Spaţii oculare

Pădure vie
stelară
am degetele toate clorofilate
starea mea de creangă
gângurit de frunză
toarce-mă în tine
lebădândă

fluviul rostindu-se singur
stabilește adesea ordinea
agitându- și frazele pe culmi târzii
cu perversitatea naturală a adâncimilor
a venit la mine distrus
și desuet mi-a atins trupul

eu, tu, da

sunt beat ca un înger
eşti trează ca un blestem
în singura noastră noapte
pe acoperişul fraged al unui poem

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână s-o ţin
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Ca într-o mare moartă

Nu-ţi fă ambiţiile de viperă
când toată lumea ştie că eşti veninoasă
şi-i pregătită de o ripostă aspră.
Lasă timpul să calmeze spiritele rele
şi aşteaptă clipa de înseninare
care alungă norii spre alte tărâmuri.