Continuitate
Zorile se înzorzonau cu blândețe și moliciune
În fața mea, în fața aceluiași suflet creștin și păgân
Religia singuratății plină de anomalii aproape mă îngenunchea
Rugăciunea ei se ridica peste secretele lăuntrice, peste credința în ceilalți
Răsuna ca un tropăit detestat... bum, bum, bum.
Abuzivă și bizară rațiunea m-a prăbușit în anonimat
Veghea ei în noapte profita de letargia și lașitatea mea
Mă supuneam de bunăvoie, exprimând neputința și frica
Că am să ramăn a nimănui dacă s-ar disipa...
- Detalii
- Scris de Claudia Mariana
Țarina făgăduită
Nu ţarina mea, Doamne, doresc s-aducă roadă,
comorile din lume-s de nepurtat poveri,
mi-e îndeajuns a Ta prezenţă binecuvântată,
cea mai de preţ comoară de pe pământ, din cer...
Nu vreau să fiu ca omul ce, ţarina rodindu-i,
a plănuit grânare mai multe pentru-averi
şi nu ştia că duhul 'napoi luat fiindu-i,
el nu se-mbogăţise spre cele ce nu pier...
Le macină rugina şi molia le răpune
pe cele trecătoare, averi atât de mici...
Eu nu le vreau pe-acestea ce-n lume vor rămâne,
când trâmbiţa plecării mă va chema de-aici.
- Detalii
- Scris de Dan Dumitru GÎRJOABĂ
A CUI ESTE PUTEREA?
E fapt din neînchipuitul plan al drumului
Spre adâncirea fiindului în neștiință
Ce-i rost al subjugării minții, al neadevărului
Șoptit și al necuviinței.
E crez al tulburelor minți și a pătimașei mângâieri
În miez de noapte, a vorbelor ce se succed
Și doar promit, a lumii care în labirint
Spune în agonie un jurământ al înrobirii,
Se prinde lumea în hora ce-i amețește pasul
Se-nclină, cade, privirea tulburată se umezește-n noapte
Nu duce spre lumină, e totu-n întuneric,
Satanice priviri înjunghie-n tribună,
Oamenii cad, lumea perturbă,
Și drumurile adâncite în noroi trag trupuri
În tainicile labirinturi,
- Detalii
- Scris de Ștefan Lucian Mureșanu
O fericire-n veci fugară
Ne-am întâlnit demult, în vechea gară,
Doar noi și-o fericire-n veci fugară,
Vechi prizonieri în ultimul vagon,
Cu visuri sute pe-un tainic peron.
Doar noi, cei din trecut, în urmă am rămas,
Chiar omenirea astăzi s-a retras,
Speranța flutura la ultimul vagon,
Când tot stăteam stingheri pe-același vechi peron.
Nu ne-am uitat o clipă înapoi,
Eram timizi, cu fericirea fugară între noi,
Părerile de rău lăsate pe tainicul peron,
Ne făceau semne din ultimul vagon.
- Detalii
- Scris de Violeta Bobocea
Acrostih
E noaptea-n care stelele te ning -
Să fiu o stea în palma ta cuminte,
Te-aş lumina c-o torţă de cuvinte -
Eu doar cu poezia te ating.
Rămâi vestala unei mari iubiri,
Aici în templul unicilor miri!
De ziua ta
De ziua ta lumina blând pogoară -
E translucidă, caldă și cuminte.
Zglobii, vin fluturii să te alinte,
Iar irișii respiră primăvară.
Un semn de întrebare abia se simte,
Ascuns între răspunsuri așteptate,
Tăcerea-i un sigiliu cu carate -
Aceasta-i ziua marilor cuvinte.
- Detalii
- Scris de Valentin Bălan