Moto: ,,Ce a căutat pe aici acel pe care şi un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine, şi ne am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de tulburarea ce ne a vărsat o în suflet.’’  - Emil Cioran
          Să-l  iubeşti pe Eminescu nu  înseamnă  doar să-i citeşti poeziile  ca pe o simplă literatură, ci  trebuie să-i înţelegi gândirea filosofică, cugetarea profundă, etica – ,,lupta dreaptă’’(una dintre condiţiile  fericirii, după cum se prezintă un popor fericit).

MOTTO: „Realitatea este că atenția existențială (dacă și cînd e) își – ca să spun așa – secretează propria ei atenție operațională. Dar, în lipsa ei, de nu se știe unde (din umana libertate de opțiune desigur, zisă și liber arbitru) se iscă o atenție operațională capabilă să funcționeze și fără sprijinul celei existențiale.”
(Mihai Șora, în A FI, A FACE, A AVEA, Cartea Românească, 1985, pp. 170-171.)

Să ai doruri, în dorinţe şoptite gândului, mereu înnoite şi păzite bine în sipetul sufletului ce îşi aşteaptă calea, înseamnă că eşti viu, iar cunoaşterea te provoacă mereu şi te aşteaptă, ca o carte nouă, descoperită, ce mai are multe pagini inedite de oferit.
 Dorul presupune emoţie, aşteptare sau aspiraţie către ceva, o stare ce o simţi cu sufletul, nu cu mintea şi în care proiectezi prin gând situaţii dorite, sau venite spontan şi te bucuri că există, sau visezi la o realizare apropiată sau îndepărtată.

Cu vreo doi ani în urmă, am văzut pe un site de informații editat la Sighetu Marmației, o fotografie veche, „de la începutul secolului XX”, înfățișînd centrul orașului. Dar, fără nici o „legendă”. Pe fotografia sepia se putea citi „semnătura de firmă” a fotografului: M. – Sziget Főtér și „titlul” tematic al instantaneului: Kisnagyember. Mi-am spus că această fotografie spune mai mult decît evocă, trebuie să existe și o „istorie” mai lungă decît doar de „o zi”  de acum o sută de ani disimulată în ea.

Dezordinea se menţine prin ea însăşi!  Fără menajamente poţi să negi orice, individual, prin încercările inutile, altfel, ale creaţiei. Negreşitul nu-şi are locul în nicio ecuaţie existenţială, de vreme ce este sortit erorii. Ca şi minciuna marelui adevăr. Realităţii, la fel comună tuturor, ne etalăm libertatea, dincolo de gratiile minţii, ale puterii, chiar ale voinţei de înţelegere. O nouă DADA n-ar putea fi decât aceeaşi, de-o slăbiciune neclară şi perspective la fel de nule. Artei, ori colorată prea vehement, într-un amestec nicicum omogen, ori dimpotrivă, prea palidă, scursă de trăire.