Să ne amăgim în lipsa unor stări mai bune nici o zvâcnire
sănedămcucapuldepereţi în spoturile derutei
în deriva milei Căutăm adăpost în cutii de carton


&
trepidaţia rutinei      cercurile ei concentrice
bunatatea e cainele de pripas care latră
perimetrul tău începe să scârţâie Sub copitele negre ale hipodromului
cere-ţi spulberă creierii după ora unşpe


***
 
Şi tot nimic o ardem pe mai încolo
tot în alergări e respirabil acum
departe de împliniri ca şi cum ai învăţa o limbă nouă
mecanicile cutanate şi totodată gestul timid     strivit      strania încordare
limbajele pierdute dialogurile Simpla prezenţa
nici acum nu poti aproxima distanţa concreta unduirea calmă a încheieturilor
balansul oaselor         curenţii reci Stridenţele vocii
dincolodetimspaţiileprivate
& Nevoia incertă


***
 
înca mai simt că îmi scapă ceva foşnetul acela umil  pungile de plastic
uşoara cimentare a spaţiului după o beţie cruntă
un fel de hotărâre de care ţii cât poţi         până când
să poţi duce firesc încercările de echilibrare & patosul lor domestic
încet încet se aşează şi pe dinăuntru
oameni cu siluete amorfe apropiaţi de noi în felul cel mai stricat
revelaţii cu inserţii afective
şi încă nu avem destule etichete
gândindu-ne la asta la felul de comunicare (mai exact lipsa lui)
alternând cu apropieri neaşteptate


***
 
cum pe sub drapajele hainelor suntem toţi prinşi în modulaţiile fricilor dincolo de strania aparenţă a liniştii în suburbii toate luminile alunecă în tegumentele pielii peste corpurile marcante ale înserării două femei sortează deşeurile după texturi leagă la gură sacii speciali vom ajunge să reciclăm la nesfârşit stările         strania luciditate praful crănţănit între dinţi stările depravate      atingera lor în moalele capului


 
***
ne încolonăm în fâşii moi în liniştem derapăm Mai câte o marjă de eroare să luăm în calcul spaţiul acesta închis aici au fost alţii şi alţi puţin câte puţin ne facem domiciliu semnăm hârtii Micile ritualuri alunecă atingerile niciodată nu înţelegem până la capăt sensurile şi chiar  dacă toate rănile deschise ar durea mai mult decât un oftat am putea fi aici
&
am putea fi oriunde