În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareTare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
ContinuareProf. Dr. Mihai Dăncuş
„Maramureşul – situat în cursul superior al râului Tisa – formează în privinţa topo-hidrografică un...
Continuare
- Suntem în cel mai reprezentativ local al Șomcutei Mari, orașul emblemă al Țării Chioarului și poate cu cel mai demn și longeviv profesor de Limba Română pe care eu...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
Era 30 Decembrie 2023 și ne îndreptam spre New York pentru a sărbători două evenimente majore, revelionul și ziua de naștere a prietenului nostru de suflet, maestrul Gheorghe Gheorghiu trubadurul melodiilor de dragoste. Gigi, așa...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
Continuare
Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...
Adrian SIMEANU
Nimeni altu` decât Nicolae (Nucu) Marinescu. Unu` dintre cei care-au făcut o profesiune de credință din a scrie consecvent despre orașu` natal. Și de-a promova asiduu cultura. Printr-o editură, actualmente. Sper eu fructuoasă. Dar, îndeosebi, ca publicist neostenit și director al mensualului de tradiție, „Mozaicul”. Cartea* consemnată-n astă tabletă stă și ea mărturie în susținerea afirmației. Căci în articolele și interviurile adunate-ntre filele sale eu am aflat sau regăsit informații istorice și culturale despre străvechiul oraș din sud-vestu` țării. Util și de interes pentru mine neîndoios. Căci prin centrul său am umblat ori de câte ori am pășit în sala de teatru. Sau, mai ales, în cea a filarmonicii. Fincă Bănia are un colectiv teatral de elită și-un altu` simfonic. Frecventat ades acesta până-n pandemie. Am și azi relații cordiale cu Emil Boroghină, fost director la „Marin Sorescu”. Activ și-n prezent lăudabil. Sau cu scriitoru`, publicist redutabil, Nicolae Coandă, tot de acolo. În special, cu dirijorul Alexandru Iosub. Tustrei, sfătuitori avizați la nevoie. Iar când i-am întâlnit în discursuri, recitaluri sau la pupitru am urmărit prestațiile lor cu atenție maximă. Lărgindu-mi benefic orizontul ideatic. Cu mare folos în activitatea-mi de jurnalist cât o mai fi ea să fie...
ContinuareValentin Lupea
"Pe unde a trecut scrisul meu au rămas numai / ruine / Moliile mele aduc noaptea peste tot ce / ating / Muribunda îşi desface țoalele fiecărui / cerşetor / Puşca mea de vânătoare trage după fiecare / mort" (Vasilie Aurelian Alin - ARS POETICA).
Născut la 24 decembrie în județul Alba, Vasilie Aurelian Alin este absolvent al Facultății de Litere şi Arte a Universității LUCIAN BLAGA din Sibiu.
Deşi nu a debutat până acum în volum, are deja o bogată, interesantă şi variată activitate publicistică, în ciuda faptului că, aşa cum singur declara cu modestie în fişa de autor: "Mi-au fost publicate câteva studii şi câteva poezii".
A colaborat şi colaborează la reviste de prestigiu (REXPUBLICA; VÂLCEA LITERARĂ; STUDII EMINESCIENE), dar în mod special, şi cu o anumită ritmicitate, la prestigioasa revistă eCREATOR din Baia Mare, unde apare frecvent cu studii de critică literară, de folcloristică şi de istorie literară, cu grupaje de poezie, preferând însă eseurile cu tematică filosofico-meditativă prin care, fie că explică fenomenalitatea unor dogme, fie că tratează la modul genezic motive şi teme universal valabile, privite istorico-evolutiv şi interpretativ.
Petronela Apopei
În Epistola I către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel spunea „iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”.
Da, ce ar fi omul fără iubire? Un nimic nesperat, fără umbră și fără urmă.
Rătăcind pe drumurile vieții, unicul lucru care ține omul în ființare este tocmai această comuniune a sa cu divinitatea sinonimă cu Iubirea.
Asta încearcă să transmită și George Bănățeanu în volumul de gânduri și versuri (dedicat părinților săi: Ana Letiția și Gheorghe Bănățeanu) „Rămâi în suflet”, apărut în 2022 la Editura „eCreator” din Baia Mare, mărturisind: „Am venit de nicăieri / Să las a mea iubire, / Al meu suflet ce tânjește / După a voastră iubire... / Ca orbul ce dorește / Ale zilei lumini să vadă...”
Conștient de rolul dragostei și a inimii sale pline de cel mai minunat sentiment, el își dezvăluie sufletul în fața lectorilor săi, axându-se pe patru mari iubiri: cea față de Dumnezeu căruia îi datorăm totul, aceea față de o femeie (mama, iubita), dar și pe măreața iubire față de vers, întruchipată în sufletul autorului de Mihai Eminescu și a sa Veronică, și care a generat cele mai frumoase poezii ale Nepieritorului Luceafăr, și nu cea din urmă... dragostea...
Ioan Romeo Roşiianu
Propunând încă de la debut teme și viziuni menite semnalării declinului valorilor poetice de azi, Alin Aurelian Vasilie se delimitează clar de curentele și experimentele în dosul cărora se ascund cei cu posibilități limitate de exprimare artistică.
Mănușa aruncată e și mare și grea, abordarea sentențioasă și filosofică adâncește imagini de spectaculoasă prospețime, tăietura fină în vers trădează un rafinat, inspirat și înzestrat condeier, iată scena unei bătălii spirituale asumate.
Tânărul poet nu face asta din dorința de a epata cu orice preț, nu din teribilism reclamă-n toate vânturile degradarea celei mai nobile arte.
Alin Aurelian Vasilie și-a îmbrăcat trena de martir cu prețul asumării indiferenței congenerilor, însă ușa deschisă acum va netezi un drum pe care poate păși cu ușurința pentru că e cel îngust și al puținilor care-au schimbat, influențat sau zguduit din temelii conveniențe artistice, idei preconcepute ori (de)dublări atitudinale în actul creației (ne)asumate.
Liliana Moldovan
„Litanii pentru sufletul gol” este un volum de versuri expresive și profunde referitoare îngenuncheatul destin al creatorului de literatură, al mânuitorului de penel înfiorat, care, atunci când scrie și suspină, cu tâmple prinse între metafore, își deșartă tainic sufletul și se descarcă de neiubirea și indiferența lumii, pe care o împodobește, în schimb, cu emoționante bijuterii testamentare, turnate în versuri incredibil de reușite.
Ivit dintr-o poveste de viață epuizantă, sufletul scriitorului își află mântuirea în infinitatea poeziei. Atunci când scrie, acesta se iartă și își iartă destinul. Atunci când își adună lacrimile din „colțuri de privire”, poetul se înnobilează sufletește iar privirile i se odihnesc nestigherite „în apa liniștii”. Atunci, și numa atunci, acesta renunță la masca „drumețului fără rost”, uită de „făptura-i viscolită” și își ghidează spre lumină „sufletul greu înveșmântat”.
De fapt, când îi citim confesiunile lirice, întreg „cerul se înclină până la pământ” iar cititorii fac reverențe, înțelegând că omul și poetul Ioan Romeo Roșiianu nu va mai fi niciodată „o umbră pusă la uscat”. Preocupat de trecerea implacabilă a vieții, acesta va rămâne poetul ce se îmbălsămează în versuri și își șlefuiește colțurile tristeții cu ajutorul unor inefabile expresii poetice.
Valentin Lupea
Pornind de la ideea că dragostea, iubirea este un sentiment deosebit de complex, manifestându-se printr-o afecțiune puternică, definirea ei se transformă intr-un demers deosebit de dificil, din cauza complexității manifestărilor sale, precum şi a diversității legăturilor afective pe care acest cuvânt le cuprinde. Dacă după Albert Einstein, " Iubirea este lumina care iluminează pe cei ce o oferă şi o primesc ", fiind garanția care-i face pe oameni să fie atraşi unii de alții, şi dacă pentru iubire, noi trăim şi murim, iubirea fiind însuşi Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind iubirea, adică o forță care explică totul şi care oferă sens vieții, iar atunci când vom învăța să oferim şi să primim această energie universală vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transmite totul şi orice, deoarece iubirea este " chintesența vieții "(Albert Einstein), iar Lev Tolstoi, bunăoară afirma că iubirea, dragostea este cea care stă în calea morții, fiind viața însăşi, " Tot ce înțeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul este legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor (Lev Tolstoi), pentru distinsul...
ContinuareDana Zen
„Nu uitați, copii, când tăiați pâinea, o firimitură poate fi o coajă de iubire pentru masa vrabiei.” Emily Dickinson
,,Stelele au venit să plângă pe umărul meu/ ele care nu iubesc printre oameni decât artiștii și sfinții/au auzit melancolia din poezia mea/ și au venit să îmi aducă în dar lacrimile lor…” se confesează poetul debutant Alin Aurel Vasilie, în volumul său de poezie ,,Panahidă Poeziei” apărut în anul 2024, la Editura ,,Ecreator” - Baia Mare.
,,Adevărul este că cei îmbâcsiți de numere formule și algoritmi/ nu au cum să înțeleagă/ că sunt lucruri în lumea aceasta/ ce atunci când sunt atinse de mâini impure de om/ mor”, grea dilemă… Mai spune el : ,,Stelele ar prefera toate să cadă de pe firmament/ decât să fie atinse de cangrena omenească/ Am încercat să le liniștesc și să le spun/ că oamenii au fost izgoniți aici jos/ că suntem țintuiți de sfere/ și că prin numere nu se poate ridica nimeni de aici/ ci numai prin muzică/ sau prin har… (Plâns de stele).
Adevărata artă este locul în care cultura se întâlnește cu înțelepciunea.
Camelia Vlăsceanu
Promisiune Eu-lui meu
Penitenta ce mă ținea-n carantină
Am vrut să mi-o alung, să nu mai fie.
Să pot să fiu liber în lumină
Zilei celei noi, care o să vie.
Clădisem speranțe pe un fond dramatic,
Am dansat prin ploi ca un candriu
Mi-am clădit o lume lăuntric, singuratic
Și m-am trezit tot singur în pustiu.
Victor Sava
POVESTEA SOȚILOR DE-O CLIPĂ
Un plop iubea o subțirică ploapă,
Crescută lângă el la doar doi pași,
Fusese martor când un om, în groapă,
O-sămânțase, din mai mulți butași.
Crescuse ploapa atât de mlădie
Că plopul falnic din ochi o mânca
Și într-o zi o ceru de soție:
O, vreau să-mi fii mireasă, ploapa mea!
Camelia Vlăsceanu
Aș fi dorit să îți fiu....
Tu chiar mă dori si-atunci când mă dorești
Și m-atragi atât de mult când mă respingi
Chiar îți place să mă perpelești
Dar într-o zi, pe nume, ai să mă strigi!
Maine nu va fi momentul nostru,
Târziu va fi să mai iubim, vom zice noi...
Când vieții ai sa-i întelegi , mesajul, rostul,
Vom plânge-n barbă rătăciți, prin ploi.
Victor Sava
SIRENA BLONDĂ
În noaptea mea de naufragiu
Stăteam cu câinele Bobică
După ce-am suferit acel carnagiu
Și eram încă morți de frică.
Pe țărm, corabia distrusă,
Leșuri de marinari încă în valuri,
O lună parcă tot de moarte pusă
Să lumineze ale nopții maluri.
Daria Hristina
Cuvântul
Ți-am ascultat cuvântul
și ți l-am înțeles.
Te-am urmat în credință
și-n al tău bun mers.
Ți-am regândit povața
ce tu mi-o tâlcuiai
în serile de mai.
Tu mi-ai creat cuvântul
puterea mea
și gândul.
Violeta CÎMPAN
E atât de ușor să cucerești o femeie sensibilă, nu-ți trebuie mare lucru, câteva cuvinte, așezate acolo unde ea le așteaptă să apară, câteva priviri seducătoare care o asigură că ești al ei și numai al ei, câteva atingeri, câteva minciuni și e a ta! E simplu!
Lucrul mare și greu abia acum începe: e greu să demonstrezi că ești bărbatul care a cucerit-o, e greu să te comporți permanent așa cum ai făcut-o în prima zi, e și mai greu să pui în practică povestea din spatele cuvintelor care au fascinat-o, e aproape imposibil să cred că tu chiar exiști!
Femeia sensibilă privește puțin mai mult cu sufletul și mai puțin cu ochii minții, e ușor naivă și îți acordă încredere de la început, dacă o găsești obosită de însingurare, ai cucerit-o garantat, numai că durerea pe care i-o provoci va fi direct proporțională cu măreția visului pe care ai reușit să i-l prezinți.
Marius Dichișan
Andrei intră cu precauție în biroul editorului. Domnul Albescu îl întâmpină cu un zâmbet larg.
— Andrei, mă bucur mult că ți-ai făcut timp să treci pe aici! sări el de pe scaun, repezindu-se să-i strângă mâna. Am vești nemaipomenite. Am primit o ofertă de la o editură de top din SUA. Vrea să-ți cumpere drepturile de autor. Ce spui?
Andrei rămase mut pentru câteva secunde, apoi zise:
— Serios? Nu-mi vine să cred! Aș fi încântat. Despre ce editură e vorba?
— Te lămuresc imediat. Dar ia loc, te rog. Am aici acordul scris, care va fi atașat ca o clauză la contractul de cesiune, spuse domnul Albescu și-i întinse un teanc de foi. Ia-le și citește-le bine, apoi trimite-mi-le semnate.
Andrei privea hârtia din fața lui și nu era sigur ce să facă. Cu tot succesul pe care-l dobândise recent, simțea o neliniște crescândă în adâncul său. Se gândi la premiile literare și recenziile favorabile ce le primise, dar oare le merita? Erau ale lui? Sau îi era teamă de propria-i izbândă? Schiță un început de surâs.
Violeta CÎMPAN
Doar imaginându-te aici, acum, nu pot face altceva decât să-mi slobod privirea ochilor tăi, încercând să transmit bucuria imensă pe care mi-ai dăruit-o venind.
Mă și văd docilă și sugrumată de emoție, cu irișii radiind de fericire, cu brațele moi și lipsite de putere, de puterea de a ți se împotrivi în vreun fel, neștiind cum să-ți mulțumesc pentru curajul de a sparge zidul întins de destin între viețile noastre.
Mă și văd pregătind cina și împleticindu-mi pașii între bucătărie și salon, purtând în mâini farfurii și pahare, sticle cu licori bahice, încercând să aprind lumânarea cu flacăra tremurată a unui nevinovat chibrit, mă simt privită și analizată până în cele mai mici detalii și mă simt ca o școlăriță emotivă la primul ei examen practic.
Mă și văd răspunzându-ți la întrebarile toate, care vin ca o cascadă peste mine, apoi mă văd cuprinsă în privirea ta pătrunzătoare care mă înfioară, mă supune definitiv, făcându-mă să mă simt tot mai a ta!
Mă și văd arcuindu-mi privirea între ochii tăi și pământ, mă văd îmbujorată ca o fată mare la primul ei bal, mă văd slabă în voință, în putere, în a rosti tot ce trăiesc, mă văd pentru întâia dată, fericită!
Marius DOBRESCU
În clipa în care a văzut pachetul, mama a scos un ţipăt, a şovăit o clipă, gata să se prăbuşească, apoi s-a lăsat încet pe banca de lemn din sala poştei. Alarmate, fetele de la ghişeu au venit lângă noi cu o cană cu apă, au stropit-o pe faţă şi i-au dat să bea. Ea şi-a revenit cu greu (am stat de m-am plictisit pe bancă lângă ea), s-a ridicat de pe scândura şlefuită de mii de pantaloni şi fuste, m-a luat de mână şi m-a tras afară din clădire. Era palidă şi atât de nervoasă, încât m-am temut tot drumul că o să mă plesnească din senin.
Abia atunci când mi s-a părut că s-a mai calmat puţin, aproape de casă, am îndrăznit şi eu s-o întreb:
- Ce ai, mamă?
Ea a icnit scurt, ca şi când s-ar fi pregătit să vomite, şi mi-a spus:
- Taică-tu.
Doar atât.
Constatin Tiron
În biroul secretarului de partid cu propaganda dă buzna Bazil Cufureac, directorul Căminului Cultural, frământând pălăria în mîini și zâmbind nenorocit:
- Săru'mâna, stimată tovarășă secretară!
Tovarășa Lenuș, nou unsă pe funcția de secretar cu propaganda din comună, o tovarășă cu har, blândă ca un amurg de lună mai, dar și dură ca un retefei de ulm, suferind uneori de gingașe complexe, roșind ușor și neprevăzut, își ridică ochii din documente, întrebând:
- Ce s-a întâmplat, Bazil, dau turcii?
- Nu dau turcii. Dau cei de la Comitetul Județean de Cultură peste noi!
- În ce problemă?
- În legătură cu formațiile artistice care vor participa în actuala ediție a Festivalului Național Cântarea României.
- Foarte bine.
- Cum foarte bine, că nu avem nimic?!
- Cum nu avem nimic? Păi, ce faci acolo la Căminul Cultural, dormi pe tine? Cheia succesului stă într-o bună organizare
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Valentin Lupea
Într-unul dintre pasajele la care ne-am referit în MARGINALII(15), Platon spunea că arta poetului "constă în imitație". În TIMEU, el se referă la poeţi ca la "tribul imitativ"(TIMEU, 19d.).
Astfel, în partea de început a Cărții a X-a a STATULUI, Platon face o referire critică asupra acestei legături a poetului cu imitația, dar şi o cercetare exhaustivă a ideii de imitație invocată, cercetare care duce în cele din urmă la nişte subtile subdiviziuni prinse-ntr-un dialog târziu (SOFISTUL).
După toate acestea, se ajunge la un tratament deosebit de sever prin care se încearcă izgonirea poeților de către legiuitori din cetatea ideală, sau limitarea lor drastică, măsură recomandată nu numai în STATUL, dar şi-n LEGILE, socotită absolut necesară pentru sănătatea comună (STATUL, III 401; X, 606, 607; LEGILE, VII, 801).
În felul acesta, "imitația" devine un al doilea termen migrator la Platon, iar pentru a înțelege acest concept, care face oarecum aluzie la incompetența poetului, este nevoie să evocăm, la sugestia lui Platon, "cea mai cuprinzătoare schemă a naturii întregii existențe"(STATUL, X 596, 597), schemă în componența căreia ar exista trei niveluri existenţiale, după cum urmează:
Christian W. Schenk
1. 𝑫𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒑𝒐𝒆𝒕𝒊𝒍𝒐𝒓: O antologie de înaltă calitate trebuie să includă lucrări variate pentru a prezenta diferite stiluri, teme și genuri. În diferite perioade/epoci poeziile scrise sub același șablon (vezi varietate) își au locul într-o antologie tematică, nicidecum în una istorică.
2. 𝑫𝒊𝒗𝒆𝒓𝒔𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 tematică: Este important ca antologia să acopere o gamă largă de subiecte pentru a stimula interesul cititorilor și a prezenta perspective diverse.
3. Coerență: Deși diversitatea este importantă, antologia trebuie să aibă totuși o oarecare coerență pentru a oferi o experiență de lectură coerentă.
4. 𝑪𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓: Selecția poeziilor trebuie să se bazeze pe calitatea lor literară. Doar cele mai bune lucrări vor fi incluse în antologie.
5. 𝑺𝒆𝒎𝒏𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒕𝒊𝒆 𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒄ă: Importantă este includerea lucrărilor cu semnificație istorică sau culturală pentru a oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra istoriei poeziei diferitelor epoci.
Olimpia Mureșan
MOTTO: „Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist, exist, deci, Dumnezeu este! ”-Rene Descartes
*Cărțile au o energie a lor aparte, citind o carte te energizezi de energia dintre rânduri; cartea vine la cititor când acesta e pregătit, ele vin spre noi-nu noi le alegem!
*O stea când se stinge, lasă un praf în urma ei, noi suntem formați în Univers din praful ultim în urma stelelor care au dispărut, un om e o stea la scară mică, de la plus infinit la minus infinit, suntem o scânteie de dumnezeire, de lumină din lumina necreată.
*De ce la mormântul părintelui Arsenie Boca se vede deasupra o sferă mare luminoasă? Părintele Arsenie Boca zicea:
„-Eu am fost pictat din pântecele mamei mele.”
A tradus împreună cu părintele Stăniloaie din manuscrisele Filocalia aduse de la Muntele Athos.
Zicea:„-România e singura țară în care succesul nu are succes!!?”