Ai observat cum ai inceput să uiti să trăiești cu adevărat? Tu spui că trăiești, însă faptul că respiri  nu înseamnă neapărat că și trăiesti în adevăratul sens al cuvântului. De multe ori ți-ai asumat roluri diferite: de mamă, de soție, angajat, director, etc. Toate acestea sunt însă doar niște roluri temporare, poate necesare la un moment dat, dar te-ai identificat atât de mult cu ele încât ai uitat complet cine ești, undeva în adâncul tău. Tu nu ești doar mamă, soție, soț, director sau altceva. Ești în primul rând o ființă umană, dotată cu spirit și conștiință.

Între timp, pe parcurs, ai uitat să-ți mai asculți vocea interioară, care uneori iți mai dă semnale că nu prea ești pe drumul cel bun. Sau poate ai și preferat cumva să nu mai asculți, de teama să nu auzi ceva neplăcut și preferi să nu îi mai acorzi atenție.
Ai uitat cu desăvârșire să te mai bucuri de fiecare moment al zilei, de flori, de copaci, de răsăritul soarelui, de stelele de pe cer, de vântul care adie, de stropii de ploaie de care fugi de teamă să nu te uzi, de râsul unui copil pentru că ai uitat de propria inocență.  Propria ta prezență nu este o companie plăcută, te plictisești de unul singur și te ferești de momentele de singurătate, într-o căutare permanentă de lucruri și evenimente exterioare pentru a umple golul interior. Dar golul acela nu poate fi umplut nici dacă ai merge în cea mai populată metropolă.

 La un moment dat, se intamplă ceva care te zdruncină din temelii și te face să deschizi ochii mai bine și să cauți răspunsuri la ce se întâmplă. Apoi incepi să realizezi că acea existență pe care o duceai nu era chiar viață.  Momentele de cumpănă sunt și răgazuri pentru a te salva, pentru a face ceva cu tine, pentru a realiza acea alchimie de transformare a noroiului în aur.  Acum ai ocazia să “vezi” cu ochii conștiinței ceea ce ai refuzat să vezi atâta timp, dintr-o inerție de a rămâne în ignoranță și un confort iluzoriu.

Eliberează-te de tot soiul de temeri și ieși afară, în lumina soarelui strălucitor. Lasă plămânii să se umple cu aer curat, în așa fel încât să simți că fiecare celulă se umple cu oxigen! Fă-ți curaj și simte cu fiecare părticică a ta minunile naturii! Ele te pot ajuta să simți propria natură, propria prezență. Și poate îți vei reaminti cât ești de viu și cum faci parte din întreg, din tot ce te înconjoară. Poate acum este nevoie de timp să fii cu tine însuți, să-ți aduci aminte de TINE și de ceea ce simți și vrei în interiorul tău cel mai ascuns!