilor lăturalnice dar asta neînsemnând că mai puţin circulate. Cartea e una decisă pentru a fi gravă, pornind de la două conotaţii...

Continuare

Thanas Medi | Eleganţă şi mister

Daniel Marian

Thanas Medi | Eleganţă şi mister

 „Dar ce faci cu pantofii, o întrebă străinul, în timp ce ea se îndrepta pierzându-se pe drumul pe care venise.” „Îi pun în fața ușii, îi răspunse, ca să pară că sunt oameni și la mine în casă...”. Cum să facem, să ne umplem viaţa cu paşi, cu gânduri de paşi, unii zdraveni, alţii încercaţi şi încă neizbutiţi… Există un simţ al cupolei întoarse pentru trăirile fragede, cele tinere şi cele înaintate în vârstă, care în stare sunt să răstoarne până şi cerul să-l facă invers ca pentru folosinţă personală. Cât de puţin îţi trebuie ca să îţi populezi viaţa cu mers, nici nu trebuie să auzi bine pentru a număra paşii, că şi clocoteşti de atâta mers al lor.
            Îmi spunea ieri Oana Anca Mihaela Glasu că e fascinată şi nu pricepeam de ce iară şi iară dintr-odată. Când îmi trimite două texte traduse de ea, mă lămuresc. Este vorba despre limpezimea scrierii aromâne din Albania, unde un fin observator şi cuvântător ştie să deşurubeze elementele strategice ale existenţei nu pentru a o strica, ci pentru a o căpătui altfel, mult mai pe înţelesul nervurilor ce au un rost atunci când sunt puse pentru a străbate fiinţa. Cum...

Continuare

Despre autorul N. Grigorie Lăcriţa

Mihai Firică

Despre autorul N. Grigorie Lăcriţa

Activitatea profesională, didactică, ştiinţifică şi publicistică desfăşurată de Nicolae Grigorie, în general sub semnătura Nicolae Grigorie Lăcriţa, sau N. Grigorie Lăcriţa1, în perioada 1993 – 2016, arată o personalitate complexă, dedicată creației, științei și dezvoltării relației cu publicul pe care l-a servit permanent de-a lungul carierei. Conceptele sale despre viață și conduita publică au determinat lumea academică, științifică și culturală să-l recunoască drept o personalitate veritabilă a comunității craiovene şi naţionale, cu o activitate publicistică de anvergură națională, beneficiar al numeroase aprecieri din partea publicațiilor de specialitate, al mass-media şi al unor foruri academice.
Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Craiova, curs de zi, secţia Finanţe, promoţia 1975, primind „DIPLOMA DE LICENŢĂ în ştiinţe economice, specializarea FINANŢE”, înregistrată la Minister sub nr. 222.769 şi la Universitate sub nr. 2.827/13 aprilie 1976, examenul de diplomă fiind promovat cu media 10 (zece).
După terminarea facultăţii, a lucrat în diferite unităţi de producţie, în compartimentele financiar-contabilitate; calculaţia costurilor, preţurilor şi tarifelor; organizarea şi normarea muncii; retribuirea muncii.
În decembrie 1978, în timp ce lucra ca economist în compartimentul financiar-contabilitate din cadrul Schelei de Extracţie Petrol şi Gaze din Craiova, a susţinut şi promovat examenul de înscriere la...

Continuare

Toamna are coadă de toate celelalte toamne

Daniel Marian

Toamna are coadă de toate celelalte toamne

(Ioana Cîrneanu – „Eternitatea unei clipe”, Ed. eCreator, 2019)

             Pre-lungind anotimpul şi după-lungindu-l, pentru ca lucrurile să meargă rotund aşa cum au fost plănuite, schiţate şi parafate. Peisajul se dăinuie în muzica-metaforă, ca la o continuă nuntă de idei prezumtive despre fericirea clipelor întârziate pentru ca mai cu foc să apară pocnindu-se: „Mi-e toamnă și-i uscat în crânguri/ Îmi bate vânt de-nsingurare/ Mi-e trist și ploaie mi-e în gânduri/ Și cerul mi-e înstrăinare,/ Cad lacrimi albe printre rânduri/ Și-amar tresare-n slovă versul/ Mi-e toamna mea cu tine-n gânduri/ Și timpul nu-mi îngheață visul....” (Toamnă). Aceasta fiind numai una dintre toamne, cea de la pagina şase. Pentru ca să înceapă învârtelniţa întomnirilor fără deztomniri, cuprinsul unei cărţi fiind o perioadă de meditaţie neobosită.
             Planeta Melancolia era o metaforă de lung-metraj hollywoodian, pe care poate Ioana Cîrneanu o fi ciupit-o pe la colţuri. Dacă sunt clipe de eternitate, atunci poate fi şi „Eternitatea unei clipe”. Avem o carte care trebuie citită, o carte despre un eu subtilizat într-o profunzime programatică.

Continuare

Nadia URIAN LINUL, POVESTEA SATULUI sau Povestea din poveste

Eva Monica SZEKELY

Nadia URIAN LINUL, POVESTEA SATULUI sau Povestea din poveste

„Ca orice lecție, ea trebuie să ajungă la sufletul copilului.
Contează doar felul în care se realizează acest lucru.”
(Nadia Urian Linul,
Lecția de istorie, în Povestea satului, p. 18)



                 Este o poveste între fiecare dintre noi și filele memoriei noastre. Este o poveste între fiecare dintre noi și „realitate”, așa cum este o poveste între noi și comunitate,  o poveste între fiecare dintre noi și oricine.
              O nouă carte a Nadiei Urian Linul, Povestea satului, a apărut în anul 2019, alături de titlurile Nu numai povești și Povești din sat, tot la editura eCreator,  o nouă carte în care antrenamentul povestitorului se oprește asupra a ceea ce aș numi enigmatica artă a povestitorului sau pedagogia Necunoscutului. Iar Povestea satului este o formă de  cartografiere a formulelor Necunoscutului trăit ca taină,  magie, tihnă, catharsis, purificare de patimi prin eternă (re)întoarcere la origini, o carte despre care îndrăznesc să afirm două idei pe care le voi susține. Mai întâi, dacă ar fi să spun ceva important pentru înțelegerea strategiilor în antrenamentul povestirii și pentru  meseria de povestitor, aș spune că trebuie să îmbătrânești ca să fii.  Or, dacă trebuie să îmbătrânești ca să...

Continuare

Gabriel DINU, Câinele cu ochii albaștri sau Imitatio Christi/ În căutarea sensului pierdut al căutării (lui Dumnezeu)

Eva Monica SZEKELY

Gabriel  DINU, Câinele cu ochii albaștri sau Imitatio Christi/  În căutarea sensului pierdut al căutării (lui Dumnezeu)

  Creația de poezie, respectiv interpretarea de poezie ca act de semnificare prin recurs la contemplație și reflecție se constituie într-o adevărată doctrină soteriologică, eliberatoare, devenirea nemaifiind resimțită ca tragică și umilitoare: „După ce le-ai mulțumit/ celor care te jigniseră,/ Ai ieșit în stradă.” Așa își începe Gabriel Dinu poezia cu care se deschide volumul său de debut, cu același titlu: Câinele cu ochii albaștri. Cititorul lui Gabriel Dinu este implicat într-o hermeneutică totală, o semioză nesfârșită fiindcă citindu-l,  îl interpretăm, așa cum el însuși interpretează un simbol, „câinele” de exemplu. Aparent simplu (după DEX: „mamifer carnivor domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc.”, p. 157), acest simbol al prietenului fidel în cea mai simplă accepțiune a oricărui copil/ matur care și-a dorit cel puțin o dată un asemenea prieten căruia să îi împărtășească necondiționat iubirea, să îi poată spune orice, care să îl poată accepta așa cum e, chiar fără reciprocitatea gesturilor, până să găsească un limbaj comun, se complică puțin. Asociind titlul cu motoul semnificativ ales „Celor pe care i-am căutat și nu m-au găsit, dar și celor pe care nu i-am căutat, dar m-au găsit!” putem spune că este vorba chiar despre o „reflexie complicată”. Este o „reflexie...

Continuare

Nadia URIAN LINUL, Satul poveștilor sau Întoarcerea acasă/ În căutarea mitului fondator al originilor

Eva Monica SZEKELY

Nadia URIAN LINUL, Satul poveștilor sau Întoarcerea acasă/ În căutarea mitului fondator al originilor

  Mai deunăzi, cu prilejul „Zilei Mondiale a scriitorului  de orice formă de literatură” care a fost în data de trei martie, plecând de la postarea domnului Alexandru  Cistelecan, colegul meu de la UMFST Târgu-Mureș, critic literar, redactor al revistei „Vatra”  am citit în comentarii tot soiul de glume și aluzii picante cu privire la relația scriitor/ poet/ critic, cum ar fi: „Scriitor este cel care scrie”; „Scriitori și poeți /.../; „ăștia, poeții, intră la scriitori?”; „Poate că scriitorul ideal este cel care nu scrie ”; „Cine știe să citească e cititor”; „Caragiale: știi să scrii? Ești scriitor! Știi să citești? ești critic!” etc. Pornind de la această ultimă încercare de definire și trasare de granițe între scriitor și critic, desigur „cu tot cu ironia și cinismul lui Caragiale la pachet”, țin să precizez că am o prețuire deosebită pentru scriitorii care scriu atât de bine încât m-au făcut să încremenesc în proiectul personal de cititor foarte bun (fără pretenția de a mă socoti și un critic bun), însă cu credința de dascăl bun pentru  citit foarte bine, un citit complet, cu acces la toate nivelurile (re)lecturii, indiferent de vârsta cititorului.  
Este poate un truism să spunem că relațiile...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Mihaela Chițac

Mihaela Chițac

Poezii de Mihaela Chițac

UMBRA

lipită de făptură
se insinuează umbra
umbrita armătură
proiecția unui vis
cu conotație sumbră
căderea în abis
depinde de o umbră
purtați în dansul sorții
iubirea pare ură
să dăm lumină nopții
ne contopim cu Luna
de teama răspândirii
ne măsurăm întruna
zădărnicia firii

Continuare

Poezii de Cornelia Mazilu

Cornelia Mazilu

Poezii de Cornelia Mazilu

SĂ NE NEMURIM AȘA...

Fulgeră-mă a sărut
Cântă-mă a primăvară
`nalță-mă la gura ta
Poartă spre nemărginire
Și în cer să mă scufund
Să mă scurg lacrimă-arzând
Picurându-mi setea-n tine.

Crește-mă-n sclipiri de stele
Nemurește-mă așa
Pân-oi fulgera a mine
Și te-i fulgera a tine
Și ne-om fulgera-n scânteie
Doi în unul

Continuare

Poezii de Mihaela Banu

Mihaela Banu

Poezii de Mihaela Banu

Sunt lacom, Doamnă
( Parodie după Sunt tânăr, Doamnă de Mircea Dinescu)

Sunt lacom, Doamnă, vinul nu curge fără rost
Și ochiu-mi hulpav cată fripturile în sânge.
Nu-mi pasă, și-orice cumpăr, nu mă mai uit la cost.
După mai noi rețete, inima de dor plânge.

Sunt lacom, Doamnă, lacom, și am visat destul
La ciorba de potroace, la borșul meu de miel.
Cum nu mai am vreo treabă, măcar să mor sătul.
Nu fac rabat la banii ce-i am în portofel.

Continuare

Poezii de Cornelia Mazilu

Cornelia Mazilu

Poezii de Cornelia Mazilu

AȘA...

Eu m-am născut unde vorbește Dumnezeu
Și m-am tăcut crescându-Se în locul meu
În lutul frământat țintit pe cruce
Cu sângele durut din lacrima-I cea dulce.

Și L-am lăsat să crească-așa nemărginit
Și chinuit pe la răscruci de viață,
Până în ziua-n care ne-am găsit
Trezindu-ne, vorbind așa... față în față:

Eu stând pe treapta șubredă de jos a scării,
Iar El cu mâna-ntinsă-n mijlocul durerii.
Și m-am făcut una cu El deodată,
Și lăcrimând, adânc, văzutu-m-am zburată.

Continuare

Poezii de Gabi Bărbulescu

Gabi Bărbulescu

Poezii de Gabi Bărbulescu

AȘ VREA SĂ-ȚI FIU

Vreau să-ți fiu Șeherezadă,
să-ți revărs în cânt pleiadă
de istorii cinefile.
Răsfoindu-ne prin file
de mister și pasiuni,
să m-adormi pe-un pat de nuferi
într-o oază de minuni.
Din nisipul din clepsidră
să îmi faci un baldachin
și-n a fulgerului rază
să-mi devii un șoim păgân .
Să mă vezi ca pe-o naiadă
în mirajul ispitit
de beții de frumusețe

Continuare

 

Proză

Prev Next

Să vină Jubileul

Ioan Andreica

Să vină Jubileul

Jubileul în societatea românească ar fi trebuit să vină. Se împlinesc în Decembrie treizeci de ani de când a avut loc o schimbare totală în societatea românească după lovitura de stat dată statului socialist român, un nod în gât capitalismului occidental. Cauzele şi formele de schimbare a societăţii româneşti  din Decembrie 1989 acum nu mai contează, cert este că din 1990 schimbările s-au petrecut pe voia deţinătorilor de capital şi de putere pe plan mondial, toţi au tras de hoitul României inclusiv majoritatea românilor ajunşi la ciolan prin ,,frumoasa democraţie”.  Practicile au fost libere aşa cum au strigat tânăra generaţie socialistă ,,Libertate, Libertate”  şi Libertate a urmat, libertate la furat, libertate la dus din ţară tot cu rădăcini sau fără rădăcini, din şcoli şi arhive de pe câmpuri şi ogoare, din munţi şi de sub munţi, pentru că atunci Jubileul organizat dinafară cerea să se înceapă de la zero.  Adică să se facă lumea românească cu josul în sus, numai că josul în sus nu a reuşit, adică nu toţi nomenclaturiştii comunişti sau dus la fund sau jos, jos, au coborât ei până la umbră undeva, pentru că la răcoare nu s-a dorit şi de acolo sau îmbrobodit cu niscai capital. Au cumpărat spaţii, au vândut păduri, ce mai, ce s-a putut, chiar şi ţara prin faimosul plan de acoperire ,,Noi nu ne vindem ţara”  cu final ,,O dăm gratis” cu ciubuc.

Continuare

,,Ori eşti, ori nu eşti”

Ioan Andreica

,,Ori eşti, ori nu eşti”

Se spune că uneori sau frecvent omul ca fiinţă superioară se opreşte din cotidian şi îşi face bilanţul, şi apoi decide încotro şi cum, dacă sunt care nu fac aşa, ei îşi suportă consecinţele, dar şi cei care o fac şi nu o fac bine, tot suportă consecinţele care de multe ori sunt fatale sau afective. Pe unii îi frâmântă ani la rând drumul profesiei pentru care vor lupta, dacă nu v-a fi ceva ce să le ridice probleme şi totuşi unii nu reuşesc să facă cum îşi planifică din motive de destin sau de împrejurări, familie, sistem, neputinţă. Aşa ajung unii de se duc la serviciu ca la ştreang sau doar să facă bani, sau să ciupească ceva. Luna trece, leafa vine. Cei ce reusesc o bună  meditaţie, planificare, ei sau familia, se pot numi norocoşi şi de aici vin toate. Nu sunt supuşi consumului exagerat de energie, nu ştiu ce e greul, stresul, pot să îşi frâneze viciile, pot să ajungă la o familie fericită sau cel puţin mulţumitoare. Ceilalţi ajung mânaţi de vânt, prin diferite familii, prin diferite vicii, prin diferite profesii, prin diferite locuri, viaţa fiind o zbatere sau o ratare şi caută medii de rezolvare uneori oculte de şi mai mare îngropare. Se spune că viaţa nu iartă, dar nici omul cu toată amăgirea spovedaniei. Relaţiile interumane greşite se plătesc până la câteva generaţii în ciuda faptului că omul spune la consolare: ,,I-am iertat” sau ,,Ce a fost a fost” acceptându-şi greşeala, plăţile râmân şi sunt consemnate ca atare şi se trăieşte ,,ca atare”, cum nu trebuia să fie, aruncând vina pe vicii, că doar oameni suntem, dar viaţa e alta.

Continuare

Povestea unui sărut

Tudosia Lazar

Povestea unui sărut

Era o seară de septembrie. Doi tineri mergeau liniștiți pe ulița satului, cufundată tot mai mult în întunericul serii. Fusese cald în timpul zilei, ceea ce făcea ca să nu se simtă răcoarea nopții care se instala. Privindu-i pe cei doi tineri cât de liniștiți mergeau, nu puteai să crezi altceva decât, că sunt ori rude, ori doar cunoștințe. El era înalt, cu părul lung căzut pe spate, suplu, cu ochii mari căprui. Ea, o tânără firavă, cu plete negre. La fel și ochii, pe care privindu-i simțeai ceva ce semăna cu parfumul unui boboc de trandafir care te îndeamnă să-l miroși și să-l săruți. Când au ajuns în dreptul unei case, s-au oprit, parcă pentru a-și lua rămas bun. Era casa în care locuia tânăra fată. Dar, ceva se întâmpla, pentru că cei doi au rămas un timp privindu-se în tăcere. În liniștea din jur doar greierii ce-și acordau strunele îi priveau nedumeriți. Fata simțea că ochii băiatului o țintuiesc locului. Parcă pentru a-i ajuta, frumoasa nopții, Luna, făcându-și loc printre stele s-a aplecat cu drag asupra lor, învăluindu-i în razele sale fermecate. Ochii căprui au reușit să se facă văzuți și înțeleși de cea pe care o fixau insistent. Tânăra, care până atunci nu știa ce să facă, a simțit focul și căldura inimii celui ce o hipnotiza cu privirea. Fără să știe cum, s-a lăsat atrasă la pieptul acestuia, scăldată în lumina Lunii și tulburată de mesajul ce-i era transmis.

Continuare

Tăcerea se auzea şi ea

Ioan Andreica

Tăcerea se auzea şi ea

Trecuse doar câteva clipe de când crainicul de la radio anunţase prin tranzistorul de la capătul dormezei, ora unu, bineînţeles după miezul nopţii. Mă relaxam după indicaţiile unui poem de al meu înainte scris şi pe acordurile unei muzici binefăcătoare după o zi grea la clasă şi alte şedinţe şi înscrisuri. Telefonul de epocă  sună neaşteptat pentru aşa o oră târzie. Ridic receptorul din furcă şi după o scurtă răsuflare, interlocutorul o voce feminină mă interogă…
- Familia … N.C.
- Da, c-am aşa ceva, dar cu cine am onoarea
- Nu-ţi spun
- E, O.K.
–Vezi că te-am găsit
- Cred că nu ţi-a fost uşor. Şi de ce tocmai la ora asta
–De nesomn şi de dor de tine, am vrut să afli că şi acum îţi mai port dorul
– Bine, dar e foarte mult de atunci, e o jumătate de veac
- O fi dar în fibrele mele încă mai eşti tu
– Şi atunci de ce nu m-ai sunat ziua să am şanşa să te învit la o cafea
- Nu, nu se poate, de aici de unde sunt nu se poate, oricum nu mai vreau, mi-ar fi foarte greu

Continuare

RAIUL FLORILOR

Flori Bungete

RAIUL  FLORILOR

Nu demult de tot, mult mai încoace s-a întâmplat ce am eu a vă spune, dragi copii în această poveste, cu și despre flori.

La o margine de sat, adumbrită de o pădurice de fagi, se afla o căsuță, parcă desprinsă din lumea basmelor. Pereții văruiți în culoarea cerului, prispa îngustă, ferestrele mici, la care se zăreau perdeluțe din bumbac alb, lucrate de mâini harnice și pricepute, ușa înfundată de la tindă, acoperișul țuguiat, bătut în șindrilă, coșul înalt pe care se furișa fumul pe timp de iarnă, toate acestea îi dădeau un aer... mirific.
      Lângă casă, se afla o aplecătoare, sub care era improvizată o bucătărie de vară, cu toate cele necesare, ce-i drept, specifice timpului și locului, dar în care ordinea și curățenia erau personajele cheie.

În spatele și în lateralul ei, era atât de multă iarbă, încât vara, curtea era o oază de verde liniștitor, iar iarna, iarna când ningea, parcă o mare de alb se revărsa în ea, spre bucuria copiilor, care se bulgăreau cât era ziua de mare, și parcă tot nu le ajungea! Însă, cea mai frumoasă priveliște din curte, pe timp de vară, o reprezenta mica grădiniță de flori din fața casei. Mai era și grădina de zarzavat, dar aceasta, comparativ, era o mică... cenușăreasă!

Continuare

 

Teatru

Prev Next

GAINARUL

Melia Cerchez Marin

GAINARUL

Decor de incapere rurala, troneaza undeva la vedere un tablou impunator cu o gaina. Intra in scena Gainarul, cu o figura preocupata, se aseazala un soi de birouas, scoate un catastif si completeaza in el mormaind ceva despre un numar de oua, apoi numara banii dintr-un plic, e multumit. Dintr-o laterala intra, timida, o doamna, decenta, cu o eleganta discreta.
Doamna
Buna ziua, dumneavoastra sunteti gainarul?
Gainarul
(o priveste suspicios) In ce sens si mai ales cine intreaba?
Doamna
(incurcata) Pai...Eu? adica eu intreb...
Gainarul:
(sec) Dumneata fiind...
Doamna
(usor emotionata) A! Scuze, Marilena Popa, lector universitar...la filologie...
Gainarul
Dupa nume trebuia sa fiti la teologie. Dar matale ai ales limbile! Si daca esti experta in limbi sigur stii cum e cu sensul! Deci in ce sens gainar?

Continuare

PĂZEA CĂ VINE APOCALIPSA

Melia Cerchez Marin

PĂZEA CĂ VINE APOCALIPSA

Satirǎ în patru acte

PERSONAJE

ACTUL 1

BULIBAȘA
PIRANDA
DEALERUL LOCAL DE CALAMITATE

ACTUL 2

ÎNSTĂRITUL (EL)
ÎNSTĂRITA (EA)
VĂRUL
PROSTITUATA

Continuare

La Guru

Melia Cerchez Marin

La Guru

Intră în scenă Guru, îmbrăcat în robă albă, are un aer transpus complet, priveşte în sus, cu o expresie de beatitudine. În calea sa se află o poşetuţă cochetă pe care Guru nu o ia în calcul, se împiedică, se dezechilibrează şi se sperie, pentru moment.
Guru
(nervos) Cine mama nai…(se cenzurează) mama natură a pus asta în drum?
De după un elemnt de recuzită iese, facând plecăciuni si temenele, adepta.
Adepta
Eu, prea-sacra ta sfinţie!
Guru
(nervos) Şi de ce, fă…(se abţine) făptura domnului, ai pune o poşetă în drum? Adică la ce iţi serveşte? Ce ai de câştigat dacă îmi pui piedică?
Adepta
Păăăăăii…în primul rând am vrut să văd dacă preasfinţia ta cade lat la pământ ca noi ceilalţi, muritorii obişnuiţi, sau forţele nevăzute, care lucrează ele cu mata, te ridică de subţiori în aer şi sfidezi gravitatea
Guru
Gravitaţia…

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Lăcomia îmbogăţirii

N. Grigorie Lăcriţa

Lăcomia îmbogăţirii

„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.”. (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nepăsător faţă de suferinţele săracilor pe care-i apasă şi a căror viaţă poate că o scurtează fie prin lipsuri, fie prin violenţă, fie prin diferite practici economice și/sau comerciale. Aceste avertizări arată că lăcomia îmbogăţirii generează numeroase şi grave consecinţe negative rele în întreaga societate.
 „Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom.”. (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, „în gât”, nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.

Cel cuprins de lăcomia îmbogăţirii face din acumularea de bunuri materiale și / sau de bani un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi creşte averea ,pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate sufletească și trupească cu care se confruntă o foarte mare parte dintre „bogaţii lumii” din cauza lăcomiei îmbogăţirii, adică din cauză că în prima parte a vieţii îşi cheltuiesc sănătatea pentru avere, iar în cealaltă jumătate, îşi cheltuiesc averea pentru sănătate.
Lăcomia îmbogăţirii nu include, în niciun caz și sub nicio formă, acele persoane care au ajuns să deţină bogăţii, putere în societate, glorie, funcţii, titluri (1) prin puterea minţii lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplină corectitudine și legalitate. „Dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”. (Biblia, Ecclesiast 13:13).

Continuare

Dansul efemer al acțiunilor actorului

Diana Cozma

Dansul efemer al acțiunilor actorului

Mutații în dramaturgie

Compania teatrală este formula în interiorul căreia are loc cercetarea. Munca împreună cu aceiași actori, desfășurată într-un timp îndelungat, asigură condițiile absolut necesare declanșării unui traseu al descoperirilor. Molière operează modificări în textele pieselor sale în funcție atât de relațiile pe care le are cu actorii lui, membri ai Trupei lui Monsieur, cât și de reacțiile spectatorilor, în timpul reprezentațiilor. Carlo Gozzi muncește cu actorii Companiei lui Antonio Sacchi, pe care îi educă, „... Gozzi ajunge să fie nelipsit de la repetiții pe care le supraveghează atent. Dar participarea sa activă nu se reduce numai la nivelul producerii alchimice a spectacolului. El îi instruiește pe actori recomandându-le lecturi obligatorii pentru profesiunea lor; îi învață să deslușească sensurile, să înțeleagă esența și specificitatea rolului reprezentat, contribuie imens la conturarea și formularea deplină a personalității lor umane și artistice. Rolurile create de Gozzi sunt pe măsura actorilor care le întrupează” (Cozma 2005: 80).
Emblematice, în acest sens, sunt colaborările dintre Bertolt Brecht și Berliner Ensemble, Peter Brook și Bouffes du Nord, Jerzy Grotowski și Teatr-Laboratorium, Eugenio Barba și Odin Teatret. Aceste companii teatrale se articulează ca școli de teatru și acoperă un câmp vast al manifestărilor spectaculare. Specific cercetărilor teatrului de secol XX, este înființarea laboratorului de cercetare: Teatr-Laboratorium de la Opole și Wrocław, Laboratorul Nordic de Cercetare a Artei Actorului de la Holstebro, Centrul Internațional de Cercetare Teatrală de la Paris.

Continuare

Tablouri ale comediei divine şi umane în epoca barocului

Cristian Tiberiu Florea

Tablouri ale comediei divine şi umane în epoca barocului

Motto:
„Astfel a apărut, în Italia mai întâi, omul modern, liber în judecata şi acţiunile sale faţă de autorităţile tradiţionale. Iar de această libertate, individul s-a folosit ca să examineze mai întâi raporturile lui cu societatea. În Evul Mediu, omul se cunoştea pe sine însuşi numai ca parte: ca membru al unei familii, al unei bresle, al unei comunităţi politice sau religioase, şi nu gândea, nici nu lucra decât numai ca totul în care era cuprins (...). în pragul Renaşterii, împrejurările istorice deprind pe om, în Italia cel puţin, să se considere pe sine însuşi ca întreg, ca individ în înţelesul etimologic al cuvântului, să descopere că are şi drepturi, nu numai datorii, şi să dorească mai presus de toate libertatea de a fi el însuşi, de a gândi şi lucra prin el însuşi” (A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, în Al. M. Stoenescu, Introducere în studiul istoriei, Editura RAO, Bucureşti, 2013, p. 241).

„Mișcarea de jos în sus și de sus în jos este o condițiune inevitabilă, fatală, a vieții omenești” (Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 163).

Iconografie rembrandtiană şi iconoclasm protestant
 
Înarmaţi până în dinţi, cu muschete, săbii, suliţe şi halebarde, în duruit de tobă şi fâlfâit de flamuri, cel puţin douăzeci de personaje rânduite pe mai multe planuri, ocupă agresiv toată lăţimea tabloului şi înaintează către privitor, dând senzaţia că, dintr-un moment în altul, îl vor depăşi, după ce au trecut de un portic aflat în ultimul plan.

Continuare