Cutia cu vise

încă mai simt
aromele primăverii din ochii tăi
răzbătând ptin vitralii de rouă
odata cu zorii.



vinovat sau nu
în cântecul şoptit al frunzei
simt cum învie forma coapselor tale
respiraţia ta
până şi forma sânilor
mai cutremură forma palmei stângi

vinovat sau nu
de incertitudinea zilei
amurgul
de fiecare dată deschide porţilr umbrei
şi îmi pune în braţe cerul
ca pe-o cutie cu vise


Răsari

căci poţi fi tu
lumină lucitoare
în stropul de rouă din zorii
de dinaintea zorilor reginei nopţii
sub pleoapele de zare
în firul de iarbă ce te răsare



Pastel

toamna din când în când doar să
redefinesc umbra privesc în amurg
mă prefac în nor apoi în ploaie şi curg
în căuşuri cu flori risipite şi paşi
somnambuli rărăciţi prin artere rămaşi
şi apoi printre sâni într-un fel muribunzi
lunecând ochii mei obosiţi şi flămânzi



Zbor

mi-ar fi fost aproape totuna
vânătoarea de spaime începuse deja
şi de atunci
în fiecare dimineaţă un străin
se trezeşte în locul meu
munţii se înalţă deasupra tavanului
iar ferestrele
desenează aripi pe spatele tău


Deşertăciune

se mişcă-n baldachine subit cum cade rouă
frumoasă doamnă parcă-n obraji cu flori agreste
prin umbra duşumelei de ieri cu-o foame nouă
de şolduri moi şi lave şi de-amândouă aceste
ce lunecau oadată în tremur lung de harpă
înconjurând odaia privind la candelabre
şi-n rugăciune lină râdeai cu lacrimi parcă
de cerul prea aproape de visul din calabre
minţeai frumos atuncea strigându-l pe Iisus
o God strigai sporadic şi te-agitai teatral
de-atunci frumoasă doamnă fantasmele s-au dus
nu-l deranjez pe Domnul respir les fleur du mal