La începutul secolului XII, măcelarii erau grupați pe malul dreapt al Senei în apropiere de Grand-Chatelet, fortăreața ce proteja accesul la marele pod (actual Pont au Change). La începutul secolului XIX locul era cel mai puturos din Paris. Aici erau sacrificate animalele care aprovizionau Parisul cu carne. Existau in capitală mai multe locuri  în care se practica abatajului. Pentru a pune capăt acestor metode, Napoleon I creaza 5 abatoare. Niciunul dintre ele nu a supraviețuit.
    În 1847, Louis Philippe autorizează stabilirea unui abator în La Villette, mică comună situată la nord de Paris.

După anexarea localității, o mare piață de animale completează locul. Structura e denumita Abatoarele generale de la Villette. Situată între canalul Ourcq, actuala stradă Jean Jaures și fostul zid fortificat al Parisului, abatoarele aveau intrarea principală  pe actuala stradă Corentin Cariou. Două statui monumentale reprezentand o femeie care mâna un bou si abatajul unei bovine de către un om, decorau accesul principal .
    În perioada ocupației germane din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, statuile sunt duse la topitorie pentru reutilizarea metalului in industria militară. Intrarea in piata de animale  se situa în direcția opusă pe actuala strada Jean Jaures. Animalele aduse pentru abataj se adapau in fântâna cu leii din Nubia care datează din perioada campaniei egiptene a lui Napoleon. Inițial fântâna se situa în Place du Chateau d'Eau (actuala place de la Republique). Abatoarele și Parcul de la Butte-Chaumont sunt inaugurate în 1867 cu ocazia expozitiei universale care se desfășura la Paris. La sfârșitul secolului XIX, anemicii veneau în fiecare zi la abator cu trimitere de la medic pentru a bea un pahar de sânge proaspat. În 1949 se hotărăște reconstrucția abatoarelor prea vechi care nu mai respectau normele de igienă. Mica centură, calea ferată ce înconjoară Parisul, e legată la abatoare prin construirea unei gări. Șantierul de reconstructie a abatoarelor e stopat din motive financiare. Piața de animale și abatoarele sunt închise definitiv în 1973. În 1983 începe construcția celui mai mare parc parizian.
    Vechile clădiri sunt distruse aproape în întregime. Hala cea mare unde erau păstrate vitele (până la 4700 de bovine) e transformată în spațiu dedicat culturii. Parcul adăposteste mai multe imobile dedicate activităților culturale. Marea sală de vânzare a abatoarelor, structură din beton armat neterminată, e transformata in loc  dedicat științelor și tehnicilor. Prin decretul din februarie 1985, e infiintat stabilimentul public Cité Des Sciences et Des Industries. Inaugurarea  are loc în prezența președintele Francois Mitterand în martie 1986 cu ocazia întâlnirii dintre sonda spațială Giotto și cometa Halley.
    Rolul acestei noi structuri este de a permite publicului observarea și înțelegerea dezvoltarii științei și tehnologiei. Pe o suprafață de 20.000 de metri pătrați sunt expoziții permanente și temporare care sunt organizate în jurul marilor teme științifice, tehnologice sau industriale. Subiectele sunt prezentate de o manieră ludică prin utilizarea animațiilor, conținuturilor interactive, materialului audiovizual, a machetelor. Paralel au loc conferințe cu participarea  oamenilor de știință, a jurnalistilor și a marelui public. În inima structurii se găsește biblioteca de științe pentru cei care doresc să aprofundeze anumite teme. Un spațiu special dedicat copiilor pe două categorii de vârstă cunoaște un mare succes. În La Géode se desfășoară spectacole cinematografice originale. Imaginile  proiectate lărgesc câmpul de viziune maximal care dă senzația de imersiune în imagine. Lângă Géode se găseste submarinul Argonaute care aparținea Marinei Nationale în anii 50 și a fost adus aici în 1989. Planetariul propune spectatorilor descoperirea misterelor Universului cu ajutorul proiecției pe un dom de 21 de metri diametru.
 Din ciclul: ”Să cunoaștem Parisul”