Erezii alternative

S-au desprins sfinți din icoane
crez mai deunăzi nestare
umeri șogui prin altare
caznei îndrăznelii tale,

Dincolo de încăperea cu perdele de plastic

Din neputința de a îngădui  
iadul celorlalte,
ușile evadează, dau iama pe scări,
despletite, fără să știe unde le va duce
aerul rece al nopții.

Vămuitoare

Constrâns depărtării îi strivesc ce minte
strânse-ntre țâțâne deopotrivă zale
nu mai e nimic formei ca-nainte
pravilă căderii să-ntretaie-n cale,

când Te vom culege, Doamne, din noi?

sunt ca o brazdă arată peste măsură
în chilia unui pustnic în plină rugăciune

câmpul i-a cuprins tâmplele
acum înfloreşte cuvântul
singurătatea răsfoieşte cărţile vieţii

Iarăşi prag

Nu mai ştiu
vremelnic
cum să ies din mine
adulmec realul
vieţilor ce-am fost
printre cenuşare
bob de-aprins ruine
îndurându-mi focul
singur
altui rost,