Zbucium

Cărarea sufletului e plină de zgură,
Vino și adă-mi în suflet căldură!
În fața noastră se pierde zarea
Ascultă-mi de departe chemarea!



Tu, Zeul din povestea din vis
Clădește-mi din gânduri nou Paradis!
Alintă pământul din inima mea,
Spală-mi suspinul cu dorința ta..

Te aștept în amurg pragul să-mi treci,
Când vii prin necunoscute tainici poteci ,
Ascultă rugăciunea legiunilor de îngeri,
Să treci tăcerile nespuselor gânduri,

Te chem acum, în ceasul neîntâmplat ,
Mă ademenești cu dulcele-ți păcat,
învață-mă taina iubiri nepământești,
Cu priviri de dor să mă învelești.

DOAR NOI

Azi m-am coborât din mine
În oceanul de păcate
Din cădelnițele vremii
Cădeau florile uscate
N-am răspuns acum chemării,
Cititorilor din stele
Și n-am cumpărat ursita,
Ghicitoarei caldeene

Ne îmbia plăcut amurgul
Cu parfum de conifere
Plângea liniștea în noi
Totul este doar tăcere
Cu pași limpezi coboram,
Noaptea treptele rebele
Ploaia se așternea năvalnic
Într-un clipocit de perle.

Nu mă dezgoli de vise
Să privesc printre zăbrele
Trupul să mi-l înfășori
Într-o salbă de mărgele
Vino și alină-mi dorul
Să-mi reciți din Minulescu!
Să-mi simți inima cum bate,
Să adorm stârpind eresul.

Doruri

Ți-am dat liniștea și dorul peste tâmpla înțeleaptă
Mi-ai lăsat în ochii tristețea, peste luciul de agată.
Lângă cumpăna fântânii murea mugurul iubirii,
Când năuc de fericire culegeai toți trandafirii.

Mi-ai turnat pe gene lacrimi, sorbeam fiecare strop
Număram pe ceruri stele, nu vroiam să le îngrop.
Îmbătate de parfumuri muzele-ți cădeau în poală,
În tăcerea din odaie zace călimara goală...

Mi-ai lăsat pe tâmplă riduri și miresme de tămâie
Doruri mute și pribege le-am închis în poezie
Mă stingeam la pieptul tău ca tăciunele-n cuptor
Te rugai, citind în Biblie, la divinul creator.

RĂTĂCIRI

Mi-ai intrat adânc în suflet ca o boare printre flori
scotoceai prin colț de vise căutându-mă-n uitare
nu știai că întristarea zace acolo între gânduri
și că plâng în nopți albastre, că mi-s clipele amare.

Și stau singură-n cărare rătăcită-ntre ninsori
port cămașă sfâșiată peste sufletu-mi de ceară
și te strig în agonie, învelită de-ntristări
când aud a tale șoapte ca un țipăt de vioară.

Deschizând din piept durerea, lacrima eliberez
când învinși de căutare ne întoarcem prin ruine,
din speranțe stinse să clădim al nostru crez
și să ridicăm himere din căderi și neputințe.

Știu să plămădesc cuvinte peste bolțile tăcute
versul făuresc din dor chiar de ar fii să scriu cu sânge
peste mările de lemn scriu povestea în tăcere
prin cuvinte încâlcite, multe lacrimi se vor strânge.

Goodbye ,my love!

Alături de tine am învățat să uit
Să alung din suflet tot ce-a durut
Și numai cu tine m-am regăsit
Mi-ai intrat prin pori până-n țesut.

O lume întreaga azi ne desparte
Ne scriem dorul pe ceruri albastre
Trimit spre tine gânduri îngemănate,
Culese toate din nefericite astre.

Mi-ai dat în taină alintul promis
Iubirea veche ai vindecat-o îndată.
Ai fost leacul de felcer prescris,
Pe inima rănită, bucată cu bucată.

Te chem să-mi fii vară cu ardoare,
Încălzește-mi ființa-n iarna polară
Mângâie-mi trupul cu a ta răsuflare,
Ca o ploaie ce stinge ultima țigară

M-ai legat cu sfori de suferință
Tribut prea mare ți-am plătit, iubite
Am dezertat cu tine, din apocalipse,
Rămână trecutul, aduceri aminte!

Azi cerul nostru s-a întunecat,
Și universul nu-l mai împărțim,
Iubirea noastră în ură s-a preschimbat
Ne-am spus:„ goodbye, my love", la final...

O nebunie

Tu nebun, eu o felină,
Purtăm cu noi eterna vină
Mi-ai întins cândva o nadă
M-ai îngenuncheat, ca pradă.
Când de tine mi-era frică,
Scoteam gheare de pisică...

Tu nebun, iar eu regină
Simbol al florii din grădină
Mă-mbătai cu amăgiri
Ne dezbrăcam din priviri
Ne războiam ca-n avatar
Goleam amarul din pahar.

Tu nebun, eu o străină,
Inimii-ți eram stăpână...
Captivă-s în ale tale brațe
Să evadez nu se mai poate.
Ai devenit și surd și orb,
Din suflet, otravă-ți sorb.

Tu nebun, eu balerină
Manechin într-o vitrină
Șoaptele sub clar de lună
S-au transformat, în furtună
Te jucai ca un copil,
Aveam sufletul fragil...

Un nebun și o nebună
Își duc viața împreună
Sunt și buni și plini de ură
Dornici sunt de aventură
Împletesc ura-n cunună...
Tu nebun și eu nebună
Ne certam și ne-mpăcam
Facem bagajul și plecăm
Același tren, o altă gara,
Ne-om întâlni în alta vara....

Lacrima tăcerilor

Suntem doi îngeri prizonieri în iubire,
E vinovată clipa rătăcită în neștire
Din ale mele pleoape vise ai picurat,
În haina durerii sufletul mi-ai înfășurat.

Să răsădim în suflet iubirea pe vecie
Povestea noastră nimeni să n-o știe
Ne-au îngenuncheat atâtea păreri de rău
Am închis fereastra sufletului tău.

S-au ridicat între noi munți de gheață
Trecutului zbuciumat nu-i facem față
Cu sufletul străpuns de durere
Alergam departe căutând mângâiere

M-ai aruncat în gol, căzând pe stânci
Pe frânghiile ploii m-ai ridicat din mări adânci
Căutam lumina unui colț de soare,
Priveam spre cer cum lacrima îți moare.

Dureri frânte

Eu n-am să plec, rămân și te aștept,
Plecarea ta mi-a lăsat un gol în piept.
Târându-ți pașii cadențat în noapte
Ai lăsat pe cărări dureri împrăștiate.

Inima-mi bate sub cerinte veșminte,
Te caut în vise dezgolită de cuvinte
Împachetez visele-n cerneală,
Curg din condei lacrimi de sineală.

Mi-e tâmpla cernită de dor și durere
Întoarce-te din pribegii în tăcere!
Copacii mor îngropați printre rânduri
Am ascuns în sipet un munte de gânduri.

Caut frânturi din noi la margini de vreme
Miroase a tristețe-n mine și-n poeme...
Cuvintele se sparg peste coala albă,
Au secat lacrimile n-a mai rămas o boabă.

VINOVATĂ

Tu spui mereu că eu sunt vinovată,
Când ne certăm de fiecare dată
De ți-ar păsa că sufletul mă doare,
N-ai arunca spre mine cu vorbe amare.

Am împărțit atâtea primăveri, mereu,
Ai lovit cu pietre în sufletul meu.
Ce-a fost frumos noi am pierdut,
Nu am știut să prețuim ce am avut.

De atâtea ori tu sufletul mi-ai biciuit,
Îmi curgeau lacrimi pe chipul răvășit
Așteptăm cu vorbe dulci să mă alinți,
Cu zâmbetul pe față știam că minți.

Nu îți păsa dacă plec sau mai rămân,
Te purtai parcă erai al meu stăpân.
Atâtea vise, pe ruine ne-am clădit,
Acum povestea noastră este la sfârșit.

Deși eram rănită și abandonată,
Când mă chemai veneam îndată
Uitam c-am adunat în piept amar și durere
Cădeam în ale tale brațe, în tăcere...

SĂRUTUL DIN VIS

Te șterg din gândul meu străine
Azi plânge coala de rușine
Iar chipul drag demult ți l-am uitat,
Sărutul tău în lacrimi l-am spălat.

Mi-ai sădit în suflet teamă și fiori
Mă alintai în noapte cu cântul de viori
Cămașa sufletului mi-ai sfâșiat,
Cu răni adânci, trupul mi-ai înfășurat.

Ai lăsat în urmă dorul și chinul
Căutând drumul urmând destinul.
Ai erupt ca Etna în inimă mea,
De dorul tău iubirea încet se stingea.

Azi tipă clipa rătăcită în singurătate
Închidem timpul în clepsidră o eternitate
Mi-e inima plină de dor și de durere
Sufletul de piatră plânge în tăcere.