Decorul: O cameră.
Personajele: Bunica, copilul, Adam, Eva, șarpele, Glasul divin, Iisus, Petru, Iuda, Maria Magdalena, figuranți)
Trec oameni cu lumânări aprinse cântând: (Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim.)
(Bunica e pe fotoliu și citește o carte.)
Copilul (privind pe fereastră): Bunico, ce mulți oameni! Cântă și țin în mână câte o lumânare aprinsă.


Bunica: E Paștele. E o procesiune.
Copilul: Ce înseamnă procesiune, bunico? (Se duce lângă bunica lui și se așază pe brațul fotoliului.)
Bunica: O ceremonie religioasă în care credincioșii merg șir însoțiți de slujitorii altarului, merg cu același scop, același gând. Toți slăvesc pe Dumnezeu și sărbătoresc Învierea Domnului.
Copilul: De ce cântă?
Bunica: Se bucură că Iisus Hristos a înviat din morți.
Copilul: De ce a murit?
Bunica: Pentru ca păcatele noastre să fie iertate prin jertfa lui.
Copilul: Nu înțeleg. Povestește-mi!
Bunica: Totul a început în Eden.
Copilul: Eden?
Bunica: Grădina raiului.
Copilul: Ascult.
(În cameră apare Adam, Eva și șarpele și se așază lângă un pom ce se afla într-un ghiveci.)
Bunica:
În grădina Edenului se afla,
Adam și Eva soața sa,
De fructele din pomi se bucurau
Și viață fericită trăiau,
Până când într-o zi,
Șarpele îi ispiti:
Șarpele:
Sss, sss, fructele voi ați mâncat
Și gustul pomului cunoașterii nu ați aflat,
Dacă din el veți gusta,
Lumea altfel veți vedea.
Eva:
Nu putem ca să gustăm,
Sub ascultare ne aflăm,
Bunul Dumnezeu ne-a dat,
Doar ce-i bun de mâncat,
De ce-i rău ne-a depărtat.
Șarpele:
Fructul lui e cel mai bun,
Gustă, Eva, când îți spun!
(Eva gustă un măr.)
Eva:
E bun! Ia și tu, Adam, acum.
Adam:
Fiindcă tu ești soața mea,
O să fac eu voia ta.
(Adam gustă din măr.)
Glasul divin:
Adam, Eva, v-ați ascuns?
Sau fructul interzis ați pătruns?
Din fruct voi ați gustat
Și moartea voi ați aflat,
Șarpele v-a înșelat
Și porunca ați călcat,
Dar vă voi salva pe voi,
Mângâietor voi trimite apoi,
Păcatul ca să-l ridice,
Dar acum veți fi alungați
Din Eden, pământul să-l lucrați.
(Adam și Eva părăsesc camera.)
Bunica:
Dumnezeu a promis oamenilor un Mângâietor,
Pe Fiul Său, Mielul blând și ascultător,
El pe pământ a coborât,
În Betleem s-a născut,
Maria Fecioara și Iosif L-au crescut
Și la desăvârșire-a ajuns.
La treizeci de ani Ioan în Iordan L-a botezat,
Pe urmă ucenici a căutat
Și misiunea Și-a urmat,
Bolnavi El a vindecat,
Orbilor, lumina a redat,
Pe Slăbănog a ridicat,
Morții El a înviat,
Sfaturi bune El a dat
Și a binecuvâmtat,
Trei ani din loc în loc a umblat,
Până ce în Ierusalim călare pe asin a intrat.
Oamenii cu ramuri de finic l-au întâmpinat,
Însă cărturarii și preoții gând rău i-au pus,
Să-L piardă pe Bunul Iisus.
Un vânzător ei au găsit,
Iuda Iscarioteanul numit,
Ucenic de Iisus iubit.
(La o altă masă este Iisus cu ucenicii.)
Iisus: Astăzi cu voi cina voi lua,
Picioarele vă voi spăla,
Și taină mare veți afla.
(Iisus ia pâine și o binecuvântează, dând pe urmă ucenicilor. Pe urmă ia vinul și face asemenea.)
„Luați mâncați, acesta este trupul meu“. „Beți dintru aceștia toți, / Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.“
Să faceți acest lucru întru pomenirea Mea!
(Maria Magdalena vine și toarnă mir dintr-un vas pe capul Lui Iisus.)
Iisus:
Nu vă întristați, că mirul pentru a mea înmormântare a fost vărsat,
Iuda, mergi și du la împlinire ce-ai planificat.
Cu treizeci de arginți,
Pe Fiul Omului o să vinzi.
(Iuda pleacă de la masă.)
Iuda:
Am plecat.
Petru:
Doamne, eu te voi urma,
Oriunde te vei afla.
Iisus:
Până ce cocoșul de trei ori va cânta,
De mine te vei lepăda,
Iar acum în grădina Ghetsimani ne vom ruga,
Paharul să-l pot bea.
(Toți pleacă.)
Bunica:
În grădina Ghetsimani s-au dus,
Până ce Iuda l-a trădat pe Iisus,
În acea noapte Iisus a fost purtat
De la Irod la Pilat,
A fost bătut, insultat,
Cu spini a fost încununat,
Pe urmă a fost condamnat,
Crucea spre Golgota a purtat,
Între doi tâlhari a fost răstignit,
În mormânt nou îngropat,
Iar a treia zi a înviat,
Așa cum o să înviem și noi
La judecata de apoi.
Copilul:
Iisus a fost bun și a murit,
Pentru lumea-a suferit,
Pentru noi el a murit,
Dar un lucru n-am înțeles,
De ce oamenii ce Înviaerea sărbătoresc,
Lumânări aprinse poartă în a lor mers.
Bunica:
Iisus Lumina oamenilor este, copile,
Fără El în întuneric am fi rămas.
Prin Lumină totul s-a făcut,
Chiar de la început.
„Și a zis Dumnezeu: Să fie Lumină! Și a fost Lumină.“

(Din stradă se aude: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte calcând și celor din morminte viață daruindu-le.)


Din volumul de teatru pentru copii „Reunine“

Înfricoșata judecată

Piesă într-un act

Decorul: O cameră.
Personajele: Mama, copilul, figuranți, Judecătorul, Bogatul Nemilostiv, Zaheu Vameșul, Fățarnicul, Sfânta Filofteia, Femeia cu părul roșu, Maria Egipteanca, Maria Magdalena, Fiul risipitor, Haiducul, Tâlharul 1, Tâlharul 2, Doctorul, Luca, Ateul.

Copilul era la calculator și se juca. Mama ce tocmai a intrat în cameră se apropie de el.

Mama: Viorele!
Viorel: Acum o să pierd jocul, mamă!

Mama:
Încă o zi, Viorele a trecut
Și nimic nu ai făcut,
Ce-ai primit la școală n-ai învățat,
Florile nu le-ai udat,
În grădină n-ai lucrat,
Bunicii n-ai ascultat,
Pe Ileana, sora ta, n-ai ajutat,
Focul nu ai ațâțat,
Ce nu ai mâncat, pe jos ai aruncat,
Patul nu ai astrucat,
Toată ziua te-ai jucat.

Viorel:
Mă relaxez și eu,
Toată ziua sunteți pe capul meu.

Mama:
Te relaxezi o zi, două, trei,
Și-alte sute câte vrei,
Viața pe lângă tine-a trecut
Și nimic util nu a făcut.

Viorel:
Cum nimic? Eu m-am jucat.
Mama:
Și greierul toată vara a cântat,
Și iarna a rămas nemâncat
Și moartea pe el l-a vânat.

Viorel:
Lasă-mă, am obosit,
De predică m-am plictisit,
Un ceai cald nu mi-ai adus,
Jocul iar mi l-ai distrus.

Mama:
Să te culci, să nu mai stai,
Pe calculator că-i vai,
Cu nimic nu te alegi,
Iar mâine dormi și vegetezi.
(Mama pleacă.)

Viorel:
Într-un final a plecat,
Doamne ce m-a supărat,
Jocul iar mi l-a stricat
Și ce somn m-a apucat.
(Viorel se așază pe pat și adoarme. Visează. În cameră apare judecătorul. Se așază pe scaunul lui de la calculator. În fața judecătorului, în stânga sunt mulți oameni ce stau pe podea, în dreapta la fel.)

Judecătorul:
Bogatule nemilostiv!

Bogatul nemilostiv:
Da, Doamne!

Judecătorul:
Țarina ta a rodit,
Iarăși tu te-ai lenevit,
Hambarul ți l-ai mărit,
Să mai trăiești și să te veselești o sută de ani, te-ai pregătit,
Pe săraci n-ai miluit,
In iazul de foc să-ajungi ești pedepsit.

Bogatul nemilostiv:
Și Zaheu Vameșul a adunat
Și de-a dreapta Ta, Tu l-ai luat.

Judecătorul:
Zahee!

Zaheu Vameșul:
Da, Doamne!

Judecătorul:
Unde-i averea ce-ai agonisit?

Zaheu Vameșul:
La săraci am împărțit,
La cei ce i-am nedreptățit
Am întors împătrit.

Judecătorul:
La dreapta mea ești poftit,
În rai ești bine-venit.

Fățarnicul:
Doamne, eu cu ce-am greșit,
Că la stânga m-ai poftit?
Ție eu m-am închinat,
În piețe te-am lăudat,
În biserici Te-am cântat,
De pomană eu am dat,
Ritualul l-am păstrat.

Judecătorul:
Un vameș și-un fariseu,
Au urcat la templul Meu,
Fariseul s-a lăudat,
Cât e de bun și curat,
Vameșul s-a căit
Pentru tot ce a greșit.
Tu de pomană ai dat,
Tot la omul cel bogat,
Ca să fii bine-văzut
Și lăudat de cel avut.
La biserică te-ai dus
Și haina tu ți-ai expus,
În piață-ai cuvântat,
Ca să-arăți că ești învățat.
Sfântă Filofteia tu ce-ai pățit
Când pe săraci ai miluit?

Sfânta Filofteia:
Tatăl meu la doisprezece ani m-a lovit
Și la Tine am venit.

Femeia cu părul roșu:
Doamne, la judecată m-ai chemat
Și în stânga m-ai alungat.
Eu am avut viață grea,
Tata, mama nu mă iubea,
La lucru mă trimitea,
Toată ziua mă bătea,
Banii pe băutură i-au dat,
În casă nu era nimic de mâncat
Și în lume am plecat,
Și frumoasă m-am aflat,
Pentru ce să slugăresc,
Un ban cu greu să muncesc
Când un zâmbet de-aruncam,
Banii bogatului primeam,
Viața-n plăceri o trăiam,
Chefuiam și mă distram,
Fericirea o găseam,
Frumoasă Tu m-ai făcut,
Viața să mi-o trăiesc mi-a plăcut.

Judecătorul:
Maria Egipteanca după ce de-acasă ai plecat,
Pentru că părinții tăi s-au certat
Și viața-n plăceri ți-ai cufundat,
Ce-ai făcut după ce în Ierusalim ai călcat?

Maria Egipteanca:
În pustie am plecat,
Cu arșița și cu foamea m-am luptat,
Tu, Doamne, m-ai ajutat,
Sufletul mi l-ai salvat,
De păcate m-am căit,
M-am spovedit și împărtășit
Și la Tine am venit.

Judecătorul:
Maria Magdalena ai fost frumoasă,
Cum de ai renunțat la viața păcătoasă?

Maria Magdalena:
Doamne, Tu m-ai ajutat
Și pe Tine Te-am urmat.

Judecătorul:
Spune, Fiule risipitor,
De ce roșcove tu ai mâncat,
Pentru că tatăl n-ai ascultat?
De ce nu te-ai afundat
Și mai mult în păcat?
Tu însă ai renunțat
Și spre casă pașii ți-ai înapoiat.

Fiul risipitor:
Eu de-acasă am plecat,
Toți talanții i-am stricat,
Prieteni falși mi i-au mâncat,
Gol am rămas și nemâncat,
Dar rocovele de la porci m-au deșteptat
Și pașii spre Tatăl meu i-am îndreptat
Și Tatăl meu m-a iertat.

Judecătorul:
Haiducule ce-ai făcut?
Ai furat și adunat,
Bani de aur ai îngropat,
Alți avari tu ai chemat,
Gropi să sape neîncetat,
Comoara de ți-au aflat,
Între ei s-au împușcat,
Să nu-mpartă ce-au aflat.

Haiducul:
Doamne, am luat de la bogat,
Ce-a prădat pe cel sărac.
Am mai dat și la săraci,
Dar am îngropat prin munți,
Comori multe, arginți mulți.
Cu vitejia mea m-am lăudat
Și averi am adunat,
Pe boieri eu am prădat
Și moartea eu am sfidat.

Judecătorul:
Tu nevasta ți-ai lăsat,
Casă-n codru ai aflat,
Din argint idol ți-ai făcut,
Mulți boieri tu ai pierdut,
Vițel de aur îngrășat,
În păduri ai îngropat,
Când de moarte potera te-a pregătit,
Nici atunci nu te-ai căit,
Banii au rămas îngropați
Și săracii nemâncați,
Copiii-ți nemângâiați.
Tâlharule, spune-Mi negreșit,
Când de-a dreapta mea ai fost răstignit,
Cum din suflet te-ai căit!

Tâlharul 1:
Cu milă spre mine-ai căutat
Și sufletul mi-am salvat.

Tâlharul 2:
Eu în stânga Ta am fost,
Mânios și-orgolios,
Nu m-am îndreptat nici în ultimul ceas
Și în stânga am rămas.

Judecătorul:
Doctore, la poarta ta am bătut
Și milă de mine nu ai avut,
Un pahar de apă nu mi-ai dat
Și-n boală cumplită m-ai lăsat.

Doctorul:
Când, Doamne, la ușa mea ai bătut
Și milă de tine nu am avut?

Judecătorul:
Un copil însetat, gol și bolnav te-a căutat
Și la tine milă n-a aflat.
Luca, tu ce ai făcut
Când săracul ajutor ți-a cerut,
Ai luat arginți și l-ai ajutat
Sau fără nicio recompensă l-ai vindecat?

Luca:
Doamne, cu drag pe toți i-am ajutat
Cu harul ce mi l-ai dat.

Judecătorul:
Ateule, în Mine nu ai crezut?

Ateul:
Doamne, nici Toma nu a crezut,
Până rănile nu ți-a văzut.

Judecătorul:
Necredința lui mărturie pentru cei ca tine a rămas,
Dar spre alte năluciri mintea ta a mas,
În ale ereticilor căi ai călcat
Și de mine ai uitat.

Cei din partea stângă:
Doamne, iartă al nostru păcat
Ce viața ne-a tulburat
Și sufletul ne-a mâncat!

Judecătorul:
Toți cei care ați mințit și înșelat,
Aproapele nu ați ajutat,
Ați lăcomit, v-ați lenevit,
În plăceri ați viețuit,
Ați clevetit, v-ați mâniat,
De Mine nu ați ascultat,
După argint ați alergat,
În orgoliu v-ați înveșmântat,
De partea stângă v-am chemat
Și-n iazul de foc v-am alungat.

Cei din partea stângă:
Plâng, plâng, Doamne plâng,
Milă ai de sufletul nostru nătâng.

Judecătorul:
O viață întregă ați avut,
Dar bârna din ochiul vostru nu ați văzut,
De la Mine să plecați,
În iazul de foc să vă afundați.

Cei din partea stângă:
Dăm un comision mai gras,
Facem mătănii în avans.

Judecătorul:
De la fața mea să pieriți,
În iazul de foc să vă ofiliți.

Cei din partea stângă:
Nu!

Judecătorul:
Voi cei de la dreapta mea,
Uite, masa-i pregătită,
Și odihna dobândită,
De-am fost flămând, m-ați săturat,
Însetat, m-ați adăpat,
De-am fost gol, m-ați îmbrăcat,
Bolnav, m-ați cercetat,
Plata acum vă veți lua,
C-ați trudit toată viața.

Cei din partea dreaptă:
Doamne Ție-Ți mulțumim
Că ne-ai ajutat candelele să le pregătim.

(În cameră e liniște. Viorel se trezește.)
Viorel:
Vis cumplit eu am avut,
Dar din el m-am deșteptat,
De lucru m-am apucat,
De-nvățat și ascultat,
Bunicii de ajutat,
Pe mama n-am mai supărat,
Note bune eu am luat
Ca să pot s-ajut apoi,
Pe toți care-s în nevoi.