Când l-am sunat pe Emilian Mihăilescu să stabilesc un interviu pentru campania „Cu gândul la fericire”, nicio nuanţă din glasul său nu mi-a dezvăluit tristeţea marii drame pe care a trăit-o în urmă cu aproape 60 de ani. „Pregătiţi-vă să vă cuceresc”, mi-a spus de la celălat capăt al firului cu o voce căreia nici pomeneală nu i-ai fi dat cei 80 de ani pe care îi împlineşte în decembrie.
Arhitectul Emilian Mihăilescu este unul dintre supravieţuitorii teribilelor temniţe comuniste. La 22 de ani, pe 18 septembrie 1958, dată pe care şi-o aminteşte fără ezitare, a pornit pe drumul puşcăriei, fiind unul dintre cei 16 condamnaţi din lotul „Rugul aprins” din care făceau parte şi 8 preoţi călugări, printre care părintele Sofian, Benedict Ghiuş, Andrei Făgeţianu, Felix Dubneac, Dumitru Stăniloaie, Arsenie Papacioc şi, şeful lotului, părintele Daniil. Toţi au primit peste 15 ani de puşcărie.
- Detalii
- Scris de Clarice Dinu
1. -Dle. sculptor cum e să cauți perfecțiunea?
-Fără îndoială că perfecțiunea poate deveni o formulă lipsită de conținut dacă cel ce o caută nu face legământ cu sine. Legătura tainică dintre artist și opera lui precede starea apostatică și cu cât dorința și determinarea e mai profundă, cu atât valoarea și implicit, nivelul de perfecțiune e mai evident. De multe ori perfecțiunea nu trebuie căutată, ea există implicit și explicit. Sculptorul doar îndepărtează surplusul de material, pictorul accentuează nuanțele iar muzicianul ordonează zumzetul haotic al sunetelor. Când toate acestea se ridică peste nivelul așteptărilor, apare aoreola perfecțiunii.
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Mai întâi am cunoscut ideile, gândurile, scrisurile semnate Ştefan Jurcă.
Apoi m-am întâlnit cu identitatea/materie a acelei semnături (care corespundea imaginaţiei mele exceptând un lat de palmă pe orizontală. Asemenea neconcordanţe le-am mai avut între cum mi-am imaginat eu personajele unei lecturi şi actorii unui film realizat după scenariul acelui text).
M.G.: Dle Jurcă te-ai împrietenit cu calculatorul dar n-ai renunţat la carte pe suport de hârtie. Amândoi am prins vremuri criticabile dar în timpul cărora biblioteca personală făcea parte din zestrea tinerilor sau se lăsa moştenire. Te bucuri de o carte nouă? Preferi o carte computerizată sau una clasică ?
- Detalii
- Scris de Maria Gârbe
Citește mai departe: Marea artă,dialog Ștefan Jurcă cu Maria Gârbe
- De la Craiova până în Bulzeşti sunt vreo 25-26 km, pe vechiul drum dintre Bănie şi Rm. Vâlcea. Cam tot atâţia însumează şoseaua principală a comunei, cu sate ,,înşirate ca mărgelele pe aţă”, după cum scria Marin Sorescu. De unde vine numele Bulzeşti? Are legătură cu ,,bulz”, cuvânt cu evidente rezonanţe dacice, precum ,,barză”, ,,brazdă”?...
- Distanţa de la Craiova la Bulzeşti este de 26 km, cum aţi menţionat. Satele componente, care se extind pe câţiva kilometri, sunt: Bulzeşti, Gura Racului, Seculeşti, Prejoi şi Frăţila. Numele satului a făcut obiectul unor cercetări, atât ale mele, cât şi ale lui Marin. Pornind de la etimologia cuvântului ,,bulz”, am observat că are o vechime destul de mare, provenienţa fiind ardelenească, transilvăneană.
- Detalii
- Scris de Dan LUPESCU
motto:
„Treaba asta oricum trebuie făcută de cineva//dar pun rămăşag/că nici un redactor nu s-ar încumeta/să publice un text ca ăsta prin reviste/cu atît mai puţin ideologii/cu care odată şi odată tot am să mă răfuiesc eu/să zicem încărcîndu-i în bidoane ca pe şobolani/în timp ce stau de vorbă cu ţiganii/sau cu mama//altfel nu se mai poate!” (Ion Monoran din volumul Locus periucundus, editura Marineasa, Timişoara, 1994)
Primul meu interviu[1] cu prozatorul-jurnalist Viorel Marineasa[2] a avut loc la Oradea în 2005 la Zilele Revistei Familia[3].
- Detalii
- Scris de Simona-Ioana Cucuian
Citește mai departe: Interviurile regăsite cu Viorel Marineasa