Fericirea nu este un simplu concept ori un ideal imposibil de atins. Ea este o năzuinţă neîntrerupt umană, ce poate şi trebuie să fie convertită în realitate, dar o năzuinţă articulată pe firea, educaţia şi aspiraţiile fiecărui individ în parte. Fiind, deci, în egală măsură produsul şi generatorul echilibrului lăuntric al omului, un echilibru de primă importanţă pentru orientali (chinezi, japonezi, indieni), este cât se poate de evident că fericirea va fi savurată doar acolo unde acţionează în interdependenţă următorii doi factori:
a)Mişcarea fericirii are loc în interiorul sistemului tridimensional credinţă-iubire-bine, fapt care garantează că, dacă credinţa şi iubirea sunt sincere şi atotcuprinzătoare, atunci omul – numai întrucât urmăreşte prioritar binele moral, iar nu binele fizic (hedonic) – are toate şansele ca din bun să devină mai bun, caz în care ea (fericirea) dobândeşte consistenţă şi durabilitate;
b)Direcţia de acţiune pentru cunoaşterea adevăratei fericiri este dinspre interior spre exterior, dinspre individ spre semeni, desigur, cu inerentele întoarceri şi autoreglări ale focarului de iradiere.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Cunoaşterea presupune înainte de toate o latură spirituală prin care se deosebeşte de raţiune. Raţiunea se bazează pe intelesct, pe găndire, dar refuză ceea ce îi depăşeşte graniţele, este lipsită de spiritual. Cunoaşterea înglobează în sine atât raţiunea cât şi înţelepciunea, adică raţiune plus experienţă, dar adaugă la acestea şi latura spirituală. Ea apare la om odată cu căderea acestuia din paradis şi aflarea principiului binelui şi al răului. Cu toate acestea nu vom pune semnul egalităţii între conoaştere şi conştiinţă pentru că pe de-o parte conştiinţa i-a precedat cunoaşterii şi, mai mult decât atât, o şi înglobează într-însa. Unitatea cunoaşterii şi a spiritului se realizează în Conştiinţă. Ea este aceea care pune ordine în spirit. De altfel spiritul şi conştiinţa sunt consubstanţiale şi inseparabile. Spiritul lipsit de conştiinţă înseamnă haosul, vidul. Numai că nici haosul şi nici vidul nu există cu adevărat, ci sunt proiecţii făurite de raţiunea omenească pentru a-şi ascunde limitele. Cum spiritul crează materia, iar în interiorul spiritului se află conştiinţa ce pune ordine în spirit, tot aşa şi în materie se poate observa ordinea desăvârşită ce-i aparţine conştiinţei.
- Detalii
- Scris de Vasilie Aurelian Alin
Citește mai departe: Cunoaşterea în Gluma şi Cel mai iubit dintre pământeni
Programa națională a educației preşcolare se bazează pe valorile pedagogiei preşcolare universale, pe specificul național, pe recunoaşterea internațională în domeniul învățământului preşcolar. De asemenea, se bazează şi pe respectarea drepturilor copiilor şi pe o nouă existență a învățământului preprimar(preşcolar), care aprofundează realitățile şi disponibilităție concrete ale practicii educatoarelor din unitățile de învățământ preşcolar.
În vederea stabilirii principiilor pedagogice ale muncii din grădiniță este necesar să plecăm de la următoarele trei coordonate:
a). educația preşcolară trebuie să se orienteze spre dezvoltarea personalității copilului;
b). copilul este o personalitate în formare, motiv pentru care are dreptul la o atenție specială;
c). familiei îi revine datoria de a realiza educația copilului, iar grădinița are rolul de a completa şi dezvolta această educație.
În completarea şi în dezvoltarea acestei educații, în conformitate cu Programa națională, trebuie să pornim de la ideea că omul este unic, irepetabil, de neînlocuit şi, în acelaşi timp, adaptabil şi sociabil.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: IMAGINEA COPILULUI ÎN CONTEXTUL MUNCII ÎN GRĂDINIȚĂ
Există foarte multe profeții cu privire la Antihrist. Unele dintre ele sunt adevărate și se împlinesc sub ochii noștri chiar în aceste zile, altele poate se vor împlini sau poate că nu, iar unele dintre acestea cu siguranță nu se vor împlini. Antihristul există cu siguranță, este printre noi și, în scurt timp, își va face apariția în public. Cum îl vom recunoaște însă?
Dintre toate profețiile și semnele ce ne-au fost transmise despre acesta, una singură este absolut sigură și fără putință de tăgadă. Îl veți recunoaște după înțelepciunea sa cea ieșită din comun. Este scris despre Șarpe: ,,Șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu”(Facerea3:1), dar în Biblia de la Blaj(1795) apare o formă pe care noi o considerăm mai potrivită: ,,Iară șearpele era mai înțălept decât toate fierile ceale de pre pământ, care le-au făcut Domnul Dumnezeu”(Facerea3:1). Așa cum Mântuitorul este Dumnezeu, la fel Antihristul este Diavolul.
- Detalii
- Scris de Vasilie Aurelian Alin
În ceea ce îl priveşte pe Milan Kundera şi romanele acestuia trebuie să remarcăm încă de la început un prim aspect foarte important ce-l constituie întrepătrunderea tragicului colectiv al omenirii (Istoria) cu tragicul individual sub formă de destin sau posibilitate umană. Kundera nu vede în Istorie doar un cadru, un înveliş al existenţei tragice, ci devine ea însăşi o parte constitutivă şi inseparabilă a destinului uman: ,,Nu numai împrejurarea istorică trebuie să creeze o situaţie existenţială nouă pentru un personaj de roman, dar şi Istoria trebuie să fie înţeleasă şi analizată în ea însăşi ca situaţie existenţială’’.
Această analiză a istoriei ,,în ea însăşi’’ ca situaţie existenţială ne dezvăluie în romanele lui Kundera apartenenţa totală a destinului personajelor la lumea lor proprie pe de-o parte şi imposibilitatea depăşirii propriilor limite pe de altă parte. Aşa cum singur mărturiseşte în cartea sa Arta Romanului, Kundera se inspiră din filosofia lui Heidegger în proiectarea sa romanescă, imprimând personajelor şi lumii lor o consubstanţialitate originară: ,,Heidegger caracterizează existenţa printr-o formulă arhicunoscută: in-der-Welt-sein, faptul de a fi în lume. Omul nu se raportează la lume ca subiectul la obiect, ca ochiul la tablou: nici chiar ca actorul la decorul unei scene. Omul şi lumea sunt legaţi ca melcul de cochilia lui: lumea face parte din om, ea e dimensiunea lui şi, pe măsură ce lumea se schimbă, existenţa(in-der-Welt-sein) se schimbă şi ea’’.
- Detalii
- Scris de Vasilie Aurelian Alin
Citește mai departe: Tragicul în Gluma şi Insuportabila uşurătate a fiinţei