Poveste cu cai

Tatălui meu, dispărut tragic
şi prea devreme

Ţin minte, tata îmi vorbea despre cai,
Îl aud parcă şi azi, îl aud,
Precum Theocrit în simplul lui grai
Îmi vorbea despre caii din Nord, despre caii din Sud.

 Anotimp

Ai venit în primăvară,
Nu știam cum să îți spun
Să rămâi până la iarnă
Pentru mine... dor nebun.

UN GÂND TRECUT
cu rădăcinile înfipte în anii
petrecuți, trecuți, pierduți
învăluit în ceață
ascult valurile ce țipă agonic
pe o stâncă

Se schimbă actorii

În gânduri mi-au crescut aripi de păsări
şi păduri de salcâm înflorit
cu zumzet de albine.

Împătimit de iubirea târzie
trec fără să gust mierea,
chemarea la rampă
nu mă lasă.

VALS
Ca-ntr-un vals oarecum rătăcit
intre paşii de fum în cadenţă
doar cu rouă se vrea oblojit
firul ierbii în verdea-i esenţă.