câini

mi-e dor de tine ca un dor de ducă
și îmi ești albă cum
e pasul iernii
dar vin spre noi
doi câini

pe tine te apucă
să nu te ningă urma
ruga
ruga

sarea mării

în seara asta m-am împrietenit
cu sarea mării
delfinii culeg scoici marinarilor
dintr-un atol
tata
ihtiandru
îmi sărută
plămânii...

groapa

...lumina și-a deschis
pleoapa
apa se reculege
în limbi de pământ
aerul respiră groapa,
tăcerea respiră
cuvânt...

plămâni

plămânii îmi fumează
ultima țigară!
sub talpă,
umbra caută
lumină...

serenitate

tatăl meu doarme ca un prunc.
ca un prunc doarme tatăl meu.
cu palma stângă își acoperă urechea stângă!
aproape că am și uitat
cum doarme tatăl meu!
tatăl meu se preface că doarme!
le face așa
în modul lui stângaci
așa-mi spune tata
că mă iubește

aiurea

de tristețea păsărilor,
cerul s-a făcut plumburiu.
plouă mărunt,
precum zborul
unui gând
aiurea

autoservire

m-am autoservit din această viaţă
aerul respirat nu l-am dat
nimănui
mi-am ars aripa
pentru a şchiopăta
în zbor    


urlet fals

în viaţa mea, vă jur, n-am văzut o lună,
o chestie holbându-se la mine de sus
în jos.
eram la balcon şi urlam fals, ca un strigăt de mulţi...
mie-mi plac oamenii cu mărul lui Adam înfipt, da, înfipt, acolo
între do şi frate-so acut
îmi place să ascult

la trei zile

...nu ţi-am călcat niciodată
şevaletul, Mişi...
îmi era ca şi cum
tu, iarbă, să intru, eu,
cu crampoanele-n altar...
ne dădeam în bărbi
pe te miri unde...
eu rimând,
tu, tuşând...
nu-i aşa că îţi place
această glumă...?
vezi că, de acolo,
lumina cade altfel...?!


gust tăcere

profesorii ne mânâncă foamea
de post gust tăcere
şi mi-e a cruce
a urlet
a punct...