spirit

azi simt bacovian
sunt spiritul culorii gri și am curaj
da!
am curaj să mă joc cu lumea
  să o bag într-un pahar
 întors cu gura în jos
 în care e furtună





dansul frunzelor de fier

pământul plângea
rotindu-se în cercuri vicioase
copaci cu riduri adânci
infipți năprasnic și secular
în viața de apoi și-n cea ce va urma
totuși
 un verde arogant
zâmbește din tufișuri
nu știe că trage să treacă în neființă
că agoniile vor dansa tentant duhnind a umed
splendoare inertă
toamna-i legată de un picior
cu bolovanul timpului captiv în viitor.





clipa de adevăr

te-am lăsat
în sufletul meu
gazdă si hrană
ți-am dat
ochii închiși
văd lumina ta
 clipa de adevăr
și
frunzele zbârcite
ce-au început

ningă trotuarul
pe care vin
în fiecare zi
de-aproape ...
nici nu mai știu când!



unic sens

mi-a bătut toamna pe umăr
și-n păr miros de frunze cărămizii mi-a pus
vântul a uitat să tacă și vuiește
 pe la colțurile străzilor cu unic sens
e toamnă-n plină vară
cum să-i explic nisipului?
 






mustrări simpatice

emoțiile mele vorbesc între ele
ca și când
templul în care vibrează e cucerit pentru vecie
le simt contradictorii
nici ele nu știu ce vor
și simt că le-aș cânta o baladă
au nevoie să doarmă
să mă pot odihni și eu
pe marginea sufletului meu.



apus
la fiecare apus de soare însângerat de dorul zilei de apoi
la lumina farului din dreptul geamului tău
stau precum amurgul pe ramuri
îți privesc singurătatea
e urâtă și
umbra ei pe toți pereții camerei tale
joacă precum flăcările
te mușcă
te sfâșie
te doboară
și-ți place ființo să simți așa
știi de ce?