PE CÂND ERAM TÂNĂRĂ

 

Poetului și criticului literar Romeo Ioan Roșianu

 

Ehei, ehei, pe când eram tânără

Nădușeam deasupra apelor Bistriței

Privirea

O clipă timpul parcă a stat în loc 
Și simt că am atins nemărginirea, 
Pentr-o secundă-n fărâma de noroc 
Privirea ta mi-a întâlnit privirea.

Văpăi din cerul meu îngemănate 
S-au aprins din stele-n grele vâlvătăi
Și-au răscolit simțirile uitate 

1. Ultimele trei

(mai e puțin, mai e puțin
auzeam
și vom sta toți în linie dreaptă
plângând cu sânge 
strângând cu sete lanțurile
unde ne ținem mieii 
și ni se încurcă venele.

1. mâine

 

nu mori neapărat
dar simți cum viața se îngustează
ca străzile prin parbrizul
unei mașini în viteză
și nu e ca și cum
ai spune toate rugaciunile
pe care le mai știi

ardere de tot

singuri prin Dumnezeu

uneori singură numai de tine

 

în spațiul strigătului adânc al senzațiilor de verde

ca sângele fericirii când lupt cu tine