Când m-a sunat cu un an în urmă pentru prima oară și i-am auzit vocea în telefon, voce pe atunci complet străină, m-a anunțat laconic că soțul meu a fugit cu prietena lui.
„Știu“, am spus.
În fine, nu știam nimic despre el, cine este, sau cum se numește, ori cine anume era femeia, știam doar că soțul meu nu se mai întoarce acasă. Eram nefardată, nespălată şi nu apucasem nici măcar să mă pieptăn, deşi era ora unsprezece.
„Ați dori să ne întâlnim să vorbim despre asta?“

Doamne, țara mea, în ce hal ai ajuns! Doamne, Cerule, cât de mult te-ai îndepărtat de noi! Nici TU, Cerule, de-acolo de sus, nu mai vezi ce este pe la noi! Nici noi, Cerule, nu mai vedem din mocirla iadului în care suntem ce mai este pe la Tine pe sus! Cât timp se face crucea cu mâna dreaptă, iar cu cea stângă se mângâie portofelul, Dumnezeu fuge.

Unde calcă piciorul sălbatic, bolta eternă cu mii de firide plânge-a vieții ursită pe umărul muntelui, în Sfârșit.
Când vezi grădini plantate pe sâni bosumflați – plenipotențiali, iar bruma-ți coboară cu zăpada în cârcă, înseamnă că ai ajuns în Sfârșit. Dacă adormi învins ori învinsă în templul tăcerii singure, ești pe-a vieții colină şi ușuratic ca un fulg supus mâniei derbedeiască spui: Aș dori să scutur anii, tot în Sfârșit ai ajuns.

Cel mai discret bar al municipiului capitală de judeţ se află chiar în buricul oraşului, într-un subsol al Prefecturii. Subterana Tosca se numeşte. Acolo, scriitorii George Trifon, Petru Simion şi Silviu Avraam îşi beau spre prânz cafeaua, coniacul, vodca şi ce-or mai bea ei. Acolo, într-o zi de iarnă, în semiîntunericul tavernei i-a venit ideea lui George:
         „Măi băieţi, cică oraşul nostru n-ar fi unul cultural, că nu poţi cita la nivel naţional cinci scriitori şi trei actori de aci, că suntem provincia întruchipată.

La jurnalistul Mădălin Volontan, intră într-o dimineață un domn între două vârste, cum se zice, un domn blond grizonant, cu costum, cravată, pantofi lucioși și geantă neagră-roșie de firmă, mai ales acest amănunt atrăgea atenția, sigla firmei genții bicolore.
         - Domnule, zice musafirul neinvitat, sunt om de afaceri, milionar în euro. Știu ce influență aveți, vreau să vă rog și eu ceva... Dacă e nevoie, plătesc bine, nu mă uit la bani...