Se aude până aici unde mă aflu, în milocul stratului cu salată verde străjuită de soldaţi-ceapă și soldaţi-usturoi, cum căscați plictisiți, Posibili Absorbanți Ai Energiilor Negative din Univers, de parcă s-ar putea căsca și din alte motive de cât cele generate de plictis și saturație. Promit că este ultimul regat invocat de către mine în acest secol. Dacă voi îndrăzni să îmi calc promisiunea atunci să fiu impozitată fără milă cu 99 la sută din venitul... pe jos, doar el a mai rămas neimpozitat. Cum ar spune rapsodul popular;  ” Țucu-ți mărsul și vinitul...

                   De ce Regatul Operaţiunilor Estetice? Simplu, fiindcă suntem pe locul șaptesprezece în lume, în această privinţă. Un loc mai mult ca onorabil!

               Ar fi cazul să pleci în vacanță! îmi sugerați plini de teama că aș putea să o iau razna, Restanțieri Ai Drumurile Mătăsii Și Ai Altor Drumuri. Desigur o vacanță nu strică nimănui, atunci de ce mi-ar strica, tocmai mie? Voi pleca, poate din iulie, se pare că luna iunie am ratat-o pe motive de iubire analizată și para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate.

               Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată… științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția.

Am trăit și eu, prin voia Celui de Sus, ziua binecuvântată în care un zvon primăvăratic a înfiorat perișorii feministelor noastre… chiar dacă aceștia se odihneau triști și plini de înfrigurare în ceara aruncată cu dezgust în recipientele din saloanele cosmeticienelor albinuțe. S-a dat dezlegare de sus… nu la pește, nici la lapte, ouă, brânză sau la carne, ci la… fier. Cine are nevoie de fier? Veți întreba Domniile Voastre Veșnic Mofturoși Neîncrezători și… nesatisfăcuți de spusele mele. Vor fi existând asemenea nevoi în lumea noastră plină de ciudați și neînțeleși…. dacă nu, măcar în cerințele femeilor nevricoase, care pe vremuri pofteau la varul de pe pereți, căutând în el… ceea ce lor le lipsea, calciul. Unele mai alintate și cam mofturoase, aflate într-o stare preafericită, doreau chiar… spumă de pe mare. Să se fi schimbat atât de mult preferințele doamnelor, care nu mai râvnesc la grămezi de aur, platină și briliante, ci la… o mănușă de fier?

„Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o singură pagină.“
Sfântul Augustin

În urmă cu câteva zile, în timp ce mă întorceam grăbită spre casă de la serviciu, am observat pe trotuarul din apropierea locuinţei mele o carte. Zăcea aruncată pe beton. Probabil, de la zdruncinătură, coperta cărţii s-a deschis lăsând să se vadă foaia de titlu. Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viaţa la ţară / Tănase Scatiu“, publicat la Editura Minerva în 1983.
M-am oprit o clipă şi am privit cartea. Nu-mi venea să cred că o valoare culturală zace aruncată pe trotuar ca o frunză obosită şi alungată de toamnă.

Dacă ne încumetăm să peregrinăm prin universul filosofiei, dacă vom însoţi gândul veşnic iscoditor al „iubitorilor de înţelepciune” şi dacă, în cele din urmă, ne vom lăsa seduşi de spiritul incandescent-ciclopian al acestora, s-ar putea să avem şansa de a ne dumiri şi a începe să credem că adevărata filosofie, mai presus de toate, ne învaţă şi ne îndeamnă să ne asumăm libertatea şi curajul de a gândi singuri, iar nu cu capetele altora !

Apoi, n-ar fi exclus ca în urma întâlnirii cu filosofia - cu problemele şi soluţiile ei, cu căutările, încordările şi truda sa nesfârşite - să ajungem să credem că ea ne cere să supunem examinării nu atât lucrurile complicate şi surprinzătoare, cu toate că şi ele merită cercetate, cât mai ales cele ce par simple şi familiare, evidente şi de la sine înţelese, în scopul desluşirii unor noi înţelesuri, mult mai adânci, mai valabile şi mai veritabile decât cele pe care ni le sugerează simpla evidenţă.