Inima-mi bate

Inima-mi bate ca stropii de ploaie
Ce-aduc la fereastră fărâme de dor,
Boabe de rouă prelinse-n șiroaie
Dansează-n talazul imens, din decor.

 1)  e timpul să murim

de prea mult frig
noaptea s-a învelit cu ultima zi
a mortului în casă a încălţat poemele
fără mâini ale gropii din care răsărea
în stoluri de rugină iarba

DORUL   

Prinde-mi-te-a legăna,
Legăna-voi legăna
Gând și plâns alăturia.
Mi-am întors ochii de dor
Spre fântâna stelelor.

Mai departe

Îţi mai aduci aminte de mine ?

Şi dacă da, ai putea să mă reinventezi aşa cum scriu acum, cu mâinile limpezi, deschise pe ramuri de silabe, cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul caietului, stau pe o cruce desenată din mine, imaculată, nu mai vreau să fac dragoste decât cu mine însămi, mă nasc din nou printre mucilagii de gânduri şi pieliţe placentare…….simţi mirosul pielii mele şi gustul sărutului meu, vezi culoarea ochilor mei şi ploile ce-mi lunecă printre pleoape ?

vantul ascunde-n ruine-un mister, vezi
cat murmur de frunze cade din cer
si tu tii in brate toamna plangand, iata
nu mai ploua cu soare demult
si eu tac aceeasi inima,
acelasi cuvant.