G E N E Z A
 
Dacă a venit în viaţă când stelele au pierit,
Un răsărit în lume îi este hărăzit,
Plutit-au neguri aspre pe apele în spume,
Iar trâmbiţarea vremii şi luna o apune.

Lacrima    

Cu mine poți să plângi...hai, vino mai aproape
Și stai la pieptul meu, tăcerii glas să dai
Cu mine poți să verși durerile prin pleoape...
Doar eu te înțeleg când nu mai ai nici grai

addenda la amăgirea vieţii

am fost tras într-atât de urechi de diverse
zgomote şoapte ciripeli clopote fierăstraie
încât mi s-au lungit ele urechile până la
definirea dintâi a auzului –

U N D E  S E  R O T E S C  V U L T U R I I
 
Când Athos, flămând de-o răzbunare străbună,
Şi piatra aruncată în mare se auzi în străfunduri plângând,
A lăcrimat la plecarea ei din coasta lui frântă,
Plângând lângă apă îşi câştigă nemurirea.

Fotografia unui vis

Aveam în mână, strâns,
un bănuţ de argint,
şi m-a năpădit un plâns.
Eram fericit,
că pe el mi-oi cumpăra
o frântură din viaţa mea,
care-mi lipsea.