În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareTare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce...
ContinuareVasilie Aurelian Alin
Biserica învață un lucru cât se poate de adevărat atunci când spune că, în cazul...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
Continuare
Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...
Olimpia Mureșan
Volumul „PAȘII PEREGRINULUI” poartă semnătura lui Ioan Astalus și a apărut la Editura Cronica Mureșeană din Sângiorgiu de Mureș, în anul 2022, sub atenta conducere a distinsului om de cultură Ilarie Ghe. Opriș.
Prin dedicația acestui volum: „Dedic această carte celor ce gândesc limpede!” autorul ne duce în sfera cititorilor lipsiți de prejudecăți, a celor care au simțul umorului și a celor ce sunt preocupați de a interpreta realitatea mai „altfel”, de fapt celor care sunt, încă, preocupați de fenomenul artistic sub diverse forme de manifestare: vers, desen, caricatură, poem, „ziceri” etc.
Prima copertă a cărții ne sugerează, printr-o formă sculpturală pe gânditorul poet, în lumina unui adevăr nebănuit (este în fapt, statuia Sfântului Apostol Andrei, aflată la Mănăstirea Sf. Mina de la Sărmașu). Soarele interpus feței îi conduce, cu hotârâre și siguranță, prin diferite spații imaginare, întitulate sugestiv „carte de anti-verbe” ce cuprinde „ziceri” universal valabile, trecute prin filtrul sensibilității, propriei personalități, urmate de o suită de poeme cu încifrare evidentă, la fel ca și desenele care completează, în mod elegant, paginile prezentului volum.
Adriana Crăciun
Se spune că fiecare suflet face parte din oceanul de Lumină al lui Dumnezeu, ca o picătură.
Cunoaştem ideea că în fiecare dintre noi există un strop e dumnezeire, că în beciul sufletului oricărui ticălos există o candelă aprinsă.
Ştim că suntem construiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, în virtutea acestor afirmaţii, tot ceea ce există – atât văzut cât și nevăzut – este în interconexiune.
Când devenim conștienți de această lege și credem că întregul şi partea sunt identice, modul în care gândim și acționăm în relație cu ceilalţi și cu tot ce ne înconjoară se va schimba.
Ne vom vedea propria imagine oglindită în oamenii și lucrurile din jurul nostru.
Aceasta înseamnă că, cu cât transmitem mai multe gânduri bune celorlalţi, cu atât mai mult bine se întoarce la noi, iar noi devenim expresia acelui bine.
Totul în acest Univers este făcut din energie - tu, prietenii tăi, adversarii tăi, scaunul pe care stai, laptopul la care lucrezi și telefonul pe care îl foloseşti zilnic, tu, cititorule!
Această energie este cea care controlează mișcarea a tot ce se află în acest Univers.
Vasilie Aurelian Alin
,,Baltagul” este un roman neizbutit de-al lui Sadoveanu. Începutul este bun, dar din momentul în care Vitoria pornește în căutarea bărbatului ei, romanul se afundă în platitudine și în linearitate. Textul curge ca un râu fără nicio stavilă. Există o anumită neverosimilitate la nivelul textului, iar această neverosimilitate nu se traduce în subiect ca atare (plecarea unei soții în căutarea bărbatului ei ce întârzie să revină acasă), ci în desfășurarea acțiunii, în nararea faptelor. Dacă spunem că ,,Baltagul” este un roman realist, atunci, tocmai din acest motiv, el este neizbutit și neverosimil, iar critica literară tocmai aici, în sânul realismului, a încadrat romanul: ,,În Baltagul interpretarea e realistă, oamenii luptă, iar după ce cad, urmașii nu au liniște până ce nu restabilesc dreptatea”(Constantin Ciopraga,,Mihail Sadoveanu”, Editura Tineretului, pag. 68) ,,Într-o perspectivă puțin diferită, o contradicție asemănătoare ne izbește în Baltagul, SINGURA CAPODOPERĂ A SERIEI REALISTE a lui Sadoveanu”(Nicolae Manolescu,,Arca lui Noe”). Din păcate tocmai acest pretins realism este punctul slab al romanului.
ContinuareAURELIA RÎNJEA
Note de lectură: REVISTA POEZII PENTRU SUFLETUL MEU nr 14/2023, Revistă de literatură artă și cultură, Editura Globart Universum, Canada.
Cu o frumoasă trimitere la timpul lui Dumnezeu, care este prezentul, distinsul JOHNNY CIATLOȘ DEAK, senior editor al Editurii, ne duce în actualitate superbul eveniment GALA ARTELOR, ediția a 4-a, Montreal 2023, într-o festivitate grandioasă și de neuitat, care a oferit multă bucurie celor participanți.
Tot despre acest eveniment vorbește în paginile revistei și doamna ANA MARIA SURUGIU, eveniment caracterizat prin „eleganță, bunul gust, organizarea, atmosfera, comunicarea și interacțiunea între invitați, care toate au constituit cheia succesului”.
Johnny Ciatloș-Deak
De fiecare dată când am în față o carte nouă semnată de talentata scriitoare Aurelia Rînjea, știu că va fi o experiență unică și mă bucur de fiecare moment de lectură. Dacă m-ați întreba ce caracteristică anume m-a impresionat până acum în tot ce am citit în creațiile doamnei Aurelia Rînjea, aș spune simplu și răspicat: capacitatea de a transmite iubirea pentru oameni și lume! Iar acest lucru este evident în absolut tot ce am citit până în prezent și credeți-mă că am citit multe cărți ale autoarei!
Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea ne surprinde din nou cu o nouă publicație deosebită, de această dată cu o carte pentru copii, ALEXIA ŞI ȊNGERAŞUL, a doua carte de acest gen, dedicată nepoatei sale iubite, Alexia.
Tema copilăriei nu este ceva nou pentru autoarea Aurelia Rînjea, aceasta abordând-o de nenumărate ori și în poeziile sale, chiar pot spune fără să mă tem că greșesc că este una dintre temele sale preferate și care pare să i se plieze pe suflet precum o mănușă.
Mihaela CD
Surâs candid- Titina Nica Țene
Sub îndrumarea doamnei Voichița Vereș, director al editurii Napoca Nova, în anul 2022, în România, la Cluj Napoca, este publicat un nou volum de versuri ce poartă semnătura binecunoscutei autoare Titina Nica Țene, cu titlul: ’’Surâs candid’’ o antologie de autor‚ în care sunt cuprinse poezii îndrăgite, selectate din volumele: ’’Bucuria lucrurilor simple’’ (editura Ion Creanga ,1989), ’’Recreația grădinii’’ (Editura Porto-Franco, Galați 1997) și ’’Anotimpurile Jocului’’ (Editura Nico, Târgu Mureș 2011).
Antologia de autor ’’Surâs candid’’ este o culegere de versuri închinate copilăriei, pe care talentata autoare le-a scris de-a lungul anilor, care se adresează copiilor și adulților care doresc să pășească pe acel tărâm fermecat al gingășiei, inocenței și purității. În fond copilăria e o taină a viitorului, așa cum ne spunea marele poet basarabean Grigore Vieru:’’Copilăria e taina dezvăluirii viitorului’’. – (Grigore Vieru)
În această antologie, pe lângă minunatele poezii, vom găsi de asemenea și câteva ’’Extrase din operă’’, precum și ’’Referințe critice (selectiv)’’ și un ’’Curriculum vitae’’ al distinsei scriitoare.
Coca Popescu
Despre Candid Dumitru Stoica, numai cuvinte de laudă, actor, scriitor, dramaturg, scenarist, trecând peste faptul că este şi un prieten devotat. Aşa şi-a dobândit admiraţia pentru tot ce creează încă, la cei aproape 89 de ani. Mereu cu glumele la rever şi zâmbetul ştrengăresc pe buze, este omul lângă care nu te poţi plictisi, iar după primele fraze rostite de el te declari iremediabil cel mai înfocat fan.
Pe data de 20 martie ac., am fost invitaţi de această dată la sala AGIR, unde Candid Dumitru Stoica a avut cea de-a doua prezentare a piesei-lectură RACOLAREA, am fost impresionată citind distribuţia nume grele ale scenei, dar şi tinere talente; aici aş sublinia pe distinsa domnişoară Cristina Constantinescu, Cristian Simion, Petronela Purima și Andrei Necula. Despre Florentina Tănase şi Doina Ghiţescu numai cuvinte alese, dar să nu vitregesc şi restul staff-ului, Cristina Cîrcei, Petre Moraru, Nicolae Botezatu și Costel Torje, toţi actori onorând cu prezenţa şi prestaţia domniilor lor sala de spectacol. Undeva in spatele tuturor spectatorilor, discret, așezat pe un scaun, actorul Nae Alexandru, absorbit de subiectul piesei supervizează spectacolul savurând parcă fiecare replică a colegilor actori, aflați pe scena AGIR.
Mircea D. Dumitrescu
COPIII SE JOACĂ
Valuri de ape sărate sau dulci,
Copiii se joacă pe plaja însorită,
Castele efemere cu ziduri din melci,
O scoică sub pași jucăuși e strivită.
Întinsuri polare cu case de gheață,
Copiii se joacă senini Baba Oarba,
Fetiță ce strigă un nume de viață,
Sub stânca golașă surâde și iarba.
Liliana Olariu
Eu m -am născut la țară.
Eu m -am născut la țară,
O spun azi cu mândrie.
Nu mi-e rușine a spune,
Cu toții am plecat în lume...
Pentru un trai mai bun,
Să câștigăm,o bucată de pâine!
De acasă am învățat,
Să salut tot omul , să-i zâmbesc cu drag.
Să fiu recunoscătoare,
Cu cel ce-mi face o favoare!
Să respect că așa este bine,
Să fiu Om bun cu cel de lângă mine!
Eugen Baciu
RESEMNARE
Am fost rănit odată de un cupidon
eram vlăstar virgin rodit din om
iar ea altoi din viţă bună
şi am păşit ţinându-ne de mână
pe drumul vieţii neştiut de noi
plin de necazuri, bucurii şi, de nevoi.
Apoi, aşa în plină vară
nu de cu zori ci de cu seara
primirăm de la Dumnezeu
ce-am semănat fără de plug
un rod venit din Sfântul-Duh
dorit de noi aşa de mult.
Adriana Apostol
CUM AȘ PUTEA?
Cum aș putea
porunci inimii
să nu mai bată,
când viața îmi dăruiește
simfonia ei toată?
Cum aș putea
să-i cer gândului
să nu mai zboare,
când în mine
locuiește încă
dorința de a mă înălța
spre soare?
Liliana Gabroveanu
Destin
Suntem grăunțe de nisip.
E haos în deșertul nesfârșit.
Clepsidră-ntoarsă-n timp.
Vantul răscolește-n dună.
Si așteptăm, este furtună.
Perdea de praf, perdea nebună.
Nimeni nu renunță la urcare.
Se luptă să răzbată fiecare,
să vadă o rază de soare.
Furtuna de nisip izbește.
Jos, sus, călătorești. Răzbește!
Ai griă, surato, te rănește!
Constatin Tiron
Pe vremuri, ori de câte ori treceam prin Vama, o pitorească localitate așezată de Dumnezeu în vecinătatea Câmpulungului Moldovenesc, cu oameni frumoși la chip și la suflet, gospodari și ospitalieri, însușiri caracteristice bucovineanului, dacă dispuneam de ceva timp, nu ezitam să urmez drumul care șerpuia cățărându-se pe muntele Bărbușca, munte în vârful căruia străjuia cabana Vama. Era o adevărată plăcere să mă întâlnesc cu cabanierul Liviu și mai ales cu cele două Stele, Stela Pripon și Stela Prepeleac, două frumuseți locale, ospitaliere, îmbrăcate în fustițe scurte și în ii cu decolteuri generoase care mai mult descopereau decât acopereau, menite să-ți clătească privirea și să-ți fugărească gândul înspre ispite care nu prea erau în conformitate cu așa-zisa moralitate a acelor vremuri.
Liviu, un om trecut prin greutățile vieții, fost copil de trupă, îmbrățișând pentru o bucată de vreme cariera militară, dar renunțând la aceasta datorită spiritului său libertin – aventuros, spirit care avea să-i determine și plecarea prematură din această lume, și-a însușit meseria de cabanier din mers și cum necum a reușit să fie căutat de iubitorii de frumos și de un strop de liniște.
Constatin Tiron
Nu cred ca în zona Bucovinei să existe cineva care să nu-l fi cunoscut sau cel puțin să nu fi auzit de nea Andrei, cabanierul de la Deia, arhicunoscuta cabană așezată pe malul stâng al pârâului cu același nume, foarte aproape de municipiul Câmpulung Moldovenesc, cabanier renumit mai ales prin modul cum știa să îmbrace o deservire exemplară în haina povestirilor amuzante, povestiri cu tâlc și din care se puteau trage multe învățăminte. Orice supărare sau necaz ai fi avut, îți trecea ca prin farmec dacă aveai inspirația să te afli în preajma lui nea Andrei, măcar jumătate de oră. Îl blagoslovise Dumnezeu cu harul mângâierii sufletului prin cuvântul rostit și dacă ar fi avut și harul cuvântului scris, mai mult ca sigur și-ar fi aflat locul în elita scriitorilor de umor de bună calitate. Unii spun că ar fi fost cunoscut și recunoscut în întreaga țară și eu tind să-i cred, pentru că nea Andrei, era subiectul multor articole care apăreau destul de des în revistele și ziarele vremii, mai ales în revista de turism România Pitorească. Era omul care știa să se descurce, cabana lui fiind aprovizionată cu tot ce îți dorea sufletul în pofida vicisitudinelor din acele vremuri. Nu de puține ori, atunci când primeam câte o vizită mai simandicoasă de pe la București, apelam cu încredere la nea Andrei și cei pe care i-am dus la el, niciodată nu au plecat decepționați.
ContinuareConstatin Tiron
De câte ori ajung prin dulcele târg al Ieșilor, musai trebuie să-i fac o vizită bunului meu amic, bădia Mitru Butuc, unul dintre cei mai vestiți podgoreni din zona Buciumului. Într-o vară, pe la mijlocul lui iulie, invitat fiind la o manifestare care trebuia să aibă loc la Cercul Militar Iași și care între timp se amânase fără ca eu să fiu înștiințat, ce mi-am zis? Dacă tot mă aflu în Iași, hai să trec și pe la bădia Mitru. Mă înarmez cu o sticlă de whiskey JACK DANIELS pentru bădia Mitru, cu o cutie de praline cu lichior pentru țața Tinca și pornesc din Copou circulând bară la bară până dincolo de pasajul de peste calea ferată, pasaj care leagă Buciumul de cartierul Socola și după care circulația devine mai lesnicioasă. Opresc lângă hanul „Trei sarmale” (acum trecut în „a fost odată”) la măcelăria lui Barbălată de unde îmi completez arsenalul cu un ciolan de cinci stele pentru Bimbo, lătrătorul din ogradă, după care intru pe strada Vămășoaia și când ajung la Țapu cotesc la dreapta urcând pe dealul Vișanului printre livezi și vii până ajung la poartă lui bădia Mitru. Parchez mașina la umbra celor doi tei care străjuiesc intrarea în ogradă, iau sacoșa cu daruri și acompaniat de lătrăturile lui Bimbo, intru.
ContinuareIon Dulugeac
Luna coborâse de pe cer, iar stelele erau mari şi strălucitoare, risipind o lumină generoasă peste temuta închisoare bucureșteană. Pe toate laturile din interiorul pătratului puşcăriei bătea un vânt biciuitor, iar pereţii degradaţi, din care curgea tencuiala, erau zugrăviți de ninsoarea măruntă şi îngheţată, presărată de viscolul pornit de cu seară. Pe gheaţa care trecuse de marginea jgheaburilor ruginite luceau petele vineţii ale zăpezii proaspăt căzute, care se topise uşor peste zi.
Gratiile pestriţe de la geamurile celulelor, încărcate de sacoşe în toate culorile, pline cu mâncarea pusă la rece... de către deţinuţi, stăteau nemişcate. Prin peisajul îngheţat, liniştea nopţii era uneori spartă de schelălăitul vreunui câine, ghemuit prin troienele de zăpadă, sau de strigătele disperate ale deţinuţilor de pe secţia a V-a şi a VI-a, mare parte din locatarii acelei zone fiind tineri drogaţi sau bidivii teribilişti, puşi pe harţă sau bătăi.
─ Băi Maimuţă, a şasea, 608, băi Maimuţă! se auzi un strigăt în noaptea rece de iarnă, sub cerul ca de sticlă de la Jilava. Lugubru şi sălbatic, strigătul disperat al unui deţinut răsună-n noaptea luminoasă, repetat, iar după câteva minute... cel strigat răspunse somnoros, în limba lui penală, atât de rudimentară.
Mircea D. Dumitrescu
Primăvara parcă sosise mai devreme în luna... decembrie, în frumosul și cochetul municipiu Fetești, situat pe malul Brațului Borcea al Dunării milenare.
Mitică, un dandy trecut de prima tinerețe se plimba gânditor pe trotuarul care mărginea Parcul Mare de strada Călărași, principala arteră de circulație a localității. Era afundat în gânduri, care se refereau în principal la cum să-și asigure o prezență cât mai strălucitoare în viața mondenă a orașului și a persoanelor mai ales de sex femin din acesta, cu cheltuieli cât mai... concentrate, vizibile și mai profitabile, de preferat însă ca acestea să nu fie făcute din buzunarul propriu. Muncise, cu mari pauze, vreo șaisprezece ani adunați de pe ici și de pe colo, motiv pentru care era beneficiarul unei pensii minime, pe măsura pseudo eforturilor depuse de el, în vederea completării doar a câtorva rubrici din desueta dar atât de utila Carte de Muncă personală. Mai dădea o roată, din când în când, pe la niște amici pescari, de unde lua peștele cu un preț și îl revindea la diferite cunoștiințe cu un adaos comercial personal, a cărui mărime varia în funcție de calitatea și funcția cumpărătorului.
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Vasilie Aurelian Alin
În cartea Apocalipsei ni se spune că Fiara va avea o icoană și că această icoană va putea chiar să vorbească și să-i omoare pe toți cei ce nu i se vor închina: ,,Ea a zis celor care locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să și vorbească și să facă să fie omorâți toți cei care nu se vor închina icoanei fiarei”(Apocalipsa13:14-15). Trebuie să precizăm că în funcție de Biblie putem întâlni și alte variante. În loc de ,,o icoană fiarei”, în unele Biblii putem găsi varianta: ,,să facă un chip fiarei”. Am întâlnit chiar o variantă în care se vorbește de ,,o statuie fiarei”. În astfel de cazuri, în care întâlnim mai multe variante, este foarte important, pentru cercetător, să confrunte toate aceste variante cu ceea ce ni s-a transmis de-a lungul timpului, adică cu Tradiția (Sfântă). Cel puțin în acest caz apelul la Tradiția Bisericii ne va îndrepta pe pașii pe calea și varianta cea bună.
De ce o icoană a fiarei? Mai întâi că, în creștinism, icoanele sunt ținute în casele oamenilor și, cel mai adesea, sunt puse pe pereți. Ni se spune, de asemenea, că icoana va putea să vorbească. În zilele noastre, oare ce fel de icoane pun oamenii pe pereții caselor lor care au și puterea să vorbească dacă le pornești? Televizorul este icoana fiarei.
Valentin Lupea
În DIALOGURILE sale, Platon se-ntreabă mereu, cât de priceput să fie oare Homer în ceea ce priveşte natura zeilor?
Homer îi prezintă ca pe nişte certăreți, mincinoşi şi nesimțitori, (STATUL, II, p. 377, 378).
Filosoful, însă, ale cărui idei trebuie să aibă în permanență un temei raționalul, este obligat să alăture ideii divinității alte atribute, cum ar fi bunătatea, adevărul şi binefacerea (STATUL, II, 379).
Platon, filosofului este nevoit astfel să concluzioneze drept o necesitate ideea că Homer, poetul, nu reuşeşte să înțeleagă natura zeilor, cu toate că se credea la vremea respectivă faptul că el era o autoritate notorie în acest domeniu.
În continuare, Platon pune în discuție problema cunoaşterii de către Homer a guvernării şi a artei militare.
"Să-i punem o întrebare lui Homer, spune Platon.
Vasilie Aurelian Alin
Evreii nu L-au primit pe Mântuitorul pentru că așa scria în Legea lor; să nu-L primească și să nu asculte învățura nimănui dacă nu se potrivește cu ceea ce învață Legea: ,,1. De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune, 2. Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora, 3. Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru”(Deuteronom13:1-3). În creștinism știm că Mântuitorul a făcut minuni și, de asemenea, și evreii recunosc, în Talmud, că Mântuitorul a făcut semne și lucruri ieșite din comun, numai că ei spun că aceste lucruri Le-a făcut prin vrăjitorie. De altfel, chiar din Evanghelii putem arăta cum evreii credeau că Mântuitorul făcea semnele prin vrăjitorie: ,,Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii”(Marcu3:22).
Continuare