Imnul Sighetului
„Oraşul meu din nord – un vis – o catedrală – / Floare de colţ, un plai, o insulă-ntre ape,
Peste Gutin şi Iza – spre Mara şi Vişeu, / Să-ncingi iar hore noi în ceas de sărbătoare,
Tumultul vieţii să-nflorească în ceasul greu, / Oraşul meu de vis să crească, ca o floare.

Se spune că cel mai greu este să scrii cu umor. El nu este la îndemâna oricărui autor și de aceea marile spirite au atacat acest domeniu tocmai pentru a-și arăta măiestria. Lucia Pătrașcu nu are astfel de pretenții. Dumneaei ne spune că fără nicio intenție discriminatorie de natură socială, etnică sau religioasă (doar, toți suntem egali în fața lui Dumnezeu!), așez aceste gânduri împăciuitoare în câteva rime (zburdalnice, uneori!), pe care vă rog să le îngăduiți!  Ne mai atenționează că dorind să aduc un zâmbet în șotronul celor scrise ...se oprește la râs ca fiind ca soarele după expresia lui Victor Hugo.

Vasile Mandric este un poet care poate fi asemuit cu vinul - cu cât trece mai mult timp cu atât devine mai bun. Volumul său Aventura secundei este de fapt o carte colaj. Avem o primă parte Aventura secundei care conține sonete scrise în 2016 și un rest alcătuit din grupajele intitulate Timp, Anotimp și Clipe care conțin poezii scrise între anii 1955- 2016. Ei bine acest lucru este vizibil nu numai din datarea făcută de autor, este drept cu inconstanța specifică unui poet, dar, și din simpla citire. Sonetele din 2016 sunt parcă construite de un maestru care se joacă cu timpul, cu secundele și care brodează în jurul acestor noțiuni într-o formă rafinată povești care mișcă sentimentele cititorului. Nu același lucru se poate spune despre celelalte poezii. Această inegalitate a calității ne arată de fapt ceea ce am spus la început – Vasile Mandric devine mai bun în exprimarea sa poetică odată cu trecerea vremii.  

Poveștile Brăilei au fascinant  mereu. Lazăr Bobi cu primul volum din trilogia Din umbra timpului intitulat Ulicioara patimilor  se înscrie pe aceeași direcție de reconstituire a Brăilei. El se concentrează pe un singur cartier Lacu Dulce și de acolo alege o singură stradă numită generic Ulița patimilor. Pentru cei care cunosc Brăila ea se poate identifica cu reprele pe care autorul le menționează și anume cantonul căii ferate, construcția școlii intitulată azi Anton Pann, apropierea de cimitirul Sfântul Constantin. Întrega acțiune a acestui volum se învârte în acest perimetru cu ieșiri uneori în Brăila sau la marginile ei. Personajele sunt conturate din descrieri sau din spusele altor personaje iară bârfa e folosită uneori măiastru.

„Învăţăturile lui Neagoe Basarab [...]”, a fost scrisă între 1519 şi 1521. După alte surse ar fi fost scrisă între 1513 şi 1521. Toată lucrarea este construită în jurul credinţei în Dumnezeu. Neagoe Basarab a trăit în tinereţe în preajma patriarhului Nifon, iar în afară de aceasta, Basarab a fost copist din limba slavonă, deci a avut suficiente surse pentru opera sa.

Poate e puţin greşit să-l considerăm pe Neagoe Basarab unicul autor al „Învăţăturilor”. Constantin Noica spunea despre originalitatea operei: „Se ştie bine că autorii râvneau pe vremea aceea mai puţin la originalitate, cât la adevăr impersonal; iar cu atât mai puţin un domnitor se va strădui să dea totul numai de la el.”