O asemenea cercetare nu poate să facă abstracţie de cele două publicaţii principale care apăreau la Bucureşti şi care erau publicaţii ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, mai exact ale U.A.S.C.R.-ului: Amfiteatru (1966-1991)şi Viaţa studenţească (1956-1989).  Trebuie aşadar făcută o distincţie clară între revista de universitate şi revista de organizaţie (de Centru, de „Uniune”).

Eram în liceu, la „Meșotă”, prin 1983, în timpurile cele mai cenușii ale comunismului. Făceam liceul de matematică-fizică şi, pentru că eram talentat la desen, ai mei mă duseseră să fac ore de arta grafică cu un pictor din Brașov. Omu’ era foarte bătrân... Avea aproape 90 de ani. Locuia într-o casă veche, care urma să fie demolată. Undeva pe lângă Piața Kogălniceanu, pe unde trece acum bulevardul… Barițiu parcă îi spunea străzii... Foarte supărat, Vlădăreanu - așa îl chema pe pictor - a și murit de inimă rea. În casa cu pricina, stătea în chirie o mătușă de-a mea. După moartea proprietarului, zice: „ia du-te în  pivniță că are niște schițe și e păcat să se piardă. Poate le folosești tu, să desenezi după ele. Ia cheia asta de la lacăt”.

Istoria grupului Ars Amatoria în rezumat scurt, cum se spune, pot să ţi-o relatez acum pe nerăsuflate. Mâine plec din nou la Bârgău, unde nu am computer, dar mă mai poţi suna pentru eventuale precizări.
Totul a început în armată (termen redus, 9 luni, imediat după admitere). Despre asta scrie Groşan în „Viaţa ca literatură”. Apoi am început cursurile (in ‘73). Cunoscându-ne bine, grupaţi deja pe afinităţi, ne-am cazat, noi, neclujenii de la secţia Română, în căminul Avram Iancu, în aceeaşi cameră de opt paturi.

S.I.C.: Cum funcţiona viaţa redacţională la CoCo? În ce perioadă aţi fost redactor acolo? Cine era redactor-şef?

B.G. Am fost redactor la CoCo în perioada studenţiei, adică între 1977 şi 1982 (pentru ca am repetat „medical” ultimul an, ar fi trebuit să termin în 1981, dar tocmai atunci a închis Ceauşescu 14 oraşe mari, şi am mai stat un an să prelungesc agonia…).

[Mircea Toma][1]: Suntem la Cluj, Universitatea Babeş Bolyai, 1974-1975. Sunt student în anii de final ai Facultăţii de Psihologie, şi proaspăt membru în A.S.C. – Asociaţia Studenţilor Comunişti. Concret, pentru mine, această carieră de tânăr politician comunist, a început cu o întâlnire cu domnul Andrei Marga, pe atunci asistent la facultatea de filozofie şi, totodată, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Comunişti pe Centrul Universitar Cluj-Napoca. Deci „barosan”.