Edi(c)torial

Minciună în CV și atac sub centură împot…

Minciună în CV și atac sub centură împotriva ECREATOR

În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...

Continuare

Opiniuni

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Jonathan Tetelman

  Un tânăr încă vocalist american pe care soarta l-a legat util și de România. Mai precis de județul Argeș. Prin căsătorie. Ceea ce a prilejuit recent la Filarmonica Pitești...

Continuare

Muzica zilelor noastre | …

Muzica zilelor noastre | Ianuarie se duse și el...

  Așa că iată bilanțu-i obișnuit. Succint și la obiect. E vorba de Filarmonica Pitești, desigur. Pe care-o însoțesc cu atenție de la înființare și până azi...
  Ei...

Continuare

Cartea zilelor noastre | …

Cartea zilelor noastre | Grisham și America de secol trecut

  El, autor, ea, subiect de roman. Pentru că respectabilul avocat nordamerican s-a dovedit și rămâne un plăsmuitor de cărți excelente. E specialist în thriller juridic. Justiția fiind pentru el...

Continuare

Traditii

CONSIDERAŢII REFERI…

Maria Bilţiu

CONSIDERAŢII  REFERITOARE LA MĂŞTILE POPULARE ROMÂNEŞTI ŞI MARAMUREŞENE

Viaţa omului a fost, dintotdeauna, chinuită, plină de lipsuri, de mari greutăţi care îi produceau...

Continuare

Etnolog Colecţia

Corina Isabella Csiszár

Etnolog  Colecţia

    Ierni ancestrale le Valea Izei

Continuare

PENTRU UN STUDIU ANT…

Ștefan Lucian Mureșanu

PENTRU UN STUDIU ANTROPOLOGIC A IMPORTANȚEI BRÂULUI ÎN PORTUL POPULAR BĂRBĂTESC A OMULUI DE LA MUNTE

Moto: „Munţii Apuseni, sunt pumnul Ardealului; să desfacem acest pumn şi să citim în palma...

Continuare

Interviu

INTERVIU CU NINA BREAZU

INTERVIU CU NINA BREAZU

CRED ÎN POVEȘTILE CARE INSUFLĂ BUNĂTATE, EMPATIE, CURAJ:
         
           Liliana Moldovan .: Una dintre cărțile pe care ați publicat-o anul trecut a fost recompensată cu un premiu...

Continuare

INTERVIU CU MIRCEA DORIN …

INTERVIU CU MIRCEA DORIN ISTRATE

SCRIU POEZIE CU LACRIMA SUFLETULUI, CU IUBIRE  ȘI IERTARE

    Liliana Moldovan (L.M.): La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, Liga Scriitorilor din România a anunțat premianții la Concursul...

Continuare

INTERVIU CU VALENTIN LUPE…

INTERVIU CU VALENTIN LUPEA

          (L.M.): "Echart Tolle, mărturisea într-una din cărțile sale că "nu devii bun încercând să fii bun, ci eliberând bunătatea din adâncul sufletului", parafrazând putem spune că nu devii poet...

Continuare

Posta redactiei

„Nord Literar” – număr du…

„Nord Literar” – număr dublu pe noiembrie-decembrie

A apărut numărul dublu, pe noiembrie-decembrie, al revistei de cultură „Nord Literar”, cu același cuprins bogat și variat ca de fiecare dată.
Irina Petraș abordează un subiect despre care s-a vorbit și s-a scris...

Continuare

Cartea Deschisă

Cartea Deschisă

Continuă Campania Națională de Promovare a Lecturii „Cartea Deschisă”. În săptămâna 25-29 noiembrie sunt planificate discuții cu elevii din scoli și cu cititorii din bibliotecile publice, mai multe participări la emisiuni radio și tv, dialoguri...

Continuare

Declarație a Uniunii Edit…

Declarație a Uniunii Editorilor din Republica Moldova

     Uniunea Editorilor din Republica Moldova este îngrijorată de consecințele imixtiunilor străine în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional. Credem că doar alegerile libere și corecte, cu respectarea pluralismului, pot asigura un viitor prosper, alături de...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Fabrica sufletului meu

Ioan Romeo Roșiianu

Fabrica sufletului meu

Încă de la primele pagini ale volumului său de debut, poeta Maria Muntean ne propune o privire introspectivă asupra vieții, marea sa luptă cu slovele atingând coarda sensibilă a existenței, o lume a adâncirii și explorării de sensuri, o lume-a privirii-n străfunduri de emoție și trăire.
E un pariu pus cu ea însăși această cercetare a nuanțelor, un demers demerar într-o lume dedată superficialității, efemerului ori materialului.
Crezul său poetic vorbește despre nemurirea-n cuvânt și imagine, valori deja sfidate într-o vreme în care sufletul nu mai este monedă de schimb, iar metafora este prigonită și neprimită la Cina de Taină.

Continuare

„POEZIE ȘI AGONIE: TINEREȚEA POETULUI” SAU PORTRETUL POETULUI IDEAL

Liliana Moldovan

„POEZIE ȘI AGONIE: TINEREȚEA POETULUI” SAU PORTRETUL POETULUI IDEAL

Autorul romanului intitulat „Poezie și agonie: tinerețea poetului”, nu mai are nevoie de nicio prezentare deoarece activitatea sa literară ca poet, romancier, dramaturg și critic literar este binecunoscută și a fost apreciată, de-a lungul anilor, de erudiți critici literari și de către valoroși scriitori din țară și străinătate. În cadrul remarcabilei sale opere literare care include 25 cărți de poezie, 18 romane, 24 cărți de critică literară, 4 volume de piese de teatru, 5 antologii de proză scurtă, 3 volume de interviuri, 6 cărți despre Sfinții Închisorilor, câteva volume de eseuri și cărți de terorie literară. În toate cărțile sale, Al. Florin ȚENE se preocupă în mod deosebit de problema destinului poeților și al poeziei. Scriitorul, pe care, senior editorul Johnny Ciatloș Deak în consideră „un străjer al literaturii române contemporane”, încearcă să dezlege enigma nașterii poeziei, întrebând-se care este misterul apariției unui poet de geniu, cum arată neliniștile sale creatoare și ce conduită existențială adoptă acesta pe drumul său spre succes.
    Luând în considerare toate aceste frământări literare, Al. Florin Țene, construiește în romanul său, portretul scriitorului ideal, al cărui destin este dominat de dansul dintre agonie și extaz.

Continuare

Dorințe estetice

Iulia-Maria Ciherean

Dorințe estetice

     Domnul profesor Valentin Lupea ne propune un volum de excepție, Marginalii estetice, apărut la editura eCreator din Baia Mare. Cartea face parte din colecția Eseu și apare în anul 2025. Prin intermediul acestui volum, domnul profesor începe anul cu un nou volum publicat la editura băimăreană, editură condusă și orchestrată de criticul literar și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu.
      Volumul debutează cu un Cuvânt-Înainte, scris de însuși autor, unde justifică necesitatea și misiunea cărții: ,,Dorința şi speranţa noastră se vrea a fi aceea de a-i călăuzi pe cei stăpâniți de o curiozitatea mai mult decât obişnuită, spre aceste izvoare.”
      Prezentul studiu este structurat în două capitole importante, fiecare cuprinzând ulterior alte subcapitole. Astfel, capitolul 1, MARGINALII ESTETICE (ASUPRA ESTETICII CA LATURĂ A ARTEI)  cuprinde mai multe părți, precum: Marginalii asupra esteticii ca latură a artei (1) - Atacurile împotriva poeziei; Marginalii (2) - Cosmosul ca izvor al frumosului; Marginalii (3) - Estetica, văzută ca rezultat al cosmologiei; Marginalii (4) - Psihicul şi cosmosul. Idei incipiente de psihologie  a frumosului; Marginalii (5) - Primul concept de doctrină estetică – pitagorismul etc.

Continuare

Maria Muntean și amalgamul sufletului, dincolo de trăirile interioare

Gabriela Dimitriu

Maria Muntean și amalgamul sufletului, dincolo de trăirile interioare

Volumul de poezii, ”Fabrica sufletului meu” este scris de poeta Maria Muntean și face parte din Colecția de Debut, marca Editurii ECREATOR- Baia Mare.
Însuși titlul acestei cărți este unul metaforic, atrăgând cititorul în lumea minunată a poeziei care își regăsește fundația în sufletul autoarei.
Pornind din acest punct de cotitură, fiecare dintre noi își imaginează capacitatea de producție a formelor finite transformate în versuri, escaladând prin puterea minții cuvintele așternute-n versuri care conturează universul trăirilor sufletești ale poetei Maria Muntean. Sufletul plin de viață primește hiperbolizare metaforică fapt care arată stăpânirea cunoștințelor lingvistice ale poetei, asociate cu imaginația complexă a acesteia.
Volumul surprinde prin originalitate și complexitate, prin profunzimea și sensibilitatea transmisă în fiecare poem, prin ritmul alert la care ne conduce însăși poeta, odată cu prezentarea fiecărei poezii. Autoarea descoperă, prin magia versurilor sale, toate aceste mici puncte de unire și tangență cu noi înșine și trăirile noastre interioare. Eu o simt ca pe o profundă cunoscătoare a  vieții, explicând totul în cele mai mici detalii și folosindu-se de metafore de-a dreptul uimitoare, care îndeamnă cititorul la profunde introspecții.

Continuare

VIBRANTELE POEZII DE DRAGOSTE DIN VOLUMUL „GUSTAT-AM MIEREA DULCILOR IUBIRI”

Liliana Moldovan

VIBRANTELE POEZII DE DRAGOSTE DIN VOLUMUL „GUSTAT-AM MIEREA DULCILOR IUBIRI”

Prin construcțiile lirice incluse în acest volum conceput ca un „regal de poezie”, Mircea Dorin Istrate aduce în actualitate câteva teme de meditație care s-au pierdut în negura timpului cum ar fi : dragostea de neam și țară, respectul pentru jertfele înaintașilor, admirația pentru poezia „Eminescului”, dorul după tradițiile strămoșești și râvna pentru elogierea limbii române.
În universul său de gând poetic își face loc o admirabilă insulă de românism, pe care autorul o înconjoară cu multă dragoste și o îngrijește cu inspirată smerenie. Creațiile poetului Mircea Dorin Istrate sunt calde și luminoase, consemnările sale sunt sincere și pline de o dulce îngăduință, glasul poemelor sale este duios ca o doină ancestrală iar speranțele pe care le îmbrățișează sunt curate ca cerul senin. Lectura poemelor reunite în carte vine să ne întărească convingerea că sufletul poetului, este acolo, și va fi mereu acolo, în dulcele miez al limbii române iar inima sa va bate neîncetat pentru trecutul, prezentul și viitorul acestui neam măreț ce aparține binecuvântatului Pământ, care ni l-a dat pe Eminescu așezându-l, întru cinstire, pe falnicul tron al culturii române.

Continuare

Satul românesc, dincolo de amintirile perindate-n inimile noastre

Gabriela Dimitriu

Satul românesc, dincolo de amintirile perindate-n inimile noastre

     Cartea “Aneta” scrisă de Lucian Domșa este romanul de debut al acestui talentat prozator, născut în Aiud. A decedat din nefericire în 16 octombrie 2023. Cu siguranță, acest prolific scriitor mai avea multe de spus în domeniul literar! Romanul conține trei sute nouăzeci și nouă de pagini răsfirate pe parcursul a cinzeci și cinci de capitole.  
Întrezărim încă de la început, o mână sigură în mânuirea condeiului, implicată în etalarea unei narațiuni capabile să redeschidă sentimente ascunse în labirintul sufletelor noastre, din lumea copilăriei petrecută la sat.  
Romanul “Aneta” abundă în arhaisme, regionalisme și descrieri ale personajelor, ale locurilor unde se desfășoară acțiunea, reușind să ne teleporteze încă de la parcurgerea primelor pagini, în lumea minunată a satului de odinioară. Nu lipsesc comparațiile și metaforele subtile, dar nici înțeleptele proverbe și zicători ale țăranilor români.  
Aneta (un nume de fată care începe cu prima literă a alfabetului) este titlul acestei cărți a cărei ediție a fost coordonată de Radu Marini, la Editura Studis. Acest nume simplu și comun, format din cinci litere, dar extrem de vehiculat în anii de dinainte de Revoluție poate sugera subiectiv, ideea de întâietate. Suntem invitați subtil să poposim imaginar, într-o lume...

Continuare

„MĂRIRE EMINESCULUI ȘI LIMBII ROMÂNE” – UN EXCEPTIONAL VOLUM DE VERSURI

Liliana Moldovan

„MĂRIRE EMINESCULUI ȘI LIMBII ROMÂNE” – UN EXCEPTIONAL VOLUM DE VERSURI

„Eminescu a fost, de la început până la sfârșit, tributar credinței în perfecțiunea formală, în elaboratul fără cusur, unde cuvântul e de neclintit, prozodia impecabilă, rimele generoase și pe cât se poate stricte. Dar el, în timpul acesta trăia într-o altă lume, de o rodnicie și deschidere fără seamăn, în a cărei legitimitate nu credea. Acest lucru a descis și soarta operei lui. Eminescu a fost bogat de tot aurul lui Cressus și reticent ca o silabă, îmbelșugat ca Nilul și însetat de o decantare infinită. De aici, în bună măsură neodihna lui și violența cheltuirii de sine, scria Petru Creția în „Testamentul de sine”. Parcă urmând gândul, poetulului și profesorului universitar, Petru Creția, Mircea Dorin Istrate, a cărui neodihnă creatoare nu are limite, a ascultat, și de această dată, de pornirile înalte ale sufletului său sensibil și ne-a îmbelșugat, pe noi cititorii, cu un inegalabil volum de versuri, adresat, nimeni altului, decât „Eminescului”, așa cum îi place să spună. Președintele onorific al Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din România se apropie de limba română și de întreaga operă eminesciană cu smerenie și cu o sinceră admirație față de Marele Geniu al poeziei românești și universale. Poetul mureșean reușește să...

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Ileana Corina Ciuraș

Ileana Corina Ciuraș

Poezii de Ileana Corina Ciuraș

Colindul anului

Troiene, în soare, zâmbesc liniștit;
Amurgul adie boabe de vise...
Scâncește al cerului ochi aurit,
Colindă prin gânduri, buze deschise.

Se întrec peste zări, turme de nori !
Pământul, îmi pare, aproape învins...
Doar câte-o vrabie-și strigă surori,
Minunându-se că aseară nu-a nins ?!

Prin inimi, preumblă vești minunate,
Ferestrele veacului au dalbe flori...
Vesele buze născând miere și lapte,
Bucură necăjiții – câștigă comori !

Continuare

Poezii de Ioana Stroe

Ioana Stroe

Poezii de Ioana Stroe

Tulburătoare gînduri

Mai am un singur dor
Ți l spun cu remușcare
Să mi lași la căpătîi
Aceleași gînduri care
Au răscolit în mine
Speranțele deșarte
Și au înghețat cu țipăt
Uitarea n clipe moarte
Nu vreau să mi pui pe suflet
Aceleași mîngîieri
Ce au întinat cu frică
Trăirile mi de ieri
Am tot murit cu gîndul
La tine și la noi
Neterminate slove

Continuare

Poezii de Gelu Dragoș

Gelu Dragoș

Poezii de Gelu Dragoș

 Desculț
 
mă întorc dintr-o țară
în care se umblă numai
desculț
pentru a nu stânjeni
dansul greierilor
dimineața pe răcoare;
doar astfel îți vei
împlini și tu
somnul cu vise în
culori
așa cum numai
pictorii
visează adesea
în anumite nopți
și rar, rar de tot
muritorii…

Continuare

Poezii de Ioana Stroe

Ioana Stroe

Poezii de Ioana Stroe

Dor de tata...

Mi-e dor de tine tată,
Mi-e dor nespus de mult...
O lacrimă îmi stă pe gene
Și cu durere...mi-o înghit...
Te simt atât de trist în ceruri
De parc-ar vrea să îmi vorbești...
Privirea ta îmi spune tainic...
Că mă veghezi...chiar de nu-mi ești...
Mi-e dor...îți spun în gândurile mele...
Să stăm de vorbă...să te simt...
Căci fără tine dragă tată,
Mă simt străin,ca frunza-n vânt...
Călătoresc prin ani la rând...
Pâmânturile-n lung și-n lat...

Continuare

Poezii de Gelu Dragoș

Gelu Dragoș

Poezii de Gelu Dragoș

Iarna singurătății noastre

Îți scriu să știi că toate-s ca la început
Doar oglinda-mi adaugă zilnic riduri;
 Pustii și fără rost sunt toate fără tine
Iar luna nu răsare-n taină ca odinioară
Deși pe-afară e un miros primăvăratic –
Zăpezi siberiene se adună-n suflet
Eu am îmbrăcat neagra haină-a morții...

Continuare

 

Proză

Prev Next

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Eugenia Coman

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Reîmproprietărit de noul an, cu dorinţa de a-şi da silinţa a lăsa neşterse urme pe unde trece, studentul Nicolae Titulescu vrea să vie cât mai curând ziua când românul va figura cu strălucire în concentrul european intelectual; pentru aceasta, spune el, nu trebuie nici războaie, nici multă dibăcie politică, ci numai muncă (27 februarie 1904-ziarul Cronica).
Respirând de peste trei ani aerul Parisului, Nicolae se strecoară prin coridoarele protipendadei, cu îngrijire a nu se lăsa atins de ruina sufletului. Pentru el, capitala Franţei este un soi de amestecătură de naţii, venite de dincolo de Mediterana, din estul Europei şi din ţările asiatice.
Mult râvnit, acest oraş are meritul de a împrăştia cu prisoase gustul unei vieţi libere, neîmpovărate. Este un adevăr de neocolit, că boierimea crescută în şcolile Parisului îşi găseşte uneori alunecare şi spre cele urâte. Cei în vârstă, care nu vor a se deprinde cu schimbarea, spun că acest veac a început cu multă decadenţă, şi că aplecarea tineretului spre obscen, ba chiar spre depravare, iese vrând-nevrând la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei, ceea ce aduce umbrire omului, de oriunde ar veni el.

Continuare

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

Elena Netcu

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

La început, bărbaţii aceştia vânjoşi se speriau. Credeau că sunt iele, că sunt trimise de Necuratul, dar acum în singurătatea pădurii, în adierea vântului de seară şi în aroma florilor de tei, se lăsau purtaţi de val şi li se dilatau ochii de bucurie. Simţau în ei cum li se ridică un val de căldură ameţitoare, li se făcea un gol în stomac şi-i cuprindeau o foame devoratoare.
    Luna pe cer se învăluia într-o pulbere fină care se împrăştia în jur, coborând pe pământ pe o scară de mătase. O fi şi ăsta un semn dumnezeiesc, n-o fi chiar păcat!
    Pădurea se încărca de o aromă de busuioc şi din arborii cei mai înalţi ţâşneau spre cer lumini albicioase care se făceau atât de înalte, încât căpătau reflexe sidefii. Totul părea ireal. Bărbaţii se văzură deodată înfăşuraţi în hlamide.Fiecare se lăsa dus de aromele pădurii, căutându-şi mireasa. Bărbaţii nu ştiau dacă ceea ce vedeau sunt mirese sau aluni potopiţi de flori albe care zburau în derivă prin jur ca nişte fluturi. Întindeau braţele să prindă florile sau fluturii sau iluziile, dar fiecare îşi lua mireasa şi alerga prin toată această ploaie de flori albe, arome de verde crud şi busuioc. Lumina începutului de lume. Cuvintele încolţeau în mintea mirilor, cuprinzându-şi mireasa în braţe cu dorul clocotind în oase.

Continuare

CASELE BABEI

Voichita Elena Toma

CASELE  BABEI

Era prin 1960, în iarnă. Era tare frig, îmi înghețau măinile pe clanță și apa-n găleată. Gerul năpraznic a decorat ferestrele casei cu flori strălucitoare de gheață. Suflarea mea lăsa-n urmă fum de parc-ar fi trecut acceleratul. Aveam vreo trei anișori și-mi amintesc cum la noi, acasă, veneau o mulțime de oameni din sat și din satele vecine să-și ia rămas bun de la străbunica mea, Raveca, Baba, cum îi ziceam noi.
- Poate vor să să-ncălzască, îmi ziceam eu. Că-i vedeam pe toți cu obraji- nroșiți de ger, suflând să-și încălzească mâinile  și căutând căldura sobei. Își scuturau încălțările pline de zăpadă și țopăiau ca niște vrăbii.
Era mama bunicului Ioan, tata Ane. Acum era așezată în camera dinainte, pe un catafalc înalt, pe care era pus un lipideu gușăt de lână  de sub care se vedea un alt lipideu cu cipcă sau dantelă albă, lată de-o palmă, cu colțișori, între două sfeșnice în care lumânările ardeau neîncetat.
              - Mamă Ică,  di  ce vin atâția oamini la noi? Vin șî măine?am întrebat-o curioasă pe bunica Viorica.
             - Ie, șî mâine…S-o petreacă pe Baba…Apoi, să duce la casa ei, acolo, sus, în ceruri, spune mama Ică suspinând.
             - Da, Mamă Ică, câte casă are Baba? o-ntreb mirată.
             - Două: una aici pe pământ șî alta-n ceruri!
Mama Ică îmi arată cerul și zăresc un norișor care mi se părea că seamană cu un miel.

Continuare

LA PESCUIT CU LEJNICUL

Voichita Elena Toma

LA PESCUIT CU LEJNICUL

Era pe la sfârșitul lui Făurar și începutul lui Mărțișor. Apa Mureșului era înghețată bocnă și auzeam că nu peste multă vreme o să se pornească sloiurile dinspre Răstolița.Tata era acasă, gătase de isprăvit prin grajd și curte. Apoi, întră în șură și-și căută lejnicul, adică o plasă pentru pescuit de pe acele vremuri. Mama-l vede și-i spune oarecum necăjită:
-Ai de gând să te duși la pești? Da Murășu-i îndețat….Iar îmi trămură sufletul până vii acasă…
-Lasă că Dumnezo are grijă de mine! îi răspunse tata.
După ce l-a dibuit undeva prin spatele căzilor, s-a-mbrăcat gros, și-a luat cizmele lungi de gumă, cătărigile sau picioroangele cu care știa să umble prin apele-nvolburate ale Mureșului și nu se uda. Urcat sus, pe cătărigele sale, părea atât de înalt și semăna cu-n bărzoi.

Continuare

Ecoul

Raducan Gheorghe

Ecoul

Uite-așa și dintr-o dată, m-a cuprins dorul ecoului rămas cândva în poiana florii de salcâm din Sudosul copilăriei.
Lăsasem acolo, atunci, un ecou pițigăiat al unui copil ce-l ducea mama de mână căci prichindelul nu avea curajul să urce singur în coasta Chiciurii, pe buza râpei cu mireasmă de floare de salcâm.
Tot poposind în satul ce mi-a dat viață, deseori urc – mai greoi acum – pe dealul și-n văile unde-mi stă pitit ecoul sexagenar plus.
Pașii molateci se scutură de miezul asfaltului - dealul nu mă primește cu miros de asfalt - și o iau pe urma ochilor care se repezise-ră-n culme.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea

MELON sau CAPETE DE FEMEI

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

Continuare

CRUCIADA ELEVILOR

Roxana Galan

CRUCIADA ELEVILOR

PIESĂ ÎNTR-UN ACT ȘI TREI SCENE

PERSONAJE

 1. PAVEL-liderul
 2. PETRU- teologul
 3. ADAM -autorul
 4. EVA    - autoarea

 5. MARIA- viața-Fecioara Maria
 6. MAGDALENA- speranța
 7. ILEANA- îngerița
 8. PROFESOARA- diriginta clasei
 9. LUNA- imaginația
10. MARA- moartea
11. KLARA- ispita-șarpele

Continuare

Wireless

Adela Iancu

Wireless

Exterior. Vară. Se crapă de ziuă. Imagine panoramică a unui sat românesc încă în adormire. Ici colo se aprinde câte o luminiţă pe la ferestrele caselor, în timp ce imaginea coboară treptat până în curtea unei gospodării, focalizându-se pe prispa casei.

(atât casa, cât şi vestimentaţia personajelor este tradiţional ţărănească).

ION, ţăran tânăr şi vânjos, tocmai iese din casă la bustul gol. E încă somnoros. La impactul cu răcoarea dimineţii se întinde în pragul uşii, cască zgomotos, apoi se scutură zdravăn. Se îndreaptă spre un lighean aflat pe marginea prispei, ia canceul de apă şi vede că e gol. Strigă scurt:

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (III)

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (III)

3.Caracteristicile învățăturii indiene tradiționale
    Potrivit celor două moduri fundamentale de filosofare ale indienilor, chinezilor și ale altor orientali influențați de aceștia (unul multimilenar, tradițional și eminamente meditativ-speculativ, altfel spus ermetico-esoteric și cripto-laconic, celălalt de dată recentă și cu rol de „locomotivă” economico-socială, dovadă locul fruntaș al Japoniei în economia mondială, respectiv spectaculoasele progrese înregistrate de Singapore, Taiwan, Coreea de Sud și China, ba chiar de India sau Thailanda), în educația de pe aceste întinse meleaguri asiatice coexistă metodele tradiționale și cele moderne (de inspirație occidentală). Poate că nu peste tot în Orientul Îndepărtat, însă cu certitudine că pretutindeni pe teritoriul Indiei...
    Importanța și scopul avansatei educații din Japonia zilelor noastre sunt admirabil înfățișate de redutabilul economist Saburo Okita în cartea Cu fața spre secolul 21 (Editura AGER-Economistul, București, 1992), cu ajutorul unei maxime/parabole a unui înțelept chinez din vechime: „Dacă îi dai unui om un pește, îl va mânca pe loc; dacă îl înveți să pescuiască, va mânca pește toată viața lui”!
    La rândul lor, indienii se călăuzesc în sistemul lor educațional (tradițional și oficial, mai exact inspirat de modelul englezesc) într-o atare măsură după spusa unui înțelept antic, cum că mintea, forța și destinul sunt cele trei puteri care conduc această lume, precum și după foarte  discutabilul adevăr cuprins în proverbul indian „Lumea ar înceta să existe dacă filosofii n-ar purta-o în capul lor”, încât Theofil Simenschy se simte dator să precizeze: „Poate că nicăieri în lume, afară de Tibet, învățătura nu are o atâta însemnătate ca la indieni”.

Continuare

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (II)

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (II)

2.Limbile (dialectele) indiene și culturile/filosofiile lor aferente

    Cred că orice discuție serioasă despre limbă și limbajul articulat (al doilea sistem de semnalizare) trebuie să aibă permanent în vedere ceea ce deja am sugerat în al doilea volum din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2018):
    a)Concluzia psihologului american David Premack după încercările nereușite de a-i învăța pe cimpanzei un foarte simplu limbaj al semnelor: „Vorbirea umană este un obstacol în calea toriei evoluției, întrucât ea are un potențial mult mai mare decât poate explica cineva”.
    b)Remarca lui William H. Calvin despre faptul că „nimeni nu a explicat încă” trecerea de la modul de exprimare al animalelor, care folosesc un sunet pentru un mesaj, la capacitatea unică a omului de a folosi regulile sintaxei.
    c)Centrul vorbirii sau zona lui Broca (regiunea lobului frontal unde se stochează informațiile necesare graiului) nu a fost descoperit la maimuțe.

Continuare

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (I)

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (I)

1.Intercondiționalitatea specific geografic – specific istoric – specific cultural-filosofic

    Întrucât, vorba cronicarului Miron Costin, „Nu sunt vremurile supt cârma omului, ci bietul om supt vremuri” (altfel spus, nu-i timpul la cheremul omului, ci omu-i la bunul plac al timpului), practic este imposibil să ne imaginăm profilul moral-spiritual al lumii noastre fără covârșitoarea contribuție a culturii antice indiene, ba chiar fără acel ceva caracteristic ei, care a fost generat în urmă cu mii de ani de intercondiționalitatea specific geografic – specific istoric – specific cultural-filosofic. Da, căci citându-l pe istoricul englez Henry Thomas Buckle, iată ce scrie gânditorul român Petre P. Negulescu în primul volum al tratatului Geneza formelor culturii (BPT, Editura Minerva, 1993): „(...) întinderea și adâncimea misticismului la indieni, în trecut, s-a datorat influenței deprimante a naturii în mijlocul căreia au trăit și a organizării apăsătoare ce le-a reglat activitatea. Cea dintâi, cu măreția ei copleșitoare, i-a făcut să-și simtă prea mult slăbiciunea sau chiar neputința în fața forțelor ei uriașe; cea de-a doua, cu regularitatea castelor ei tradiționale, le-a mărginit prea mult inițiativa și le-a împiedicat prea mult dezvoltarea. De unde, renunțarea inteligenței și exaltarea sensibilității, adică atitudinea mistică în fața lumii și a vieții”.

Continuare