SIT VENIA VERBO

Sunt nesătul , cu prea multe dorinți ,
Și simt iubirea ca pe-o sete-amară ,
Sau ca o foame de covrigi fierbinți ,
De cerșetor cu palma veșnic goală .

Toamnă, primăvara mea

Niciodata n-am iubit frunzele de vânt aduse,
Ramurile dezgolite sau iubirile apuse,
Niciodată, niciodată, inima nu mi-a vibrat,
Tânguirilor de toamnă, cerului innourat,
Nici luminii micşorate, nici pustiilor poteci,
Nici la brumele uitate peste câmpurile reci.

Autoportret
 
Eu sunt un om,sunt o femeie,
Frumos distorsionat de vreme,
Eu sunt femeie sunt altar
Pentru cămin pe-un piedestal. 

Se rup punțile dintre oameni

Nu-i vuiet de furtună                       
nici ape tumultoase,                             
afară-i vreme bună,                                 
nici vorbă de vântoase.

IUBITĂ-N ALBASTRU...

Petronela Apopei-Ignat
M-ai iubit îmbrăcată-n albastru,
Da...îmbrăcată în parfumul meu ,,Divine" albastru
Şi în pandantivul albastru
Şi în cerceii mei albaştri...