mih Muzeograf -  Puteți vedea aici celebra compoziție a marelui maestru Miguel de la Ganet, „Copilul și cornul”.
Vizitator 1 -  Oare care este copilul și care este cornul?
Muzeograf – Este o metaforă a unei reacții idiocrazice și dilematice la problema funfamentală a existenței contemporane, o contopire a temelor fundamentale ale omenirii într-o simplă și totodată complexă variațiune alchimică a unui ev cuprins de înflăcărări și îngrijorări urbane...
Vizitatoare 2 – Ooo, așa...
Vizitator 3 – Într-adevăr!
Muzeograf – Domnule, domnule!
Vizitator 1 (se uită în stânga, în dreapta) – Cu mine vorbiți?
Muzeograf – Domnule, ați călcat în mușuroi! Ați stricat opera de artă a artsistului Jean Jean Gunod!

Detalii

gonta- comedie… de Bahlui într-un act -

Personaje:

2 jurnaliști
1 chelner
Ionel Holbănescu – critic literar
Costache Drămuiescu- critic literar
Azinia Iacovescu – critic literar
Mărculescu, poreclit Euripide (de „prea multă școală”) –   critic literar (de mâna a doua)
Pocăita, scriitor
Bătrânul, scriitor
Medicul, scriitor
Tehniciana, scriitor
Băiatul bun la toate, scriitor
Observatoarea, scriitor
Funcționara Roza

Detalii

grecuScena 7

Pe fundal, nişte pereţi de bloc murdari, scobiţi de gloanţe, cu două geamuri sparte din care fumegă ceva. În faţă, dosul unei bănci de parc. Înnoptează. Se aud explozii sporadice şi rafale de armă automată. Nicolae, cu două arme pe umeri, îl târâie pe Radu rănit şi-l sprijină cu spatele de spătarul băncii. Ambii sunt în ţinute de militar, Radu are epoleţi de locotenent, Nicolae este fără grad dar încins cu două curele, una de ofiţer cu diagonală. Se opresc pentru a se odihni un pic.

NICOLAE (respiră din greu, se şterge pe frunte): Stai să-mi trag un pic sufletul.
RADU: Am tras o sperietură soră cu moartea, uite cum mi se scutură mâinile. Îmi tremură carnea ca-n agonie.

Detalii

În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.
    Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor.
    Cu paşi rari şi neauziţi, el străbate terasa până la şezlongul pe care cade umbra deasă a copacilor seculari din uriaşul parc al conacului. Se aşează cu un geamăt uşor în scaunul confortabil, apoi îşi pune palmele cu degetele lungi şi albe pe braţele acestuia şi timp îndelungat urmăreşte pe cerul înalt al verii mişcările lenevoase al norilor alburii şi schimbători, în timp ce urechile i se desfată ba cu trilurile privighetorilor, ba cu ţârâitul greierilor.
    Deodată tresare şi întoarce uşor capul spre dreapta, unde simte prezenţa Daimonului, aşezat la rândul lui într-un fotoliu confortabil.

Detalii

PERSONAJE:
Mălina
Mihnea
Delia
Vlad
Lăcrămioara
Viorela
Mircea

FIGURANȚI: ospătărița, DJ-ul și grupuri de tineri.

Notă:Textul nu poate fi montat sau modificat fără acordul expres al autorului.
Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, distribuită sau transmisă, sub nicio formă sau mijloc (fotocopiere, multiplicare, copiere), sau orice altă metodă mecanică ori electronică, fară consimțământul autorului. Textul cuprins în această lucrare aparține în totalitate autorului, acesta având toate drepturile și responsabilitățile asupra lui.

Detalii

  1. Ghicitoarea la avocat
  2. PĂZEA CĂ VINE APOCALIPSA
  3. Testamentul lui Aristotel (Corpus Aristotelicum)