Ne spunem creștini

Ne spunem creștini din strămoși sau recent,
Botezați de copii sau în "Nou Testament",
Ne-nchinăm făcând cruci sau la cruce căzând,
Ne rugăm în răspăr sau în duh lăcrimând,

Fior

Ploaie lină
dulce violină
cântă-mi dorul
scuturând norul
poartă-mi fiorul
în sufletul lui
ochiul amurgului

Vis ascuns

Îmi pui în palmă infinitul
Când toamna aspru ne vorbește
Mă pierd cu drag în răsăritul
Unei iubiri ce ne unește.

Captiv între două lumi

Suflet încremenit în alabastru, Surprins în zbor eteric, diafan,

În ghiare de-antracit, fină montură, De mistic malachit şi de profan. Pe canavaua albă, doar o pată, Pierdută-n simfonia de culori,

De ce?...

De ce mă pictezi în gând ca pe o sfântă?
de ce mă bei ca pe o apă vie?
vrei să-ți fiu icoană pe vecie?
sau pe a inimii amprentă?