Dacă ar fi să fiu chestionată pe stradă în legătură cu numele ţării, de vreun reporter măsurător al pulsului stradal, i-aş răspunde: Da… se necesită o schimbare, propunându-i darnic variantele mele. Nimic nu mi se pare mai intelectual spre… trendy decât întrebările pline de capcane adresate, de către reporterii de teren, unei mulţimi grăbite să prindă autobuzul, vreo coadă la plata impozitelor, la plata facturii RDS, EON-Gaz, Romtelecom, Orange, Cosmote şi Vodafone. De întrebări stupide se bucură şi semenii aşezaţi răbdători la o coadă răsucită la plăcintă, la una potrivit de lungă din faţa tonetei cu îngheţată sau cei doritori de covrigi cercetaşi sau gogoaşe înfuriate. Toate aceste întrebări încrucişate vor să demonstreze precaritatea nivelului cultural al românilor. Ele curg spre mulţimea pestriţă dinspre nişte mass-media

Pentru că adevărul doare, şi noi nu suntem aşa de puternici încât să-l înfruntăm, sau cel puţin nu vrem să fim. Partea tristă e că nu suntem în stare să facem faţă realităţii, ne minţim pe noi şi-i minţim şi pe alţii; cântărim fericirea, când de fapt ştim foarte bine că ea nu se vinde la kilogram.

Să minţi e inevitabil, fie că vrei sau nu. Diferenţa nu constă în gravitatea minciunii, ci mai degrabă în scopul pentru care a fost spusă. De multe ori ne simţim obligaţi să minţim şi credem că facem un bine celui de lângă noi, pentru că există întrebări ale căror răspunsuri sunt legate de minciuni, uneori ca să sune mai frumos, alteori pentru a ţine ascuns adevărul, în scopuri nobile, sau măcar bune, desigur.

                   Se aude până aici unde mă aflu, în milocul stratului cu salată verde străjuită de soldaţi-ceapă și soldaţi-usturoi, cum căscați plictisiți, Posibili Absorbanți Ai Energiilor Negative din Univers, de parcă s-ar putea căsca și din alte motive de cât cele generate de plictis și saturație. Promit că este ultimul regat invocat de către mine în acest secol. Dacă voi îndrăzni să îmi calc promisiunea atunci să fiu impozitată fără milă cu 99 la sută din venitul... pe jos, doar el a mai rămas neimpozitat. Cum ar spune rapsodul popular;  ” Țucu-ți mărsul și vinitul...

                   De ce Regatul Operaţiunilor Estetice? Simplu, fiindcă suntem pe locul șaptesprezece în lume, în această privinţă. Un loc mai mult ca onorabil!

               Ar fi cazul să pleci în vacanță! îmi sugerați plini de teama că aș putea să o iau razna, Restanțieri Ai Drumurile Mătăsii Și Ai Altor Drumuri. Desigur o vacanță nu strică nimănui, atunci de ce mi-ar strica, tocmai mie? Voi pleca, poate din iulie, se pare că luna iunie am ratat-o pe motive de iubire analizată și para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate.

               Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată… științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția.

Am trăit și eu, prin voia Celui de Sus, ziua binecuvântată în care un zvon primăvăratic a înfiorat perișorii feministelor noastre… chiar dacă aceștia se odihneau triști și plini de înfrigurare în ceara aruncată cu dezgust în recipientele din saloanele cosmeticienelor albinuțe. S-a dat dezlegare de sus… nu la pește, nici la lapte, ouă, brânză sau la carne, ci la… fier. Cine are nevoie de fier? Veți întreba Domniile Voastre Veșnic Mofturoși Neîncrezători și… nesatisfăcuți de spusele mele. Vor fi existând asemenea nevoi în lumea noastră plină de ciudați și neînțeleși…. dacă nu, măcar în cerințele femeilor nevricoase, care pe vremuri pofteau la varul de pe pereți, căutând în el… ceea ce lor le lipsea, calciul. Unele mai alintate și cam mofturoase, aflate într-o stare preafericită, doreau chiar… spumă de pe mare. Să se fi schimbat atât de mult preferințele doamnelor, care nu mai râvnesc la grămezi de aur, platină și briliante, ci la… o mănușă de fier?