Nicolae Herţeg

Luceafărul de seară

(Din volumul Vine o vreme… Ed. ,,Pro Unione”, Baia Mare, 2001)

 

Revii tăcut, dintotdeauna,--

Veghea mea târzie s-o petreci…

Enigmatic lăcrimezi întruna

Pe nesfârşita-ţi cale cu balsamuri reci !

Poate azi—fecioarele te cheamă

Să renunţi un ceas la lumea aceea…

Nu mai cobori ? Eşti copleşit de teamă,

Sau ştii ce schimbătoare e femeia ?

 

De vrei să nu te cheme-să mai cobori la ele,

Naivelor fecioare să le spui

Că nopţi cu patimi există şi pe stele,

Că seara eşti Luceafăr—din mila Soarelui…

 

 

Lucian Perţa

 

Luceafărul de seară

 

Treci tăcut prin cenacluri mereu,

Pustiurile albe devin poeme,

Sub condeiul tău ce răstoarnă din greu

Enigmatice brazde din vremuri boeme.

 

Sigur, şi azi orişiunde te-ai duce

Ai prozeliţi şi admiratoare în cete…

Nu te prea duci ? Tu mai stai la răscruce ?
Aş, fii serios, nu sunt toate poete !

 

Dar vine-o vreme când musai va fi

Să cobori printre ele, mustăcind din mustaţă,

Să reciţi şi să-mparţi tuturor poezii

Pregătite pentru ,,Luceafărul de dimineaţă” !