CĂLĂTOR

Călător mi-e dorul care
Încă pe alocuri doare,
Călător prin țări străine
Plânsul rătăcește-n vine…

Călător în trenuri goale
Gândul în culori opale
N-are bariere-n cale
Tot alunecând la vale…

Călător în primăvară,
Înecat  în călimară,
Dorul, scâncet de iubire,
Umezește-a mea privire.

 

FLUTURI GALBENI

Fluturi, fluturi, fluturi, bat iar în stomac,
M-a cuprins iubirea, oare ce mă fac?
Să fie de vină primăvara iar
Că mi-a pus o floare azi în calendar?

Fluturi violet, galbeni și albaștri
Mi-au zâmbit cochet cu sclipiri de aștri,
Și cuprinși de teamă că am să îi prind
Mi-ai trimis magnolii… m-au surprins… iubind…

Fluturi diafani m-au făcut regină,
Rogvaiv dulceag cade pe  retină,
Emotivă stare mă cuprinde-n zori
Fluturii din mine s-au pliat pe flori.

Fluturi enigmatici, galbeni cum am vrut
Când scriam poeme care m-au durut,
Azi au revenit, fâlfâind romantic
Ca un sentiment de iubire… antic…


 

ȚI-AM BĂTUT ÎN GEAM  DEGEABA

Ți-am bătut în geam, perfidă,
Încordată și timidă
Ascunzându-mă-n firidă
Amărâtă, insipidă…

Ți-am bătut în geam cu frică,
Să nu crezi la o adică
Vara asta c-o să zică
Că te-am vrut… în parte mică…

Ți-am bătut în geam cu soare,
Am crezut că fac prinsoare
Cu-ntunericul ce moare
În odaia ta cea mare…

Ți-am bătut în geam degeaba,
N-am știut care e treaba,
Și-am strâns lacrimile-n roaba
Ce-și făcea umilă treaba…



 

PLOUĂ SACADAT

Plouă sacadat
Pe-un pervaz uzat,
Plouă enervant
Sumbru și casant…

Plouă incolor
Pe un ochi cu dor,
Plouă inocent
Dar incandescent…

Plouă cu scântei
Ceru-i rupt în trei,
Plouă nedorit
Într-un Mai, umbrit…

Plouă peste noi
Fără dor de ploi,
Plouă muzical
Pe-un pervaz oval…

Plouă-n poezii
Mimând fantezii,
Plouă sacadat
Ochiul meu udat.


AM SPART CLEPSIDRA

Am spart clepsidra-n care tu
Mi-ai fost mereu un deja vu,
Și-am pus nisipul mișcător
Sub pasul tău de călător

Să nu-mi mai vii, să nu te știu
Sub geana mea un dor pustiu,
Să nu-mi lași cerul înnorat
Și-n port suspinul ancorat…

Am spart clepsidra-n pumni țipând
Pe buze sângele-mi arzând…
Și am rostit numele tău
Când  roșu-apus cădea  în hău.


 

PLOUĂ MĂSURAT, DAR GREU

Picuri liberi bat în geam,
Plouă calm culori pe ram,
Muza doarme de amiază,
Dar iubirea-mi este trează…

Plouă colorat în noi
Picuri numărați de ploi,
Gânduri line meditează,
Ochii dor în lungă fază…

Picuri mov dungați și goi
Adunați în greu șuvoi
Plâng culorile curbate
Peste doruri numărate.

Plouă ignorant și des
Peste versuri mai ales,
Dar și ploaia-i devotată
Cade, plânge, măsurată.

 
 

PASUL MEU

Pasul meu alene calcă, vântul mângâie cu dor,
Poala fustei dulce saltă, dezgolind  sfios picior,
Mă revăd adolescentă pe sub teii înfloriți,
Nu mai sunt o inocentă,  dar privesc spre-ndrăgostiți…

Mă îmbăt de-aroma care mă învăluie subit
Și privesc adânc spre soare, teiul iar a înflorit!
Fără gânduri, fără țel, merg la pas cu-adolescența,
Și iubindu-te la fel, azi încerc să țin cadența…

Pasul meu, bătrân se pare, m-a purtat spre alte căi,
Și mi-am pus o întrebare… voi mai alerga prin văi?
Voi dansa cu teii-n floare? Voi iubi ca la-nceput?
Ah, genunchiul ce mă doare! Îmi va spune: N-am putut!

 
 

VOCEA TA,  DULCE MINUNE

Vocea ta îmi penetrează, inima, timpanul, vena,
Parcă dorm deși sunt trează, amăgesc în dans și trena
Fustei largi ce mă-mpresoară, ca o strângere suavă
Și sărut întâia oară, gura ta în vis, concavă…

Vocea ta cu timbru dulce, dar și-o apăsare gravă
M-amețește și mă duce, în adâncuri, la epavă,
Nu mai știu de mine-o clipă, nu mai știu de ce-s în stare
Pot să zbor și c-o aripă, pot să mor sau să fiu tare.

Vocea ta dulce minune, îmi șoptește-n miez de noapte,
Că sunt floarea fără nume, că sunt zâmbetul din șoapte,
Și te cred fără cuvinte, deși vocea ta mi-e dragă
Am să te aștept cuminte, doar să-mi cânți o viață-ntreagă.

 

MAI VREAU ÎNCĂ SĂ TE AM


Mai vreau ani ca să mă bucur de  plăcute amintiri,
Mai vreau zile să pot scrie despre marile iubiri,
Mai vreau clipe să-i destăinui omului ce-mi este  drag,
Mai vreau zorii să-mi sărute, ochii ce-l așteaptă-n prag.

Mai vreau ploi să-mi ude gândul rătăcit prin văi adânci,
Mai vreau soare și luceafăr când adorm tăcută-n stânci,
Mai vreau liniște și umbră, valul mării la picior,
Mai vreau muza să îmi fie  pescărușul călător.

Mai vreau încă să te am când viorile se-adapă,
Mai vreau florile de colț, și distanța ce ne-ngroapă,
Mai vreau mâna ta pe coapse, buzele contur suav,
Mai vreau patul tău angelic, brațul tău puternic, grav,

Mai vreau muzica să-mi cânte, lângă tine să m-alint,
Mai vreau o cafea fierbinte, de țigară mă dezmint,
Mai vreau vara asta crudă să îmi fie pansament
Pentru toate ce se-ntâmplă în acest umil moment…


 

SCRIU GRĂBITĂ O SCRISOARE

Strâng în pumni secretul care ne unește, sau ne-alungă,
Scriu grăbită o scrisoare, sper că azi o să ajungă
La adresa potrivită, cu un timbru de poveste,
Pe sub gene am strivită, lacrima care îmi este

Scut în fața neputinței de-a te mai privi o dată,
Tatuajul suferinței, s-a-mpânzit pe fața toată,
Dorul, ploaia ne-ncepută, drumul înfundat în maluri,
Dunărea îmbrățișează amintirile din valuri,

Toate clipele ascunse într-un ceas, neconsumate,
Sărutările pe coapse duse  pân’ la  jumătate
Poartă vie mângâierea, și parfumul tău Lomani,
Nu s-au stres din amintire… nici plăcerile… nici anii.



 

LUNĂ RECE ȘI CONFUZĂ

Luna plină cocoțată într-un vârf de brad măreț,
Se alintă eclipsată, dincolo de Voroneț,
Stelele în cor exclamă: Unde fugi iubito iar?
Te așteaptă azi poeții, derulând în calendar

O minune sau dezastru, un vers cald sau un pamflet,
O iubire, un pilastru, memorabilul cuplet,
Lună albă și rotundă, muza celor muritori
Nu fugi în noaptea astă, nu-i lăsa pe cerșetori

Să se tânguie în versuri, agățați de-un nou apus,
Nerostind a lor durere în tot ce aveau de spus.
Lună rece și confuză, lasă-mă să te ating
Și-n iubirea ne-ncepută, înco-dată să mă sting,

Ca un soare fără vlagă-ngenunchiat în fața ta,
Ruginită de-ncercarea de a fii măcar o stea,
Noaptea asta prea fierbinte mă consumă inutil
Și mă las pradă iubirii inocentă, lent… subtil.



 

ȘI MĂ LEG DE TINE SEARA

Gura ta, fior în noapte
Cenzurat de amintire,
E-un izvor de crude șoapte
Modelate în simțire..

Tu, cu mâinile perverse
Mi-ai ucis în antiteze
Lacrima ce-urma să-și verse
Fluviul strâns în paranteze.

Te visez, te vreau  cuminte,
Am sărutul tău pe brațe,
Când decorul toamnei minte
Îmi cos sufletul cu  ațe…

Și mă leg de tine seara
Într-un vis fără cenzură,
Cum în lumânare ceara
Curge caldă, fără gură…