Cel mai discret bar al municipiului capitală de judeţ se află chiar în buricul oraşului, într-un subsol al Prefecturii. Subterana Tosca se numeşte. Acolo, scriitorii George Trifon, Petru Simion şi Silviu Avraam îşi beau spre prânz cafeaua, coniacul, vodca şi ce-or mai bea ei. Acolo, într-o zi de iarnă, în semiîntunericul tavernei i-a venit ideea lui George:
         „Măi băieţi, cică oraşul nostru n-ar fi unul cultural, că nu poţi cita la nivel naţional cinci scriitori şi trei actori de aci, că suntem provincia întruchipată.

La jurnalistul Mădălin Volontan, intră într-o dimineață un domn între două vârste, cum se zice, un domn blond grizonant, cu costum, cravată, pantofi lucioși și geantă neagră-roșie de firmă, mai ales acest amănunt atrăgea atenția, sigla firmei genții bicolore.
         - Domnule, zice musafirul neinvitat, sunt om de afaceri, milionar în euro. Știu ce influență aveți, vreau să vă rog și eu ceva... Dacă e nevoie, plătesc bine, nu mă uit la bani...

Când s-a întins în sat vestea că vine un farmacist în sat, lumea a privit întâmplarea cu o oarecare şovăială, cu îndoială. Nu prea vedeau ei, locuitorii acestui sătuc de sub Codru, cum ar reuşi el, Poticarăşu, să trăiască de pe urma puţinilor bolnavi care ar apela la bazaconiile lui ce le prepara în nişte vase ciudate, sucite, în care bolboroseau fără foc.

Victor s-a născut într-o familie de oameni cucernici. Așa se vorbea despre ei în orășel. Credea însă cu adevărat și cu toată sinceritatea doar tatăl, Vasile Plămădeală. El era capul familiei, el câștiga bani, de aceea toți membrii familiei sale, credeau sau nu, se rugau cu râvnă, mai și respectând toate obiceiurile religioase. Plămădeală avea mulți copii, dar băiatul s-a născut ultimul și era unicul fiu din familie.

Multe „delicte” majore, ori minore pot izbucni, multe, multe paradoxuri te vor mângâia pe chelia suspinului, dar ca în Principiu…, chiar că nu se poate! Nicăieri în lume nu se poate orice, ca în Principiu.
Și tablourile dorm în taină în Principiu. Cortegiul de iluzii nu se abate spre drumuri strâmbe, iar trecutul nu trăiește în tine acolo.
De-o întrebi ceva pe o doamnă, ori domnișoară, de le ceri cava…, tu, bărbat, îți va răspunde senin de spontan (nu senil),: - Da! În Principiu, se poate!