Floare de colț

Pe un colț de rai stâncos,
Zâmbind cerului duios
A rasărit de soare iubită,
Floare rară şi frumoasă.


De vânt mângâiată,
Dintr-o piatră stâncoasă,
Floare albă prețioasă,
Dar de ploi udată,
De capre negre sărutată,
De mulți ca trofeu căutată,
Pentru a sa puritate, raritate,
Ea e a munților regină,
Stăpână pe înăltime,
Floarea de colț,
Steaua alpină,
O rază de lumină,
Pe colțul de piatră,
De poeți cântată,
De toti dorită
De toți râvnită


Te aştept

Te aştept precum Penelope
Țesând cu fire de stele şi lună,
O pânză ce mereu se destramă
Şi doar iubirea o țin aproape

Te aştept pe aripi de vânt,
Pe dorul nestins din privire
Pe jurământul tău în cuvânt
Pe lacrimile scurse-n clepsidre

Te aştept iubire şi te doresc,
Printre ale mele vise şi doruri
Prin tăceri eu mă rătăcesc
Prinsă-n plasa de gânduri

Te aştept pe buze cu-n surâs
Precum Gioconda lui Da Vinci
Te chem din ochii mei adânci
Neclintită prin mister şi surâs


Cum să fac să-ti fiu pe plac?

Nu ştiu cum să fac
Ție să-ti fiu pe plac,
Cum să mă imbrac,
Părul să-mi fac coc,
Pantofii să fie cu toc,
Cercei să fac din soc,
Cordon să pun la mijloc
La sân s-ascund busuioc?
Eu sunt de tine îndrăgostită
Vreau pentru tine să fiu deosebită
Nu doresc sa fiu sofisticată
Cii, doar simplu de tine iubită

Când lângă tine mă trezesc
Cu picături de apă mă gătesc
Reale străluciri de diamante
Să mă rogi să nu fiu cuminte
Atunci când sunt cu tine
În mângâierile tale mă-nfăşor
Cu sărutări fiebinți pline de dor
Veşnic să fim împreună
Atunci când sunt cu tine
Tu mă-mbraci în fericire
Nu am nevoie de costum
De ceas sau telefon scump


Îndoiala

Cum poți ca să mai iubeşti?
Când îndoiala se cuibăreşte
Şi sufletul încet îți nimiceşte.
Nu poti din trup să o goneşti
Ea rămâne-n suflet întiparită,
Rău te răneste si robul ei eşti
Iubirea-i încet, încet sufocată,
Iar îndoiala iese victorioasă.

De aceea, te rog iubirea mea
Nu-mi sădii în suflet îndoială
Îndoiala este o grea boală,
Care are leac doar încrederea
De toate poți să te-ndoieşti
Numai în iubirea mea să crezi,
Te iubesc cum nici nu visezi
Te rog, încredere să-mi dăruieşti


Cai verzi

Minune!, suntem împreună
Intr-o lume a pacii, mai bună
Sau vinovată este dioptria
Ochelarilor "vedere bună"
Sau doar visul si fantezia
In care crezi că precis vezi
Pe albaştrii pereți cai verzi
Pe care alergi să-i infrânezi,
Sa-i încaleci şi sa-i înaripezi
Să te ducă-n lumea dorită


Bratele tale

În brațele tale mă-nfăşor,
Bratele tale, cântec de dor,
Zâmbetul dimineților abia trezite
Zbor peste pleoapele mele adormite
Până-n topirea tandră a orizontului
Plutire-n nesfârşitul Universului,
Clipe cu flori brodate-n gânduri,
Fluturi neastâmpărați în roiuri,
Zbor lung cu ochii închişi, fără margini,
Capăt de lume pe placute unde.
Brațele tale, dor de dragoste pătrunde,
Râu nesecat din care inima vrea să bea
Mereu, neîncetat: speranța şi iubire


E toamnă în grădina mea

Toamna a venit iară
Peste grădina noastră
De atâta vânt şi ploaie
A ruginit frunza bălaie.

Ea freamătă, se zbate,
De pe ramuri se desprinde,
Pe solul ud ea se întinde,
Covor de culoare arămie

Pe acest covor de miere
Strugurii stau în panere
Zdrobiți să fie în picioare
De tinerele nurlii fecioare

Lângă gard zâmbeşte
Gutuiul ca un cer înstelat
Cu galbene gutui încarcat
Răspândind în jur dragoste

Colorate crizanteme,
În a dimineții rouă,
Oglindesc poeme,
Pe picuri de rouă

Pe deasupra curților
Trec păsări călătoare
Pe aripa lină a vântului
Într-o toamnă roditoare


Grădina sufletului

Sufletu-ți voi înconjura
Cu un gard de Nu mă-uita,
Şi macii roşii din inima mea,
Îi voi stropi cu lacrimi de bucurie,
Sufletu-ți cu mine să fie.
Ii voi parfuma cu mirosul de cafea
Băută în zori dimineața.
Fluturii ce-n stomac se zbat,
Când tu mă iubeşti necondiționat
Îi voi scoate la lumină,
Să sărute macii din grădină,
Ce s-au aurit a dulci simfonii
A surâsului uitat pe gură
De fluturii unui anotimp fără masură.
Pe aripile lor desfăcute,
Cu tuş voi scrie
Pentru tine poeme de iubire,
Niciodată sufletele noastre
Să nu se despartă,
Şi grădina noatră
Să fie veşnic înfloritoare.


Ce-i fericirea

Fericirea ştii ce este?
Fericirea ai cunoscut?
Off, nu ştii când a apărut,
Că repede a şi dispărut
O simți cum s-a petrecut,
Numai după ce a trecut!
Şi nu mai e nimic de făcut!

Fericirea ştii ce este?
O simți cum strabate
Ale tale artere, vene,
Iti vine a scrie poeme,
Să dansezi de bucurie
Să strigi in gura mare,
Fericita, eu sunt oare?

Fericirea ştii ce este?
E raiul plin de culoare,
E o gradină înfloritoare,
E o minunată simfonie
Ce ai zărit-o de departe
Şi a rămas în a ta minte
O caldă, frumoasă amintire

Ufff! unde eşti tu FERICIRE?


Clipa efemeră

Într-o clipă efemeră,
Secundă boemă
Mi-ai lăsat pe gât
Dulce podoabă
Fină, delicată,
Sărutări pasionale,
Amprentele tale,
Pecete de iubire
De mine simțite
Când nu esti cu mine.

Când împreună suntem,
Cand ne privim
ADN-ul îl împletim,
Cupa iubirii o bem,
Şi in noi o dizolvăm,
Fericire răspândim


Aşteptare

Valurile din țărm muşcă
Din spuma lor îti scriu poeme,
Pescăruşii se zbat, țipă,
Durerea lor izbită de stânci geme
Valu-mi spală picioarele goale.
Singurătatea mea urlă, plânge
In suflet îmi plouă şi ninge
E trist şi vântul, marea vuieşte,
Talazurile-mi duc chemarea,
Adâncurile plâng cu jale,
Buzele-mi albe de sare
Freamătă in dulci suspine
Trimit gândul meu la tine,
Cu delfinii ce sărută cerul,
Să oprească-n loc timpul,
Să vii iute înapoi ca vântul
Să nu mai pierdem clipe,
Te aştept pe mal iubite
Să ne-afundăm în nisip pasii
Într-un dans precum cocorii


Lună şi mare

Suntem precum visul
Din Universul
Unei nopți senine
Cu lună plină,
Ce se oglindeşte-n mare.
O lună rotundă ,
Plină de lumină
Lumină şi mare....
Magnifică alchimie
A simțămintelor reflexie
Fior infinit prin împlantație,
A valurilor incantație
Talazuri tumultoase,
De țarmuri sparte,
Vis şi realitate,
O viața secretă
Plină de dragoste
In a nopții beznă
Dintre Lună şi mare,
Dintre Tu şi Eu



Mare Neagră,

Mare albastră,
Tu îmi dai viață,
Mă imbraci
Cu speranță,
Frumusețe
Şi iubire.
În asfințit
Îmbrătişezi soarele
Şi-n suflet îmi strecori
Calde roşiatice culori,
Miros de scoici şi sare.
Şi-n acest feeric tablou
Luna răsare încetişor
Mă cuprinde
Cu dorul de tine,
Cu şoapte şi suspine.
În lumina stelelor
Tu apari pe nesimțite
Tandru mă cuprinzi,
Şi-mi declari iubire.
Valurile înspumate cântă
O melodie divină,
Pescăruşii din aripi freamătă,
Ca buzele noastre ce se sărută
Universul in noi vibrează,
Într-o poezie de noi ştiută.
Ingânată de marea albastră