noapte bună

îmi spui în fiecare dimineaţă, la prânz şi seara
un noapte bună sec, scrâşnit
ca un secol în care n-a plouat…


un secol de singurătate
citit, răscitit şi asumat
de unde ai
atâta noapte de-oferit?

vântul şterge,
spulberă,
duce
cântecul, cu pian cu tot…
acelaşi cântec
pe care tot el, vântul, l-a adus
în ziua aceea, când nu cumpărasem
decât pâine şi sare,  sặ mai înmoaie gerul

tu stăteai cu aripile strânse
şi te-ntrebai
dacă-o mai fi pe undeva vreo ţară caldă
un timp
am plutit împreună
printre frunze, fluturi
şi scarabei împărăteşti autohtoni
un timp
 mi-ai fost cuib
mă luai de subsuori
şi mă-nvặţai să zbor
îmi aduceai măceşe, fragi şi mure
în coşuleţe împletite
din lăstari fragezi de alun
în loc de apă, beam culori,
jonglam cu anotimpurile,
le aruncam înalt, le schimbam
locul, rânduiala,
le învârteam până-ameţeau,
trăgeam de primăveri ca de-un elastic,
vara goneam pe cai sălbatici
ȋnspre pădurile de mangrove,
prescurtam iarna, credeam că-i coardă
şi-o săream, toamna ne odihneam
sub pălăriile ciupercilor din Oz, cu
vrăjitorul şi Alice
din Wonderland...

...poate-ai greşit povestea,
noapte bună!


Cireşul


un cireş japonez înfloreşte zilnic
o lumină alb-roz peste febra noastră
peste zidurile din şi dintre
peste bocancii lustruiţi
peste speciile dispărute
şi sângele lor mustrător
un cireş japonez în a cărui umbră
se-adună – ca mărgelele pe aţă,
cei singuri,
trişti,
bătrâni ,
bolnavi,
îşi golesc buzunarele
de pietre,
pierderi,
morţi
şi despărţiri,
respiră adânc
şi pleacă mai departe…
un cireş japonez în calea vânturilor,
valurilor,
s-a scuturat la trei noaptea,
odată cu ultimul aer
ieşit din plămâni.


Pomana morţilor spre vii


venim o dată
şi plecăm mereu
noi din părinţi
şi părinţii din noi
totuşi, cumva, rămânem…
noi, să le povestim,
ei, să asculte…
ne întâlnim în somn
ei, veşnic tineri,
noi, cu timpul
încolăcit în jurul gâtului,
strângând…
şi povestim
până se umple prăpastia
de flori
sau de broaşte râioase,
după cum le-am adus
bucurie
sau lacrimi…
dar fie că le-am fost
spre bucurie,
fie că le-am fost
spre plans,
ei ne întind
în fiecare noapte
un colţ de pâine
şi-un pahar cu vin.


De veghe ȋn lanul de nisip

Astăzi împlineşti 130 de ani. Dar eşti la fel de alb şi zvelt
ca-n prima zi.
Fără schimbare.
Fără mutare.
Fără amestecare.
Cu tine ȋncepe şi se sfârşeşte lumea.
Într-un fel…
Vin la tine cu o sticlă de vin şi o cupă, să închin în cinstea ta.
Beau, bei şi tu, ne uităm unul la altul şi tăcem.
Vărs trei stropi pentru setea pământului.
Şi a celor de sub el.
Şi a celor de sub ape.
De 130 de ani lumina ta se aprinde în fiecare noapte.
În memoria celor care n-au mai găsit cărarea.
La mulţi ani!
Urc scara ȋn spirală până ajung sub streaşina ta
şi mă-ntâlnesc cu vântul.
Părinţii mei, ai tuturor, apa şi vântul.
Cărarea ta vine spre mine.
Eu merg spre ea.
Mai este puţin vin în sticlă.
O las aici. Şi cupa.
Pentru cel care va veni la anul să închine.
Adu-i aminte de cei trei stropi.
Şi pentru setea mea.
Defilare
un fluviu majestuos de camioane cu păduri
în lanţuri
curge continuu
imperturbabil
peste cuiburi distruse
şi pui căzuţi.
camioane cu bot de crocodil
cară păduri
pentru cozi de topor şi cozi de
steaguri
prin care s-a văzut o clipă cerul
bătând cu inima la unison
într-un odat’ ca niciodat’
un poem
din trei cuvinte
brodate cu mătase
respect – onoare – demnitate.
camioane cu păduri în lanţuri
şi tricolorul devenit cal breaz
… şi luna plină
strălucind
pe creştete pleşuve.

Palindrom

god dog
zice woody allen
un joc de cuvinte
nevinovat ca orice joc…
Te-ai gândit Tu, atunci, în cea de-a şasea zi, când
tremurând de emoţie
l-ai încununat împărăteşte,
Te-ai gândit Tu la clipa
în care va şterge diferenţa
dintre Tine şi câine? când Tu şi câinele
veţi fi un singur drum cu două benzi
dus şi întors?
acesta-i locul Tău. stai jos
şi nu mai scheuna.
rămâi credincios, oricâte şuturi…
păstrează-ţi ochii umezi.
stai jos şi dă din coadă.
God dog.
poate că Te-ai gândit…
fără poate. cu siguranţă ai ştiut.
Atoateştiutorule.
Ţi-ai suflecat mânecile, Ţi-ai pus şorţul
de servitor
şi i-ai spălat picioarele.
I-ai dat sângele Tău când al lui era ca apa.
Ai primit un os. godot, bufon amar.
Ai dat din coadă, i-ai lins lacrimile
şi Te-ai îngropat. ca să-l dezgropi.
God dog.
cu siguranţă ai ştiut.
dar înainte de-a fi dog, i-ai promis
o altă zi, când amândoi,
şi Tu şi el,
pe-acelaşi drum, c-un singur sens,
veţi fi
God – god.