George Vlaicu - Ridicol și durere, Casa Editorială „Curierul Dunării”, București, 1996.

     Unul dintre cele mai mari câștiguri ale revoluției din Decembrie este dreptul la liberă exprimare. Și, uite-așa, din senin, mulți s-au trezit că au, cică, și ei ceva de scris, de zis. În virtutea dreptului, nu?! Dar, pentru ca o astfel de categorie umană să aibă unde/cum se „exprima”, trebuia „inventate” niște „căi”, niște „canale”. Unul dintre aceste „canale” prin care se poate trece „în voie” este și Casa Editorială „Curierul Dunării”. Din senin ivită, „peste noapte”, a și publicat o carte: „GEORGE VLAICU - Ridicol și durere. Autorul - nimeni altul decât unul dintre cei trei „co-acționari” ai acestei edituri.

„Aurelian Titu Dumitrescu este un poet de o frumusețe enigmatică, asemeni cifrelor din tabla înmulțirii prin dragostea pentru oamneni și stele. El este un poet care nu ține de sfera îngânfării, pentru că se mulțumește să sufere în numele nostru și să bea vinul durerii din visul tuturor. Este unul din frumoșii nebuni ai marilor orașe.”, nota, pe coperta a IV-a a volumului „Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt”, Fănuș Neagu. Și cine-l cunoaște pe poetul cu păr cârlionțat, statură mândră și privire blajină, îi dă dreptate. Aurelian Titu Dumitrescu nu face parte din tagma parveniților din literatura română. Refuzat de congeneri, marginalizat, poetul acesta s-a refugiat în sine, căutându-și înțelegerea și scăparea la Dumnezeu. Îmi pare că Acesta l-a primit cu brațele deschise, că i-a oblojit sufletul și rănile făcute de semenii invidioși. Și, iată, până acum Titu și-a nemurit numele pe vreo 11 cărți.

Lansare de carte: autoare Ana-Cristina Popescu, 30 mai 2015

 
1. „Rătăciri“ (roman) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
 2. „Paradigme“ (teatru) - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014.
 3. „Antologia Micuții scriitori din Banatul Montan“ - Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2015.

 I. Romanul . „Rătăciri“ apărut la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014, autoare Ana-Cristina Popescu.

Volumul „Rătăciri“ inserează douăzeci de capitole de la pagina 3 la pagina 148

NICOLAE ŢONE - „EMINESCU AL NOSTRU”, EDITURA VINEA, 1994

După un îndelungat stagiu de jurnalist, care l-a ajutat să fie cunoscut, Nicolae Ţone, în sfârşit, a început să publice şi literatură. A făcut acest lucru abia în 1992, când a debutat, editorial vorbind, cu volumul „Cred în tine ca în Dumnezeu”, volum de poezie care a fost/ este girat de poetul Adrian Păunescu. Acum, în cazul de faţă pe marginea acestui nou demers editorial, putem spune că Nicolae Ţone ridică vălul de pe o nouă faţetă a personalităţii sale, aceea de istoric şi analist literar-confirmată şi subliniată, aş putea spune de înfiinţarea revistei „Aldebaran”, unde a şi punctat decisiv la acest capitol: studi- ile despre Vinea şi Tzara publicate acolo impunându-l.

DANIEL CORBU – „PLIMBAREA PRIN FLĂCĂRI”, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1988

Când am scris despre volumul „Intrarea în scenă”, Ed. Alba- tros, 1984, am ţinut să subliniez faptul că poetul Daniel Corbu, încă de la acea a doua să carte, „amenință” cu faptul că este unul dintre cei care-şi sudează simbolistic cărţile, că el nu scrie cărţi, ci o singură CARTE. Volumul „Plimbarea prin flăcări”, Editura Cartea Româ- nească, 1988, al treilea al său, că şi toate celelalte de… după, mi-a (re)confirmat impresia de atunci. Unul dintre argumente este însuşi finalul volumului la care m-am referit mai devreme: