Torsul unei viori

mâinile noastre se caută oricâtă seară se face
nimeni nu știe la care răscruce freamată eternitatea
adaug tot atâtea brățări
câte Duminici cucerim
deschid pleoapele în întuneric

OCTOMBRIE

E iarăşi octombrie !

Iarăşi au îngălbenit de ruşine`
jumătate din frunzele verii
şi de dor jumătate din inima mea;

1 (Vernisaj electiv)

Stau la masa de scris cu fruntea plecată pe hrisovul domnesc
pe care mă grăbesc să-ți scriu slovele încrustate pe corolele florii de colț!
Veștile pe care vreau să ți le dau în vileag
sunt din veacul trecut de importantă istorică!

La adăpostul perdelei

la adăpostul perdelei
m-am încăierat cu gândul de-a te vedea într-o zi
iubire inegală, ce nu-mi dădeai pace,
descompusă în factori
divizibili doar cu noi doi

plimbare printr-o frază muzicală

o zi ca un cântec de leagăn
o zi ca un prunc adormit
o zi fără-năuntru şi afară
o zi fără ulii, roţi zimţate şi coase
o zi când doi, şi trei, şi patru, strânşi în Unu,