1. ,, Unde vei merge tu, voi merge și eu...
Dumnezeul tău, va fi și Dumnezeul meu"

Iubitul meu,cum sa nu te iubesc?
când în tine am descoperit rodul sufletului meu
cum sa nu zbor?


când tu ai făcut să-mi crească aripi
și m-ai înălțat peste trupu-mi tarat în cenusa

îți vad frumusețea, preiubitule
cum se revarsă ca razele lunii peste văile-ntinse
și zboară deasupra ochilor mei,
strălucirea ta atinge infinitul
îți simt căldura
cum pământul simte soarele la răsăritul zorilor

cum sa ma strecor prin gradina iubirii și să-ți smulg floarea frumuseții tale?

tu faci sa răsară crinii printre mărăcinii gândurilor mele
sa crească roade într-un spin în mijlocul pădurii sufletului meu
mi-ai construit un lăcaș în adâncul pustiului inimii
mi-ai dăruit cântec printre buzele încremenite și mute
ai tras zăvoare și ai descătușat cufere ruginite
pajiști verzi ai însămânțat în nisipul pustiului și m-ai așezat la umbra lăstarilor tai
cât de plăcute sunt adierile dragostei tale!
îmi răcoresc jarul inimii și-mi încălzesc odăile reci ale sufletului
mi-ai suflat suflet viu în inima moarta
și mi-ai dat sa beau mirul ce se prelinge din petalele iubirii tale
setea de tine îmi inseteaza venele ce-mi ard ca o văpaie
mi-e uscat gatul și vreau sa sorb necontenit din boabele de roua, ce se înveselesc intr-o hora la poalele râului tau
satura-ma, dar nu ma lasă să nu-mi fie foame

vântul îți flutura steagul păcii
vreau să-mi odihnesc liniștea la umbra seninului tau

mi-ai sărutat pleoapele și mi-ai trezit ochii
atunci te-am descoperit
cât de minunat ești!
ești mai minunat ca și Luceafărul de dimineață!
ochii mei s-au îmbătat de dragostea ochilor tai,limpezi ca apele unui izvor
mi-ai dăruit atingerea blândă a șoaptelor tale
din ele mi-am croșetat cântec
vântul blând îmi mângâia dragostea împletită într-o coroana deasupra capului meu
ca o mireasa împodobită pentru mirele ei îmi adun bucuria și-o privesc cum saltă în căușul palmelor
cerul și-a adunat norii, iar ploaia și-a cernut lacrimile
se ivesc zorile
din lanțuri frânte înmugureste lumina și soarele înflorește ca primavara
toamna și-a scuturat roadele ofilite
iar vara își toarce flori și împletește cărări noi
mi-ai netezit calea
m-ai luat de mana

acum ca te-am regăsit, nu mai vreau sa te las niciodată

,, unde vei merge tu, voi merge și eu...
Dumnezeul tău, va fi și Dumnezeul meu"





2..Întâlnirea cu EL!

Mi-e dor...
de bratele deschise a unei raze
sa ma aprindă în lumina ei
strălucire ce se oglindește pe cupolele căminelor fiilor lui Dumnezeu
de unde se vad zburând făclii aprinse
duhul celor cu inima zdrobita și sufletul spălat în lacrimi
se aude imnul sufletelor, care aduc oda celui Prea Sfant
născute din curățirea inimii
din plecăciune capetelor
în umilinta, smerenie și cainta
din frumusețea iertarii
din splendoarea iubirii
un foc ce atinge cerurile, le despica în doua și se revarsă într-o lumina de slava

Mi-e dor...
să-ți simt atingerea blanda
ce nu de puține ori mi-a mângâiat trupu-mi trudit si-npovorat
închid ochii și te simt în ochii sufletului
simt cum inima-mi zâmbește printre lacrimi
sunt lacrimi de iubire, ce-mi inunda pacea
picătură cu picătură, lacrima îmi spala trupul intinat
în Tine domnește lumina, pe tronul de slava ești Tu
frumusețea Ta e mai sublima decât soarele
ma privești cu iubire
din ochii Tai curge dragostea
din gura Ta se prelinge bunatatea, mai dulce ca mierea
din poala hainei Tale se revarsă mila și indurarea
hainele Tale sunt mai minunate ca și un crin
ochii Tai sunt mai strălucitori decât stelele, decât orice mărgăritar
parul tău e ca aurul, ca bunatatea grâului copt
Ce minunat ești Doamne!
atât de mult te-am cautat,
atât de mult mi-am dorit sa ma mângâi, cum nimeni nu m-a mângâiat
să-mi aprinzi inima, ca o torta sa ardă pentru tine
mi-ai întins mana și din degetele tale curge lapte și miere
gust bunatatea ta și-mi saturi dorinta
... dar în palma ta vad locul cuielor bătute de mine
groaza m-a cuprins, cad lata la pamant
nu pot să-ți întâlnesc privirea
trupul mi-e gol, plin de păcate și rusine
nu pot Doamne sa stau în fata ta, sunt tâlharul care a strigat ,, Rastigneste-L... "
cu capul în palmi îmi plâng acum păcatele mele
sunt atât de grele, povara din ele adânc ma apasa
dar Tu în iubirea-Ti imensa, cu blândețe, mana Ta pe umeri m-apasa
nu-ți pasa de greșelile mele
piroanele bătute au șters oricui păcatele grele
pe cruce te-ai răstignit sa ne salvezi Tu de ele
Ridica-te! mi-ai șoptit cu vocea ta blândă,
lasă jos furtunile, intunericul și rugina
de astăzi înainte vei arde din mine, precum arde lumina
mi-ai luat Inima-mi palme-ti
ai suflat peste ea și mi-ai alungat vina, păcatul și tina
atât de mult te-am asteptat
sa te întorci acasă, fiu pierdut
Te iubesc! mereu am fost lângă tine, chiar dacă tu nu m-ai vazut
te-am luat pe brate, când nu mai puteai
și-am pășit alături de tine în orice faceai
iar când tu ai căzut, pe mine m-a durut cel mai mult,
dar iubirea ce-ți port m-a făcut sa te iert oricât de multe păcate ai facut
când din lacrimile tale ulcioare umpleai
eu ți-am sădit cu ele o floare în sfantul meu rai
durerea și necazul când pe jos te-au trantit
din ele ți-am făurit o stânga, o piatra de temelie în orașul prea sfant
când jugul și povara pe umeri îți era grea
mana mea era scutul ce pe tin' te apara
iar boala flamanda când trupu-ti hranea
eu îți trimiteam balsamul ce boala o otravea
nu m-ai simțit tu oare când pașii ți-am dus
și ți-am indreptat direcția spre cerul de sus?
copilul meu, pana astăzi pe străzi ai bâjbâit în noroi
în negura nopții, prin furtuni și prin recile ploii
de astăzi înainte îți dau un felinar
în inima ta să-ți ardă Iisus, în iubire și-n har
niciodată pașii tai sa nu mearga-n apus
ci doar spre lumina cea Sfânta care este Isus!





3.Lumea este obosita...

obosita sa mai privească
sa mai observe, sa mai trăiască
sa mai găsească dintr-o aroma o placere
dintr-un zâmbet senin, o cale de mangaiere
dintr-un mugure, un început de speranta
dintr-o floare ce zace-n culoare, o viata într-o vie dulceata
obosita de senin,de lumină
de fapte murdărite cu miere
sălbatici cu lancia-n gura, alunga blânda tacere
se lupta în vorbe înecate în fiere
obosita de vise clădite într-o clepsidră de unde se risipesc mult prea ușor
dorințe, speranțe, iubiri, amintiri făcute praf ce-ncaleca un cal pur-sange și dispare ca o racheta în zbor
de-un soare ce arde ascuns după-un nor
de-o luna prea palida născută într-o noapte dintr-un pântec prea gol
de străzi asfaltate ce ascund lagune sub o pojghita suptire, ce plutește firav deasupra mintii lor
de mâini ce se-ntind, dar cad goale și mute, atârnate în gol
de vorbe mărețe vopsite cu smoala ce-mbraca furtuni etalate pe-o sfoara
obosita de-un zbor fără aripi, căzute într-un somn adânc, răsfirate pe-un negru covor
de șiroaie de râuri ce curg necontenite inundand calzii iriși albaștri
dar nu cresc și nu seaca
se scalda-necati într-un gust de amor
obosita de o lume prea plina de cuvinte și goala de poveste
de căutări, fără sa descoperi ceva
și sa găsești nimic bun, fără sa fii cautat undeva
obosita de lupta, cu capul plecat ca și struțul, frământă pământul
dospeste o frica, ce creste la soare
se hrănește din ea ca și dintr-o piatra de moara
obosita de somn, ce sta treaz ca lumina
pandind pe sub genele-ti albe, frământarea și vina
închizi ochii, dar vezi clar, nu poți opri dansul ce-ți perinda retina
cu ochii inghisi modelam falsă stima
corupția, ura, îngropam chiar și crima
obosita de oameni ce se nasc obstacole-n plus
care ți-au furat aerul, spațiul și viata
limitindu-ti direcția
ca un fir de par nedorit, le smulgi existenta
lumea este obosita sa mai ierte, sa uite, sa mai iubească...
sa găsească din seamănul sau,un frate sau sora,
dar oricum și pe aceștia la greu i-ar lasă în agonie sa moara
obosita de alb, se scalda de preferință-n noroi
și se lasă îmbrăcați în veșminte de armura, pregătiți de lupta, în câmp de razboi
obosita de pace,aleargă agitata-valvoi
și culege furtună ce aduce cu ea stângi din munți
Iar picturile de ploaie sunt săgeți ce ne spala sangele-n noi
lumea e obosita de tot ce e frumos, natural, simplu și omenos
dansează nebuna ca-ntr-un cimitir plin de oameni vii, dar morți în suflet, atârnați din proprie voința cu capul în jos.





4. Esti tot ce am eu nevoie...

M-ai hrănit cu o pâine a fericirii când sufletul îmi clocotea în smoala pieirii.
Mi-ai dat sa beau izvor de pace când însetat sorbeam lacrimi din cupa tristeței.
M-ai invesmantat în petale de crin când zdrențele mele erau intinate.
Mi-ai zidit trupul pe-o stanca când sufletul mi se clatina ca un pai luat de vant.
M-ai răcorit în apa vieții când focul care ma ardea îmi mistuia inima.
Mi-ai turnat pe chip raze de soare când ochii îmi cerseau bucuria.
M-ai adăpostit la poalele munților tai când Valea Plângerii ma îneca în iazul de foc.
Mi-ai pus pe buze o cantare noua când gura mea era încătușata și goala de laudele sfinte.
M-ai sărutat cu bunătate când eram convinsa ca pe fata mea erau doar urmele urâțeniei pacatului.
Mi-ai înveselit inima care îmi saltă în piept de bucurie, iar albastrul sufletului meu este cerul care te invita sa locuiești în el.





5.Unde pleci, vara mea?

genele-ti toarse din firul tesut din verdele viu curcubeu revărsat peste iriși ce se scalda-n placere
clipesc rand pe rand, în timida oboseala ce se- agata de ele
îngreunate de somnul târziu, de timpul presărat cu petale îmbăiate în miere
se-ntind somnoroase la soare , strivite de pleoapele grele
soarele ce mai arde c-un ochii,jucăuș o gadila-n talpa
vara râde gingășa, dar atipeste legănata de-o apa
dar nici el, zeul soare, nu mai are lemne de foc sufla-n jarul ce arde mocnit, dar strănuta pe loc
s-a răcit,vântul aspru virusat, l-a gripat
palid, ratacit printre frunze strivite, bolnav s-a culcat

și cerul te plange.. o, vara!
nu mai poate sa se trezească senin
în lacrimi adoarme, pe perna-i udata din plin
și-a acoperit fata-n marama de plumb
invesmantat în cenusa își jeleste albastrul
mâhnit, ca un îndrăgostit ce-si pierde culoarea
ca o tulpina ce sta dreapta-n pământ, dar moarta e floarea

nu-ți mai zâmbesc nici norii ce zburdau jucaus
creionand pe azurul ceresc, figurine de plus
te plânge natura, tristeția-și apleacă
ca salcia Mariei,ce se roagă sa treaca
nebuna de dor, frunzele-si strivește în zbor
aleargă sa prindă viata ascunsa tiptil dupa-un nor
tot ce-i viu, adoarme-n într-un negru pustiu
suspinând ca un treaz, ațipit într-un astru sicriu

spre ce zări ai plecat, te-ai alaturat păsărilor ce emigrează în nori?
te-ai ascuns de un fulg rătăcit,ce amenință că te-nghiata în zori
când ceasul ți-a sunat, ai gonit pierzându-ti pantoful
nu ai mai privit în urma, ai lăsat și casa și focul
ca o mireasa împodobită ce nunta-si strica
fugind in valuri, alaiul de farmec pleca
ce magie te fura, te-a amăgește c-un cant
cine șoapte-ti rostește, de-ai plecat pe un vant
în urma ta rămân fărâme ce dor
uscate și goale, fără suflet și mor
dezgolite de haine, în inimi ce-ngheata
acoperand doar speranta, de-a-nvia în alta viata

unde pleci asta vara,
în ce vara te-ntorci?
lasă-mi cheia la mine să-ți deschid dalbe porti
sa îți flutur un steag, când în suflet mi-e rece
sa ma acoperi cu roua, să-mi zâmbești, frig sa plece

anul ce vine, vei fii tot tu, vara mea?
sau îți înnoiesti albe plete,fluturandu-ti în sa

te iubesc, scumpa vara, te aștept sa revii
sa aduci în spinarea-ti iubiri noi,forte vii
am sa adun pentru tine-n inima mandra veste
ce-o înalt peste codrii, frământand o poveste.



6.TOAMNA...

Apari de nicăieri ca o misterioasa doamna
Sub razele de soare ce blânde mai zâmbesc
În vesminte de arama, porți numele de TOAMNA
Rubine și smaralde în plete-ți stralucesc

Și codrii se apleacă, covorul de-ți aseaza
Petalele de aur foșnesc sub pașii goi
Natura-n umilință sa respire-nceteaza
Iar norii încep sa plângă, golindu-se de ploi

Ești rece și ești calda, ca o zâna capricioasa
În bagheta-ti porți surâsul și plânsul la un loc
Ești spulbere de vând, și liniștea din șoaptă
Mereu nehotarata, îngheți într-un blând foc

Din spicele de aur cununa-ti împletești
Iar soarele-ți împrumută din holda lui o floare
Cu mirele de brat, în lume tu pornești
Spre un nou început,tunând o sărbătoare.



7..Îmi râde-o lacrima pe fata...

Zboară cârduri de tristețe în stoluri neobosite-n jale
Se inalta-n mii de cete gânduri ce ma osandesc
Și-mi coboară-n umilință lacrimi ce-mi starpesc în cale
Inocentele suspine ce-n lumina se-negresc

În stropi de roua-mi scald pomeții înroșiti fără de vina
Ochii-n iazuri adancite-n globul templului, înoată
Se amesteca anotimpuri traversând aceiași șină
Susur blând și-un foc-furtuna plamadesc aluatul-soarta

Imi cern frunzele strivite-n zdrențe ce ma adapostesc
De înghețul unei inimi ce în sloi își poarta jarul
Iar la umbra strălucirii, zgomote se odihnesc
Spumegand mări liniștite ce în nori își poarta valul



8.Mi-e dor...

Mi-e dor de un soare cu petale aurii
Mi-e dor de arome de iarba de-un straniu parfum
Mi-e dor de zori albastre rasarite-n senin
Mi-e dor de ras de copil juvenil,de un nufar deschis.

Mi-e dor sa privesc stele calde-n lumina si reci in simtiri,
Mi-e dor de visele inocente adunate-ntr-o noapte cu luna,
Mi-e dor de vocea din glas impletita-cununa,
Mi-e dor de ziua de ieri cand eram sclipirici in priviri.

Mi-e dor sa zbor,sa-mi agat tristetea-ntr-un nor,
Mi-e dor de sufletul rosu si viu,ce in palma-l tineam,
Mi-e dor de lumina de-un alb temator
Mi-e dor sa-i soptesc cat de mult îl iubeam.

Mi-e dor de-al meu dor,arzator de dorinta,
Mi-e dor sa îl mangai cu foc si credinta
Mi-e dor de-al meu suflet de copil,ce se-nalta pan'la stele
Mi-e dor de timpuri apuse,mi-e dor...si al meu dor,dorul isi cere!



9.Femeia

Femeia-i calda sarutare,cand sufletul ti-e inghetat
Cu buzele-ti mangaie fata,privirea ti s-a luminat
Bratele-i largi,duios te cheama,sa mergi ca sa te cuibaresti
Sa simti,sa nu iti fie teama,iubirea ei,tu s-o primesti.

Femeia-i corp de orhidee,emana dragoste mereu
Desi,de multe ori e o taina,mireasma ei te-a fermecat,
Parfumul dulce de ispita,in piele-l simt ca-un imprimeu,
In doze mici,ea fericirea in inimi ti-a administrat.

Femeia-i soarele si luna si steaua cea mai luminata
Ea incalzeste zi si noapte,firavul suflet obosit,
E farul maret ce lumina si-o 'ndreapta
Sa poti sa-i urmezi ai ei pasi negresit.

Femeia-i un foc,dar si-o blanda scanteie
Iti da sensul vietii,culoare,e un val de mister...
Traieste,viseaza,iubeste...Aceasta-i Femeia!
Sublima fiinta,ca o stea de pe Cer!





10.Dorul inimii

Imi urla sufletul si-si striga jalea
Si varsa lacrimi si venin mi-aduce,
Si ma-ndoiesc ca-si va gasi salvarea
Si suferinta-n piept se va reduce

Imi striga inima,isi cere dreptul
Ea nu-ntelege ca nu mai e cale
E intristata,i-am strivit sarutul,
Acum ea plange,schioapata agale

Spune-mi inima,cum sa-ti vindec dorul?
Cand visele aripi largi isi intinde
Ca pasarile isi va lua zborul,
Fitilul ars,nu se va mai aprinde

A cui sa fie vina oare?
Si cine raiul nostru a vrut sa-l curme...
Cine a stins lumina de la soare?
Si a lasat doar niste fade urme

As vrea sa pot sa iti inec amarul
Cu sarutari sa-ti sterg orice tristete,
Si sa dispara intru tot calvarul,
Tot ce ramane,e doar frumusete.



11..Floare de suflet

Te-ai topit odata cu iarna
Te-ai risipit odata cu vantul
Te-ai spulberat odata cu furtuna
Te-ai prelins odata cu ploaia

Te-am asteptat odata cu primavara
Te-am inflorit odata cu natura
Te-am mirosit odata cu respiratia
Te-am simtit odata cu adierea

Te-am privit odata cu luna
Te-am luminat odata cu stelele
Ti-am zambit odata cu razele soarelui
Te-am racorit odata cu norii

Te-am auzit in fosnetul frunzelor
Te-am zarit in surasul Soarelui
Te-am regasit in Steaua diminetii
Te-am privit prin albastrul cerului

Te ascult in sunete diafane de cant
Te pictez in rubinul soarelui la asfintit
Te alerg leganat,ca o frunza batuta de vant
Te astept in anotimpul sarutului de flori

Te simt inghetat in esente de frig
Te-nvalui senin in arome aurii
Te scald in picaturile de roua
Te adorm sub pleoapa noptii fierbinti

Te iubesc in enigme miresme de crin
Ti-ating sufletul alb ca o rochie de nuferi
Ti-am sorbit parfumul de roze sublim
Te-asemui cu o floare de suflet!



12.O floare in vant...


In valtoarea iubirii sufletul mi-ai cuprins

ca o elice m-ai învârtit ametitor în toate directiile
destinul nebun de iubire m-a invins
mi-a țintuit inima cu toate sagetile

departe pe-un val învolburat m-ai purtat
și-ai trezit din mine adormite vibratiile
spumegat în păcate și flamand mi-ai furat
inocenta senina ce-o aveam și sperantele

Azi pășesc în nisip și-n umedul lut
și în urma-mi rămân gravate amintirile
ce-am trăit, ce-am simțit și ce mult m-au durut
intunericul dens și fals-deghizate luminile

ca o mare prea mare mi-e sufletul plin
de furtuni ce lovesc furioase
ca un cer înnorat ce mintea că-i senin
unde valuri în vânt inotau zgomotoase

și rămâne din tine o floare în vant
spulberata într-o adâncă tacere
ți-am cantat pentru tine , dar acum nu-ți mai cant
te îngrop în sertarele grele.





13.Amintiri

Galagia e blanda cand somnu-ti adoarme
Se amesteca pasii impletiti in zigzag,
Lumina plapanda in vise-i curcubeu de culoare
Oboseala timida se-ntinde pe pleoapa dulceag

In rochii de purpur cu falduri glasate
In suflet cu ziduri de plumb forfoteste-un sirag de margele
Pe buze lucioase,cuvintele-s murmur si fiere
Tarate prin cioburi picioarele-s zdrente si grele

Bolul de sticla zdrobit intr-un somn de-atipire,
Petale de nufar lovite de vant si-necate de apele tulburi
Scenariu de film cu putine secvente filmate
Labirint infundat cu siruri de vise si ganduri

Lumini indigo reflectand dintr-o poza,intr-un album de cristal
Amintiri inchise etans intr-un cufar de lemn slefuit
Se desprind din inimi zeci de fermoare pe-un rosu-fundal
Zribulite de frig ganduri goale au ramas intr-un sertar prafuit











14.Visare

Inima-i aglomeratie de cald si picaturi de sudoare
Mainile mi se framanta intr-o stramta-nchisoare
Mintea-si tese o haina de-o plapanda culoare
Imi ingrop o iluzie desarta intr-o adanca uitare

Imi uit glasul ce tipa ca un ton-saxofon
Se desira o taina ca un ghem intr-un con
Imi prefac amortirea intr-o balta de somn
Graiul canta refrene,ce-au ramas pe-un peron

Ma intind linistita pe-o petala de crin
Ascult muzica muta de cristal si senin
Vesmant alb de lumina intr-o rochie de in
Ceata surda se zbate pe cerul de satin cristalin

Imi sopteste o voce suspendata-ntr-o floare
Rasfoind amintiri risipite-n sertare
Dezbracate de taine,de inchis,de negare
Inceputul de vis,se transforma-n visa


15. Iubire, sărutul furat

iubire, ești clocot de val
zgomotoasa, faci spume la gura
liniștită-n albastru fundal
ești senina-ntr-o blândă tortura

iubire, ești un foc rozaliu
ce-mi arde în suflet bezele
ești un rai într-un iad plamaniu
ești pelin într-o cana cu miere

iubire, ești raza de soare
ce ma-nbraci în veșmânt pretios
sunt regină-ntr-o mandra-nchisoare
port o haina de nor negricios

iubire, ești pasăre maiastra
zbori în locuri de basme și zmei
porți culori într-o lume sihastra
as da vieți ca să-ți vad ochii tai

iubire, ești zâmbet-cununa
ce-n stele într-o noapte m-ai imbracat
mi-ai promis o casa pe luna
sa clipesc realități nu m-ai lasat

iubire,esti negrul blestem
ce ursitoarea zâna mi-a descântat
cu fir rosu și alb din smocul de ghem
inima pentru totdeauna tu mi-ai legat. Iubire, sărutul furat





16.Sunt iubit..

Iubiri ce îmi dansează în valsuri contopite
Și vise ce se- nalta cu aripi în lin zbor
Speranțe zamislite în stoluri strans unite
Se-ntorc triumfătoare zambindu-mi dintr-un nor

Prin razele de soare coboară a ta caldura
Iar din răcoarea lunii veșmânt de-argint imbrac
Pe cerul tău albastru doar stelele-s armura
Iar noaptea ta-i lumina nestinsa într-un veac

Ești cântec ce-mi adoarme și cea din urma șoaptă
Furtuna ai certat-o și vântul l-ai gonit
De mana ma apuci urcand treapta cu treapta
Prin ochii tai iubirea în inima-am simtit

Emoții îmi pulsează prin sângele fierbinte
Și sufletu-mi îmbracă în straie de azur
Pe piele-s tatuate saruturi-juraminte
Iar buzele-mi rostesc,sunt iubit fără cusur...





17.Amurg rasarit

Amurgul coboara bronzat si-aramiu
Ca faldurile unei rochii de foc si rubin,
Ce le observi in loje intinse-n apus
Apoi dispar stinghere,in odai fara usi.

Vantul schelalaie inghetat si-nclestat,
Se zgaia ragusit,neîmblanzit si-nsetat
Stelute argintii le izbeste de-un nor calator
Luna adoarme-n lumina leganata de-un dor.

Intuneric deghizat in incaperi ventilate,
Si-a-nventat fumul alb,se strecoara misel
Lasa blocuri de ghimpi si palate cerate
Transafiri de-abanos cu petale de-otel.

Lumina se-nclina,se strange ca-un plic,
Fosneste incretita ca-un ziar mototol,
Strivita-si panseaza durerea-blestem
Pleoapele-s umezite de ploi si viscol.



18.Îngerul

șoapte purtate de vânt, legănate de ape
scaldate-n raze de aur, fluturate-n lin zbor
melodii fredonate-n valuri albe spumate
suspine de dor, ce se scurg dintr-un nor

litere decupate de pe bolta senina
alfabet al iubirii în slove vii imbracat
lampioane de foc răcorite-n lumina
în suflet, eternul albastru,infinit mi-a intrat

în lumina de aur chipul tău creionat
ca un înger sosit să-mi vestească destinul
pe o luna de-argint liniștea mi-ai lasat
să-mi alunge și dorul, să-mi îndulcească alinul.



19.Suflet insingurat

Insingurat privesc spre linistea tarzie,
Oameni pierduti nu-i mai gasesc.Oare o sa mai vie?
Astept tacut...Doar timpul mi-a ramas.Dar timpul n-are timp...
Si ploua neîntrerupt...Un nor imprastiat mi-a taiat inima-n doua.
Sper...Sperantele-mi se-nmoaie in umbrele smolite.
Abia soptesc...Cuvintele pe buze-mi ard ca razele mocnite.
Visez...iar visele-si cauta drumul prin arsita-vapaie.
Si ninge...Ninge,cu fulgi mari,in suflete-odaie.
Iti cant...dar cantecul mi-e aspru,e fara melodie
Adorm...Iar somnul imi adoarme orice vis,spontana bucurie.
Traiesc...Veri invesmantate in culori de toamna ruginie.

E gri,e innorat,e plumb,e cenusa
E suflet,e gol,e pustiu,e furtuna
E ploaie,e viscol,e vant,e tornada
E cerul,e trist,e inima moarta.

Bajbai in intuneric...Aprind pe cer milioanele de stele.
E sufletul...

Cum pot sa te-alung,cand tu imi esti paine,
Cum pot sa te uit,cand tu-n mine esti,
Cum pot sa-ti ignor al tau strigat-suspine,
Tu suflet ce-mi esti,traiesti sa iubesti...



 


20.Cum vrei sa-ti fie astazi?

Când soarele răsare se naște o speranta
Iar ziua ce apare trezita-n prag de lună
Imi șoptește printre buze și-mi pune pe-o balanta
Cum vrei să-ți fie astăzi, zi calda sau furtună?

Pe cerul lin si-albastru se zbate-un nor prin raze
Sub genele-i umbroase pândește fioros
Melodioase strofe îmi canta dintr-o harpa
Și-ar vrea sa ma îmbrace-n veșmânt trist-negricios

Un fluture calare pe-un cal de viorele
Imi fura o mirare, ooo cât e de frumos!
Întinde o aripa, ma prinde-n ghilimele
Ma poarta printre vise, gonind ce-i de-abanos

Nu vrei să-ți fiu senina, ma-ntreaba blânda luna?
Și sa te scald în roua de argint îmbălsămat
Sa strălucești în noapte, purtând lumini-cununa
Iubit suflet albastru, s-alungi gând zbuciumat

Iar noapte când apare tremurator de rece
N-ascult nici o întrebare, nu-i dau nici un răspuns
Eu știu, ziua-i aproape, iar norul gri va trece
Cu dalta îmi cioplesc culcușul în apus.



21.Erai...


Erai al meu soare,erai al meu nor
O ploaie de lacrimi de dor arzator
Ce-mi trece prin trupu-mi scaldat de-un izvor
Ti-asteapta al tau zambet,sublimul fior

Erai fierbinteala ce-mi curge prin vene
Melodii ce rasuna purtate de vant,cu alese refrene
Cuvinte pierdute plimbate prin ganduri perene
Soapte ce-mi recita in minte sonete eterne

Erai curcubeul intins pe orizontul ceresc
Mii de fluturi in diverse culori in a ta stralucire se oglindesc
Pasarele sfioase isi întind aripi largi teatral
Macii rosii iti zambesc jucausi pe fundalul coral

Erai rasaritul de soare auriu si apusul rubin
Erai albul sacru si flori de cristal si satin
Erai muza mea asternuta într-un divin baldachin
Reflexia luminii argintii ce luna o revarsa din plin




22.Incertitudini...

Adorm senis si somnul mi-e o floare
Ce-a rasarit pe-o margine de luna
Nu-mi este cald si nici nu mi-e racoare
Nu stiu de-i soare bland,sau e furtuna.

Zbor lin si aripile mi-s de flutur
Ce-n curcubeu se scalda-n sarbatoare
Ceru-i azur,sau este trist si-i murmur?
Azi eu traiesc,dar maine-s trecatoare.

Inspir adanc miros dulceag de primavara
Traiesc,o simt,renasc odata cu natura
In suflet sunt doar flori,sau si otrava?
Respir eu doar iubirea,sau tortura?

Mi-s cantec in acorduri de chitara
Sunt soapte fredonate-n miez de noapte
Imi leagan dorul în sufletul de ceara
Sa cred in al tau imn,sau doar in fapte?.



23.Soarele

Când soarele răsare se naște o speranta
Iar ziua ce apare trezita-n prag de lună
Imi șoptește printre buze și-mi pune pe-o balanta
Cum vrei să-ți fie astăzi, zi calda sau furtună?

Pe cerul lin si-albastru se zbate-un nor prin raze
Sub genele-i umbroase pândește fioros
Melodioase strofe îmi canta dintr-o harpa
Și-ar vrea sa ma îmbrace-n veșmânt trist-negricios

Un fluture calare pe-un cal de viorele
Imi fura o mirare, ooo cât e de frumos!
Întinde o aripa, ma prinde-n ghilimele
Ma poarta printre vise, gonind ce-i de-abanos

Nu vrei să-ți fiu senina, ma-ntreaba blânda luna?
Și sa te scald în roua de argint îmbălsămat
Sa strălucești în noapte, purtând lumini-cununa
Iubit suflet albastru, s-alungi gând zbuciumat

Iar noapte când apare tremurator de rece
N-ascult nici o întrebare, nu-i dau nici un răspuns
Eu știu, ziua-i aproape, iar norul gri v-a trece
Cu dalta îmi cioplesc culcușul în apus.