AI FOST, EŞTI ŞI VEI RĂMÂNE

Doar tu ai fost pe-această lume
Doar tu ai fost un început,
Doar tu ai fost povestea mea cu zâne
Doar tu ai fost la primul pas făcut.


Doar tu ai fost copilăria fericită
Doar tu ai fost adolescența mea,
Doar tu ai fost ființa potrivită
Doar tu ai fost când mă uitam pe cer, o stea.
Doar tu mai eşti trecutul şi prezentul
Doar tu mai eşti lădița mea cu zestre,
Doar tu mai eşti speranța, orizontul,
Doar tu mai eşti prințesa din poveste.
Doar tu mai eşti o floare în grădină
Doar tu mai eşti în mărul cel gustos,
Doar tu mai eşti opaiț cu lumină
Doar tu mai eşti un suflet generos.
Doar tu rămâi în foc ultimul jar
Doar tu rămâi în întuneric licărire,
Doar tu rămâi icoana din altar
Doar tu rămâi drumul spre nemurire.
Doar tu rămâi o oază în deşert
Doar tu rămâi o floare în câmpie,
Doar tu rămâi gustosul meu desert
Doar tu rămâi cea mai frumoasă poezie.
Doar tu ai fost, eşti şi vei rămâne
O sabie ce am răpus în întuneric, teama,
Şi nimeni pe Pământ nu poate spune
Că cel mai prețios cuvânt, rămâne..MAMA.





ŞI TOTUŞI TE IUBESC...

Mă întrebai de multe ori ce-i fericirea
Şi evitam cu greu să îți răspund,
Eu presimțeam, ştiam, că despărțirea
Ne urmărea şi va veni curând.
De am fost port la marea ta iubire
Eu nu regret şi încă te iubesc,
Ai să rămâi mereu în amintire
Iubita mea cu chip dumnezeiesc.
Nu are rost acum să plângi într-una
Şi bine-ar fi să ne vedem de drum,
Mai fă un pas te rog, întinde mâna
Să ți-o sărut, să îți urez ,,Drum bun!"
Hai vino să ne-mbrățişăm ultima dată
Să-ți simt atingerea de catifea,
Primeşte această ceaşcă, personalizată
Şi să mă sorbi, când tu vei bea cafea.
Din răsputeri încerc să îmi întorc privirea
Pe Dumnezeu îl rog să-mi dea putere,
Acum am înțeles că pe Pământ iubirea
Nu are preț, ea este o avere.



La umbra unui plop bătrân

La umbra unui plop bătrân
Pe malul unei ape,
Cu păsărelele mă-ngân,
Doar ele-mi sunt aproape.
Simt mireasma din câmpie
Mă întind şi-adorm uşor,
Numai cucul vreau să-mi fie
Ceasul meu deşteptător.
Într-o linişte deplină
Somnul să mă liniştească,
Mi-aş dori o zi senină
Şi un val să mă-nvelească.
Cerul e acoperişul
Iarba e salteaua moale
Toți copacii şi desişul
M-au primit la ei în poale.
V-am trimis câteva rânduri
Pe o frunză aruncată,
Sunt doar ale mele gânduri
Ce plutesc spre voi, pe apă.
O dorință îndrăzneață
Îmi şopteşte să rămân,
Pe mal, până dimineață
Să fiu plopul cel bătrân.



SCRISOAREA TA

Din valiza prăfuită
În odaia de la țară,
O scrisoare-ngălbenită
O citesc a mia oară.
Din mănunchiul de scrisori
Ce-s legate cu o sfoară,
Una îmi dă reci fiori
Rânduri care mă doboară.
E scrisoarea de la tine...
Cât am vrut s-o las uitată,
Îmi scriai numai de bine
Eram tânăr, tu o fată.
Mii de lumânări aprinse
Au ars noaptea în odaie,
Şi-am citit fără să-mi pese
De lacrimile curse-n ploaie.
De treci seara pe la poartă
Şi-ai să vezi că nu-i lumină,
Să nu fi foarte mirată;
O citesc pe lună plină!
Trece noaptea, ziua vine
Şi mă prinde dimineața,
Doruri mari şi lungi suspine
Îmi împovărează viața.



MAMA

Cu o mână tremurândă
Fila rup din calendar,
Mama, e tot mai plăpândă
Ca icoana din altar.
Am venit din nou acasă
Nemişcată stă în prag,
Cu privirea-i luminoasă
Aştepta copilul drag.
O privesc sfios din poartă
În genunchi eu am căzut,
Mamă, te rog de mă iartă...
De mult pragul n-am trecut!
Bucuroasă să mă vadă
Îi spun c-a întinerit,
Şi zâmbesc, ca ea să creadă
Că sunt sincer, n-am mințit.
Peste ochi s-aşterne-o pânză
Şi dau fuga în livadă,
Îmi şterg ochii cu o frunză
Galbenă, ce stă să cadă.
Îmi doresc să-ntinerească
Să-i dai Doamne dacă vrei,
Mulți ani, ea să mai trăiască
Dacă poți, din anii mei.
Simt chemarea, ți-o ascult
Viața, pe toți ne condamnă,
Mamă, semeni tot mai mult
Cu un frumos sfârşit de toamnă.





TRISTEȚE

E frig şi plouă...
privesc pe geam şi nu-nțeleg
dintr-un întreg
ne-am împărțit în două
jumătățile plâng
se privesc
departe una de cealaltă
nu se pot atinge
şi totuşi atât de aproape...
se arată soarele
deschid fereastra
vreau caldura lui nu strălucirea
în tăcere
sfere calde mă inundă
simbol al tristeții
nemărginite.





CRĂCIUN FĂRĂ TINE

Mă plimb pe străzi ca un nebun
Privesc prin geam împodobitele vitrine,
Nu-l mai aştept demult pe Moş Crăciun
Te aştept pe tine...
În bradul falnic din oraş
Păpuşile, sunt îmbrăcate-n balerine,
În dansul lor unduitor, gingaş
Te zăresc pe tine...
Lângă păpuşi, sunt globuri colorate
Pictate în culori diamantine,
Doar ochii tăi, nuanțe unicate
Îmi amintesc de tine...
Nu mă grăbesc să mă întorc acasă
Picioarele îngheață în botine,
Desculț, să-mi degere, nu-mi pasă
Când te aştept pe tine...
Din cerul plumburiu, un fulg a apărut
S-a oprit pe buza mea fierbinte,
Dar s-a topit, de ultimul sărut
Iar mi-am adus aminte...
Sub brad, în seara de Crăciun
Când suntem martori Naşterii divine,
Târziu în noapte, un îndrăgostit nebun
Gândeşte doar la tine...








MI-E DOR...

În fiecare zi mi-e dor
Să fiu susur de izvor,
Undeva într-o câmpie
Nimeni nu vreau să mă ştie
Pe tine să te îmbete
De iubire, când ți-e sete...
În fiecare zi mi-e dor
Leagăn să-ți fac dintr-un nor,
Să te întinzi pe el la soare
În puful alb, uşor şi moale
Să dormi până dimineața
Picuri reci stropindu-ți fața...
În fiecare zi mi-e dor
Hoinar să fug pe ogor,
Lanurile să cutreier
Şi să mă prefac în greier
Din spice să-mi fac chitară
Şi să-ți cânt în plină vară...
În fiecare zi mi-e dor
Să fiu bob al grânelor,
Grâu în lanurile pline
Tu să faci din mine pâine
Să o pui mereu pe masă
Caldă, rumenă, gustoasă...
În fiecare zi mi-e dor
Să fiu rod al viilor,
Când pe coastă te vei duce
Să-mi culegi bobița dulce
Să mă storci într-un pahar
Să-ți fiu vinul din altar...




O LACRIMĂ

Pânza de păianjen
pe scena putredă.
Actorul
cu paşi mărunți
ochii închişi
prezintă replicile.
Ochii se deschid
în lumina difuză.
E singur
nu mai avea lacrimi
au curs în timpul rolului.
Reverență lungă şi pleacă.
Sala se umple
e arhiplină.
Prin ochiul pânzei
se prelingea
ultima lacrimă.




NOSTALGIE


Ieri priveam tăcut pe geam
Erau frunze, ram cu ram
Iarăși plâng, ieri nu plângeam.
Zboară foi din calendare,
Parcă-s păsări călătoare.
Soarele-mi râdea prin nori
Acum trec vâslind cocori.
Înotam printre meduze
Azi, ascult foșnet de frunze.
Fericit in scurta vară
Acum trist, în lungă seară.
Ieri dansam, valsând cu fluturi,
Iar sunt frunză, tu mă scuturi.
Prin pădure hoinăresc,
Tot ca frunza ruginesc.
Nuci pocnesc trezind tăcerea,
Strugurii mai dulci ca mierea.
Vântul bate prin batistă
Mama, ca o toamnă tristă.
Ochii-mi verzi mustesc in ploaie,
Plumb topit curgând șiroaie.
Tot uitându-mă pe geam
Azi nu sunt, doar ieri eram...