Timp

Chipul meu a rămas să lucească aici
a rămas să trăiască mereu printre sihle şi
cronici, spunându-şi povestea.
Am văzut viteji şi păstori urcând în
spre munţi şi iubirea, şi truda, şi ura.
Toate au fost ca o zbatere aprigă.

Autumnală

 

Vin gânduri, sufletul să mi-l provoc

La paradis încins de flori târzii,

De pretutindeni poate mai revii

Pe rugul toamnei, brumă de noroc

Balada lichelismului pursânge

 

Suntem ce-am fost, ba chiar mai mult

lichele vrednice-n urcare –

din bolșevism ne tragem seva

și vrem a sa restaurare.

Întunecarea

 

Pendulul antic bate sfertul grav

Tic-tac-ul scurt apropie pereţii

Pe-un piedestal minuscul bibelou

Se dăruie tăcut singurătăţii.

Cu buzele-nsetate

 

Vin cu buzele-nsetate

La fântâna ţării mamă

Şi sorb apa cristalină

Ca din cea mai dulce mană