În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...
Continuare
La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală...
Continuare
Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să...
ContinuareTare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce...
ContinuareVasilie Aurelian Alin
Biserica învață un lucru cât se poate de adevărat atunci când spune că, în cazul...
ContinuareMARIA MIRELA PODUŢ
Nu era voie să ieie femeia gravidă în poală poame, nu era voie să pui...
ContinuareStefan Maris
Cultura tradițională românească cuprinde folclorul, arta populară, obiceiurile și ceremonialul...
Continuare
Liliana Popa: cultura europeană s-a manifestat ca un tot uneori în pofida orientărilor religioase, care este logica terțíului inclus ?
Pavel Șușară:In pofida faptului că o percepție idividualizatoare a...
Liliana Popa: Scenaristul și regizorul Dan Pița, cel care a studia 5 ani de zile Regia de Film la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografia "Ion Luca Caragiale" (IATC) din...
Continuare
1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de...
Continuare
Echipa Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, în colaborare cu Editura Saga din Israel, are plăcerea să vă invite la prezentarea intitulată „Israelul și Algoritmul Holocaustului” susţinută de prof. dr. neurolog Jean Jacques Askenasy...
Continuare
Avram Iancu, bibliotecarul şi sportivul de anduranţă din Petroşani, a lansat, și la București, la sfârșitul săptămânii trecute, cartea „PROVOCAREA RINULUI”.
El a ales să își lanseze oficial volumul, ÎN PREMIERĂ ȘI ÎN EXCLUSIVITATE...
Asa cum știți, in fiecare an in preajma ZILEI LIMBII ROMANE ( 31 AU 2024) are loc evenimentul si concursul GALA ARTELOR.
Gala Artelor reprezinta in fapt aniversarea revistei TIPARITE Poezii pentru sufletul meu, revista ...
Vasilie Aurelian Alin
,,Baltagul” este un roman neizbutit de-al lui Sadoveanu. Începutul este bun, dar din momentul în care Vitoria pornește în căutarea bărbatului ei, romanul se afundă în platitudine și în linearitate. Textul curge ca un râu fără nicio stavilă. Există o anumită neverosimilitate la nivelul textului, iar această neverosimilitate nu se traduce în subiect ca atare (plecarea unei soții în căutarea bărbatului ei ce întârzie să revină acasă), ci în desfășurarea acțiunii, în nararea faptelor. Dacă spunem că ,,Baltagul” este un roman realist, atunci, tocmai din acest motiv, el este neizbutit și neverosimil, iar critica literară tocmai aici, în sânul realismului, a încadrat romanul: ,,În Baltagul interpretarea e realistă, oamenii luptă, iar după ce cad, urmașii nu au liniște până ce nu restabilesc dreptatea”(Constantin Ciopraga,,Mihail Sadoveanu”, Editura Tineretului, pag. 68) ,,Într-o perspectivă puțin diferită, o contradicție asemănătoare ne izbește în Baltagul, SINGURA CAPODOPERĂ A SERIEI REALISTE a lui Sadoveanu”(Nicolae Manolescu,,Arca lui Noe”). Din păcate tocmai acest pretins realism este punctul slab al romanului.
ContinuareAURELIA RÎNJEA
Note de lectură: REVISTA POEZII PENTRU SUFLETUL MEU nr 14/2023, Revistă de literatură artă și cultură, Editura Globart Universum, Canada.
Cu o frumoasă trimitere la timpul lui Dumnezeu, care este prezentul, distinsul JOHNNY CIATLOȘ DEAK, senior editor al Editurii, ne duce în actualitate superbul eveniment GALA ARTELOR, ediția a 4-a, Montreal 2023, într-o festivitate grandioasă și de neuitat, care a oferit multă bucurie celor participanți.
Tot despre acest eveniment vorbește în paginile revistei și doamna ANA MARIA SURUGIU, eveniment caracterizat prin „eleganță, bunul gust, organizarea, atmosfera, comunicarea și interacțiunea între invitați, care toate au constituit cheia succesului”.
Johnny Ciatloș-Deak
De fiecare dată când am în față o carte nouă semnată de talentata scriitoare Aurelia Rînjea, știu că va fi o experiență unică și mă bucur de fiecare moment de lectură. Dacă m-ați întreba ce caracteristică anume m-a impresionat până acum în tot ce am citit în creațiile doamnei Aurelia Rînjea, aș spune simplu și răspicat: capacitatea de a transmite iubirea pentru oameni și lume! Iar acest lucru este evident în absolut tot ce am citit până în prezent și credeți-mă că am citit multe cărți ale autoarei!
Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea ne surprinde din nou cu o nouă publicație deosebită, de această dată cu o carte pentru copii, ALEXIA ŞI ȊNGERAŞUL, a doua carte de acest gen, dedicată nepoatei sale iubite, Alexia.
Tema copilăriei nu este ceva nou pentru autoarea Aurelia Rînjea, aceasta abordând-o de nenumărate ori și în poeziile sale, chiar pot spune fără să mă tem că greșesc că este una dintre temele sale preferate și care pare să i se plieze pe suflet precum o mănușă.
Mihaela CD
Surâs candid- Titina Nica Țene
Sub îndrumarea doamnei Voichița Vereș, director al editurii Napoca Nova, în anul 2022, în România, la Cluj Napoca, este publicat un nou volum de versuri ce poartă semnătura binecunoscutei autoare Titina Nica Țene, cu titlul: ’’Surâs candid’’ o antologie de autor‚ în care sunt cuprinse poezii îndrăgite, selectate din volumele: ’’Bucuria lucrurilor simple’’ (editura Ion Creanga ,1989), ’’Recreația grădinii’’ (Editura Porto-Franco, Galați 1997) și ’’Anotimpurile Jocului’’ (Editura Nico, Târgu Mureș 2011).
Antologia de autor ’’Surâs candid’’ este o culegere de versuri închinate copilăriei, pe care talentata autoare le-a scris de-a lungul anilor, care se adresează copiilor și adulților care doresc să pășească pe acel tărâm fermecat al gingășiei, inocenței și purității. În fond copilăria e o taină a viitorului, așa cum ne spunea marele poet basarabean Grigore Vieru:’’Copilăria e taina dezvăluirii viitorului’’. – (Grigore Vieru)
În această antologie, pe lângă minunatele poezii, vom găsi de asemenea și câteva ’’Extrase din operă’’, precum și ’’Referințe critice (selectiv)’’ și un ’’Curriculum vitae’’ al distinsei scriitoare.
Coca Popescu
Despre Candid Dumitru Stoica, numai cuvinte de laudă, actor, scriitor, dramaturg, scenarist, trecând peste faptul că este şi un prieten devotat. Aşa şi-a dobândit admiraţia pentru tot ce creează încă, la cei aproape 89 de ani. Mereu cu glumele la rever şi zâmbetul ştrengăresc pe buze, este omul lângă care nu te poţi plictisi, iar după primele fraze rostite de el te declari iremediabil cel mai înfocat fan.
Pe data de 20 martie ac., am fost invitaţi de această dată la sala AGIR, unde Candid Dumitru Stoica a avut cea de-a doua prezentare a piesei-lectură RACOLAREA, am fost impresionată citind distribuţia nume grele ale scenei, dar şi tinere talente; aici aş sublinia pe distinsa domnişoară Cristina Constantinescu, Cristian Simion, Petronela Purima și Andrei Necula. Despre Florentina Tănase şi Doina Ghiţescu numai cuvinte alese, dar să nu vitregesc şi restul staff-ului, Cristina Cîrcei, Petre Moraru, Nicolae Botezatu și Costel Torje, toţi actori onorând cu prezenţa şi prestaţia domniilor lor sala de spectacol. Undeva in spatele tuturor spectatorilor, discret, așezat pe un scaun, actorul Nae Alexandru, absorbit de subiectul piesei supervizează spectacolul savurând parcă fiecare replică a colegilor actori, aflați pe scena AGIR.
Mihaela CD
Al Florin Țene -TRĂDAREA LA ROMÂNI
Aflat la venerabilă vârstă de 82 de ani Președintele Ligii Scriitorilor Români AL FLORIN ŢENE, un scriitor extrem de prolific cu peste 100 de cărți personale publicate și dotat cu o vivacitate literară uimitoare, începe anul 2024 în forță publicând o carte-eseu cu un titlu interesant: Trădarea la români
Apărută la editura Napoca Star din Cluj Napoca, România, în anul 2024, cartea-eseu începe cu trei motto-uri care se completează unul pe celălalt într-o piramidă a trădării pornind de la sensul bine împământenit al trădării aleșilor față de popor și ajungând la trădarea față de tine însuți cu sprijinul fățărniciei. „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci complice.” (George Orwell)„Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți.” (William Shakespeare)„Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, fățărnicia.” (Stefan Zweig)
Înainte de a intra în subiectul propriu zis al cărții, aș dori să subliniez faptul că scriitorul, poetul, jurnalistul, filozoful, istoricul și criticul literar Al Florin Țene și-a dedicat întreaga viață literaturii și culturii române, fiind caracterizat de o mare demnitate și verticalitate, neacceptând compromisuri și preferând să plece din Uniunea Scriitorilor decât să fie...
Gabriela Dimitriu
Referințe critice pentru cartea: ”De 10 ori șapte”, scrisă de Ana Vecerdea Ardelean
Poeta și prozatoarea Ana Vecerdea Ardelean, mi-a atras interesul pentru lectură, folosind un titlu inedit pentru cartea: ”De 10 ori șapte”, apărută la Editura eCreator în anul 2024, condusă de domnul Ioan Romeo Roșiianu.
Mi-am pus întrebarea: de ce acest titlu? Ce reprezintă aceste cifre pentru poeta Ana Vecerdea Ardelean? Răspunsul și-a înfiripat prezența în mintea mea, după parcurgerea confesiunilor autoarei. Am înțeles imediat, că acest volum de versuri presărat cu proză scurtă, a fost scris cu ocazia împlinirii vârstei de șaptezeci de ani(70=7X10), dar și pentru a parafa un semicentenar de la absolvirea Liceului Pedagogic de Învățători, Sibiu(1974). Ana Vecerdea Ardelean a onorat profesia de învățător timp de patruzeci de ani, perioadă în care sute de copii au fost îndrumați cu dragoste și pricepere de acest minunat dascăl, spre descoperirea tainelor lumii... De altfel, însăși Ana Vecerdea Ardelean, explică semnificația acestui titlu spre finalul cărții (folosind o logică asemănătoare cu a mea).
Liliana Gabroveanu
Destin
Suntem grăunțe de nisip.
E haos în deșertul nesfârșit.
Clepsidră-ntoarsă-n timp.
Vantul răscolește-n dună.
Si așteptăm, este furtună.
Perdea de praf, perdea nebună.
Nimeni nu renunță la urcare.
Se luptă să răzbată fiecare,
să vadă o rază de soare.
Furtuna de nisip izbește.
Jos, sus, călătorești. Răzbește!
Ai griă, surato, te rănește!
Mircea D. Dumitrescu
MAPAMOND
Macaroane uscate în tavă sleită,
Rachetă ce zboară în spații astrale,
Melon cu umbrelă în drum spre Tamisa,
O haină lucioasă își caută post,
La Scala din Milano o nouă premieră,
Războaie civile sfidând rezoluții,
Castele pe Loara dorind nemurirea,
Copii care mor speriați fără hrană,
Buchet de garoafe oferit în pasaj,
O fată ce râde cu ochii de smarald,
O nouă mașină ieșită pe bandă,
Coloană infinită ce înseamnă istorie,
Adriana Apostol
A FOST FURTUNĂ
Mi-am deschis inima
în așteptarea
venirii tale,
vântul îmi răvășea părul
ce cândva se pierdea
printre degetele-ți
petale.
Nu eram sigură
că vei veni,
ori dacă mă vei
mai putea iubi.
Mircea D. Dumitrescu
SCRISOARE CĂTRE TINE
Încep prin a te saluta cu drag pe tine cea necunoscută,
Ce în zadar mi-ai căuta portretul în amintiri pubere de fecioară.
Nu ai cum să știi când viața jucăușă ne va aduce față în față,
Cu toate că acum poate iubești sau,
Poate singură la fel ca mine,
Pe alei umbroase burate sidefiu cu fir de lacrimi,
Te plimbi cu pași rari și resemnați de amăgire.
În valuri umede de așteptare ce prin răceala lor încing dorința,
Singurătatea mă înconjoară.
Un giulgiu nevăzut de umbre, pe ziduri cenușii,
Privirea obosită își vede viitorul,
La fel...
Dora DĂRĂBUȘ
Iarna in (ano)timpul primăverii
Este primăvara…si totuși ninge frumos cu fulgi mari, maiestuoși; stau si admir dansul lor, minunându-mă de sublimele mișcări fine ale fulgilor de nea; respir aerul iernatic si totuși primăvăratic; m-a cuprins o stare cathartica pe care îmi doresc sa o simțiți cu toții...
Ninsoarea tăcu
Si ninsoarea înceta, inserarea se lăsa , omenirea se calma iar întunericul se puse a domni peste așezări...Totul este liniștit, omenirea întreaga relaxata alături de familii, primăvara își reintra in drepturi hotărâta sa învingă crunta si lunga iarna, ceea ce se si petrece. Prin urmare, vine primăvara asternandu-si...
Ion Dulugeac
Luna coborâse de pe cer, iar stelele erau mari şi strălucitoare, risipind o lumină generoasă peste temuta închisoare bucureșteană. Pe toate laturile din interiorul pătratului puşcăriei bătea un vânt biciuitor, iar pereţii degradaţi, din care curgea tencuiala, erau zugrăviți de ninsoarea măruntă şi îngheţată, presărată de viscolul pornit de cu seară. Pe gheaţa care trecuse de marginea jgheaburilor ruginite luceau petele vineţii ale zăpezii proaspăt căzute, care se topise uşor peste zi.
Gratiile pestriţe de la geamurile celulelor, încărcate de sacoşe în toate culorile, pline cu mâncarea pusă la rece... de către deţinuţi, stăteau nemişcate. Prin peisajul îngheţat, liniştea nopţii era uneori spartă de schelălăitul vreunui câine, ghemuit prin troienele de zăpadă, sau de strigătele disperate ale deţinuţilor de pe secţia a V-a şi a VI-a, mare parte din locatarii acelei zone fiind tineri drogaţi sau bidivii teribilişti, puşi pe harţă sau bătăi.
─ Băi Maimuţă, a şasea, 608, băi Maimuţă! se auzi un strigăt în noaptea rece de iarnă, sub cerul ca de sticlă de la Jilava. Lugubru şi sălbatic, strigătul disperat al unui deţinut răsună-n noaptea luminoasă, repetat, iar după câteva minute... cel strigat răspunse somnoros, în limba lui penală, atât de rudimentară.
Mircea D. Dumitrescu
Primăvara parcă sosise mai devreme în luna... decembrie, în frumosul și cochetul municipiu Fetești, situat pe malul Brațului Borcea al Dunării milenare.
Mitică, un dandy trecut de prima tinerețe se plimba gânditor pe trotuarul care mărginea Parcul Mare de strada Călărași, principala arteră de circulație a localității. Era afundat în gânduri, care se refereau în principal la cum să-și asigure o prezență cât mai strălucitoare în viața mondenă a orașului și a persoanelor mai ales de sex femin din acesta, cu cheltuieli cât mai... concentrate, vizibile și mai profitabile, de preferat însă ca acestea să nu fie făcute din buzunarul propriu. Muncise, cu mari pauze, vreo șaisprezece ani adunați de pe ici și de pe colo, motiv pentru care era beneficiarul unei pensii minime, pe măsura pseudo eforturilor depuse de el, în vederea completării doar a câtorva rubrici din desueta dar atât de utila Carte de Muncă personală. Mai dădea o roată, din când în când, pe la niște amici pescari, de unde lua peștele cu un preț și îl revindea la diferite cunoștiințe cu un adaos comercial personal, a cărui mărime varia în funcție de calitatea și funcția cumpărătorului.
Liliana Gabroveanu
Între dealurile împădurite se mai zăreau câteva case răzleţe. Formau o extindere forţată a micului oraş, ca urmare a construirii combinatului.
De câţiva ani, zona încremenise, ca şi uzina. Mândria urbei dispăruse, din colosul industrial rămânând doar un schelet hidos de beton şi metal ruginit.
Localitatea, plină de viaţă datorită industrializării ceauşiste, rămăsese pustie, mai ales la periferii. Cei rămaşi să locuiască în zonă se târau de la o lună la alta. Noroc cu ajutoarele sociale. Bătrânii mai cârcoteau.
- Ehei, moş Ghiţă, fă bine şi nu ne mai judeca! Matale ai avut serviciu, ca toată lumea din oraş! Erai dus cu duba la secţie dacă stăteai degeaba! Te declarau parazit social care suge sângele poporului, ai uitat? Acuma e altfel! Nimic nu mai merge, totul e mort. Zi, bogdaproste, că ai pensie, că noi nici atât n-o să avem!
- Eu am muncit pentru pensie! Ce, ca voi? Care staţi la crâşmă toată ziua?
Liliana Gabroveanu
- Sunteţi gata? Artiştilor!
Vasile e nervos. Ca de obicei, înainte de a porni la drum. Ar vrea ca toată lumea să se mişte conform graficului, millitary style.
Fiecare plecare este un prilej de tevatură infernală, liste peste liste apoi lucruri puse în genţi şi valize, după cum se nimeresc.
Desigur, ulterior, majoritatea se dovedesc a fi inutile. Şi exact ce ar trebui sa fie, lipseşte. Artiştii... deh, tot artişti!
La sfârşitul pregătirilor, maşina arată de parcă toată familia s-ar muta în mare grabă, de frica vreunui cataclism, anunţat în ultima clipă. Iar la întoarcere, pare că lucrurile numeroase s-au mai înmulţit. Normal, cum să pleci în concediu fără să nu cumperi ceva? O amintire sau vreo târguiala profitabilă de la reduceri.
Maria, care se aşează de obicei pe bancheta din spate, aproape că nu se mai poate mişca. Sacoşele şi genţile au invadat-o până şi acolo.
Liliana Gabroveanu
Bătrânul rămăsese singur. Locuia într-un apartament obişnuit, la bloc.
Fusese un om de lume, văzuse şi cutreierase mult la viaţa lui.
De ceva vreme, îşi făcuse un grup de prieteni din acelaşi cartier, cu care mai schimba o vorbă, la cârciuma din colţ.
- Ce mai faci, Victore? Nu te-am mai văzut demult! îl întrebau colegii de pahar, cu care se mai vedea pe la cumpărături.
Victor îşi continua drumul domol, limitându-se a spune că sănătatea îl obligă să nu mai iasă atât de des.
- Victore, care atât de des? Că nu te-am mai văzut de-un car de vreme…
Erau toţi din aceeaşi zonă. Se cunoscuseră la magazine, întâmplător. Intelectuali adevăraţi, cu profesiuni care, şi acum, le trezeau nostalgii. Fuseseră, cum se spune, cineva la vremea lor, iar pensionarea îi trezise la cruda realitate. Că nimeni nu e de neînlocuit. Chiar dacă lucrurile la vechiul loc de muncă nu au mai mers la fel, iată că nimeni nu alergase să-i cheme înapoi. Toată viaţa îşi concentraseră efortul pe meserie, ţintind către perfecţiune.
Simona Mihuțiu
Muzeograf - Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 - Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!
Nina Gonța
- comedie… de Bahlui într-un act -
Personaje:
2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) – critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza
Vlad Grecu
Scena 7
Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.
NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.
Vasilie Aurelian Alin
Satana este plin de viclenie, iar în zilele noastre, acesta și acoliții săi au pus la cale un sistem pământesc, o societate, în care dacă un om dorește să facă parte din ea, în calitate de cetățean, primul lucru pe care trebuie să-l facă este acela de a-și lepăda Botezul de creștin și de a accepta botezul Satanei. Dumnezeu ne-a Botezat cu nume, Diavolul ne botează cu numere. În societatea de astăzi nu poți face (aproape) nimic fără actul de identitate și, în general, fără acte. Nu poți să te angajezi, nu poți să-ți plătești taxele și impozitele, iar astfel nu poți să mai deții nimic, nu mai ai asigurare medicală, etc.. Numai că actele sunt diavolești și, practic, Satana ne pune în față, așa cum I-a pus și Mântuitorului, pâinea în schimbul sufletului: ,,În ispita primirii noilor acte cu cod de bare în care sunt înscrise trei cifre de şase, se întrevede alegerea mistică a crucii, adică a credincioşiei lui Hristos, sau a pâinii care este închinarea la satana. Dacă vă consideraţi creştini după credinţă, dar purtaţi act drăcesc care arată că îi aparţineţi lui, atunci ai cui sunteţi? Nu puteţi fi slugi la doi domni! Şi nu este unire între Hristos şi satana (...)
ContinuareValentin Lupea
Printre artele creatoare de imagini, poziţia poeziei şi a muzicii, cele două arte fiind una pentru greci, îl interesează în cea mai mare măsură pe Platon. Motivul acestui interes l-am sesizat încă din MARGINALIILE anterioare, atunci când sesizam necurmata rivalitate dintre poeți şi filosofi, rivalitate socotită drept sursă a înțelepciunii.
Cu scopul de a decide dacă poezia este sau nu o artă reală, Platon examinează la modul critic opinia vremii despre funcția poetului (Pentru discutarea acestei probleme din punctul de vedere al criticii literare, vezi Allan H. Gilbert - DID PLATO BANISH THE POETS OR THE CRITCS în STUDIES IN PHILOLOGY, ianuarie 1939).
Astfel, în cadrul unei investigații filosofice din DIALOGURI, se poate uşor observa faptul că opinia sau metoda poetului are şanse de a primi interes dramatic numai după opinia propie filosofului, deoarece poeții "... sunt, ca să zic aşa, părinții şi călăuzitorii noştri întru înțelepciune"(LYSIS 21 4a, traducere C. Noica, E. L. U. București, 1969), îl pune Platon pe Socrate să spună, la începutul unei noi încercări de a defini prietenia.
Valentin Lupea
Acțiunile comune ale educatoarei şi ale învățătorului au drept țel, în cele din urmă, cunoaşterea cât mai profundă şi mai concretă a trăsăturilor care-l caracterizează pe acest copil care, în epoca noastră devine un adevărat "personaj", îndreptându-se către şcoală.
În această migăloasă acțiune, învățătorul, educatorul nu va obține succes dacă nu va ține seama de faptul că elevul este o realitate vie, care păşeşte peste pragul şcolii cu inteligența şi cunoştințele sale, dar şi cu emoțiile, cu interesele şi cu bogata sa personalitate, dacă nu va căuta să observe conduita fiecărui elev, realizările şi eşecurile lui, să discute sincer cu el şi să înțeleagă substratul motivațional al tuturor acțiunilor sale, precum şi integrarea sa în micile grupuri sociale (şcoala, prietenii etc.), grupuri noi pentru el.
După ce am expus în eseurile anterioare, pe aceeaşi temă problematica generală a cunoaşterii copilului preşcolar, atrăgând atenția asupra necesității cunoaşteri specificului dezvoltării psihice a fiecărui copil în parte, amintim acum câteva procedee eficiente care să vină în sprijinul acestei cunoaşteri gradate şi permanente, cum ar fi: fişa de caracterizare psiho-pedagogică elaborată de I. Holban pentru clasele I-IV, împreună cu unele instrucțiuni, modelul lui Guiford pentru studierea structurii intelectului, precum şi sugestii care ajută la analiza structurii unui grup, analiză prezentată sub formă de sociogramă, procedee la care facem trimitere doar.