Pixul este probabil cel mai răspândit instrument de scris din prezent, precum şi unul dintre cele mai familiare obiecte pentru noi toţi. Cu toate acestea puţini oameni ştiu povestea din spatele inventării pixului.
Pixul, aşa cum îl cunoaştem astăzi a fost inventat în anul 1938 de către un jurnalist maghiar de origine evreiască, pe nume Laszlo Biro. În prima parte a decadei anilor 1930-1940, în timp ce lucra ca jurnalist şi artist, Laszlo Biro a observat că cerneala folosită la imprimarea ziarelor se usca mult mai repede decât cea a unui stilou clasic, ceea ce constituia un avantaj pentru scriitori, în plus, cerneala pentru tipar era mult mai rezistentă la contactul cu apa comparativ cu cerneala din călimările pentru alimentat stilouri. Din nefericire, cerneala de tipar era mult prea groasă şi avea o compoziţie păstoasă care o împiedica să se scurgă de-a lungul peniţei dacă ar fi fost introdusă în rezervoarele stilourilor.

La data de 8 septembrie 1866 s-a născut George Coşbuc, poet, membru al Academiei Române (d. 9 mai 1918, Bucureşti).
George Coşbuc s-a născut în Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi a fost un poet, critic literar, publicist (revista "Semănătorul", "Viaţa Literară"), ocazional şi traducător român din Transilvania ("Odiseea", "Eneida", "Divina Comedie"), membru titular al Academiei Române din anul 1916. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără: "Nunta Zamfirei", "Noi vrem pământ!", " Trei, Doamne, şi toţi trei", "Paşa Hassan" sau "Iarna pe uliţă".

Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a creștinismului, după cum suntem încredințați în Evanghelia după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!

1. Dascălul este lumină care se consumă luminându-i și fericindu-i pe alții.
***
2. Singurul mod rezonabil de a educa este acela de a fi o pildă de urmat. A. Einstein (1879-1955) fizician german, autorul„ teoriei relativității”.

Oamenii se deosebesc în chip neîndoielnic (Leibniz era convins că nici măcar două frunze nu sunt identice) prin însușirile lor fizice și, mai ales, prin cele moral-spirituale, astfel încât, pe parcursul vieții și cu mâna destinului, fac ca schița genetică să devină acel unic portret al viului rațional și conștient, pe care ne-am obișnuit să-l numim eu sau personalitate. Însă afurisitele de instincte și cutra de civilizație îi învață pe oameni să fie duplicitari, adică histrioni mai mult sau mai puțin izbutiți. Prin urmare, poate că în intimitate sunt ei înșiși (mitocani și agresivi, într-un cuvânt nesuferiți), însă în cetate depun eforturi considerabile să pară altceva.