Își aminti cu emoție ce i s-a întâmplat. Atunci, pentru prima oară, se simțise unică, căci în cutia de rezonanță i se adunaseră mii de sunete, pe cale să germineze într-o simfonie vioaie și luminoasă, pe care cei din jurul ei să o perceapă ca pe un vis plin de taine și doruri. Aripi gata de zbor amestecate cu cele frânte, plânsul și râsul de copil amestecat cu plânsul și râsul de mamă, lacrimi de durere cu cele de fericire, lumini și umbre, dar...

PARTEA a II-a
Capitolul I
     Fără să-și dea seama,Victor,se aplecă încet spre ea, privind-o intens în ochi, fascinat de chipul ei atît de liniștit, ca apa unei mări după o furtună puternică.Fără să clipească îi luă încetișor ceașca de cafea din mână, o puse pe noptieră, și o prinse ușor cu mâinile pe după ceafă.
      Maria, nu avu nici o tresărire. Își plecă, involuntar, capul spre dreapta,și-l privi la rându-i cu aceeași ochi de căprioară, ca atunci...în acea seară...,dar fără a mai simți în adâncul  ființei ei, acea teamă de necunoscut.

„Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri”.
Psalmii, 7 1-20

     Sovieticii au deplasat la Timişoara toate forţele de intervenţie operativă ale echipei Luci, infiltrate în România. Serviciile speciale iugoslave şi cele maghiare şi-au trimis, la rândul lor, agenţii, instruiți din timp, ca să ia loc în formaţie de acţiune. Francezii şi italienii, desemnaţi de CEE ca responsabili de zonă, s-au mulţumit să trimită agenţi-observatori, fără să se implice direct. Banatul colcăia de agenţi străini ca jungla de jivine. Toţi așteptau semnalul de acţiune.
    Serviciile secrete maghiare au avut sarcina pregătirii unei acţiuni, tip atentatul de la Sarajevo sau atentatul de la Gleiwicz, care să determine solidarizarea populaţiei Timişoarei şi declanşarea revoltei.

De regulă, eu şi cu nevastă-mea personală decidem câteodată, când suntem mai în fonduri,să ne petrecem concediu la mare,(deşi mie mi-ar fi placut la una mică!) .Fac această precizare deoarece putem să ne petrecem concediul şi la mare..distanţă ,unul de altul,ca să mai schimbăm şi noi peisajul conjugal.
  Anul trecut,când am fost la mare, pe plajă la „Perla,” era un potop de lume de parcă se dădea ceva de pomană şi veniseră toţi pomanagii,cu căţel şi cu purcel ..

O vezi trecând zilnic pe trotuarul din fața bisericii. O femeie bătrână, dar destul de în putere cât să-și ducă sacoșa cu câte ceva de-ale gurii de la cooperativa din sat. Are peste 80 de ani și lumea știe asta- și toată lumea din at o cunoaște-. Nu-i om să nu o salute și să nu spună câteva cuvinte frumoase despre dânsa. Sau o petrece cu privirea, gândind frumos, în urma ei… A crescut o casă de copii. Singură. Bărbatul i-a murit pe cand era tânără. Și-a îngrijit socrii din casă, la vreme de neputință, i-a îngropat creștinește și și-a purtat copiii în școală.