Motto: „Așteptăm împreună de la toți funcționarii să se poarte cu poporul așa, ca acesta să vadă și să simtă că se află sub stăpânire părintească și nu străină. Cunoștințe juridice extinse nu fiecare poate avea, dar simț de dreptate poate avea…
         Numai așa se poate clădi România Mare”.1

Începând cu 2 decembrie 1918 și până în 4 aprilie 1920 Consiliul Dirigent de la Sibiu și-a desfășurat activitatea ca guvern provizoriu pentru Transilvania. La 25 ianuarie 1919 acest for juridic decretează reorganizarea administrativă a teritoriilor intracarpatice unite cu Regatul România.

Sunt organizate, ca atare, 23 de județe în care sunt numiți 23 de prefecți cărora li se vor adăuga încă trei prefecți pe lângă primarii orașelor Cluj, Arad și Sibiu, considerate ca orașe principale.
Lucrurile păreau să pornească pe un făgaș normal și aici în Maramureș, în întreg Maramureșul adică de o parte și de alta a râului Tisa. Instalarea primului prefect român, ca un gest de normalitate, în persoana lui Vasile Chiroiu s-a petrecut fără incidente, în orașul reședință de județ, Sighet. Mult așteptatul eveniment este descris în detaliu, în ziarul „Sfatul”, oficiosul Consiliului Național Român Comitatens Maramureș: „În seara zilei de 27 aprilie (1919 - n.n. I.G.) la 8 seara a sosit dl. prefect denumit de Cons. Dirigent Dr. Vasile Chiroiu, acompaniat de dl. Dr. Teodor Mihali prefectul Solnoc-Dobâca. La gară l-au așteptat dl. general Olteanu în societatea dlui președinte al Cons. Naț. Rom. dr. Vasile Krindriș. În ziua de 28 Aprilie la orele 11 a.m. s-a conchemat ședința extraordinară a comitetului executiv al Consiliului în sala Consiliului unde s-au adunat toate notabilitățile române din Sighet și jur și unde s-a prezentat dl prefect acompaniat de dl prefect Dr. T. Mihali.
De aici toți au plecat în corpore la casa comitatului spre a prelua oficiul.
Fostul comisar dl. Zombory declară că prezența d-lui prefect nou însemnează forța majoră, la care cedează și predă oficiul. După aceasta steagul nostru tricolor se pune pe edificiul casei comitatului ce înseamnă luarea în posesiune  - iar toți domni și țărani prezenți se adună în sala de sfat, unde dl. Dr. V. Kindriș deschide adunarea. După aceea dl. Dr. T. Mihali accentuează în termine frumoase însemnătatea zilei și situația importantă a Maramureșului în România. După aceea cetește actul de numire a dlui prefect cu voce rogândul să depună jurământul. Dl. prefect cu voce sonoră joară fidelitate M. Sale Regelui României. Dl. prefect preia cuvântul apoi în vorbirea lui adresată către cei prezenți accentuează că el a venit în semnul democrației și al naționalismului și cere ajutoriul inteligenției din Mar.[amureș]. la munca mare ce ne așteaptă în viitor”.2  
 De asemenea, într-o adresă a Direcțiunei Financiare Maramureș, Serviciul Contabilitate, cu nr. 536/1919 acest moment cardinal, de fracturare a unei lumi, a unei istorii chiar este consemnat sec, lapidar, contabilicește: „Preluarea imperiului s-a întâmplat la 1 mai a.c.” (1919 - n.n. I.G.) 3
La acel moment istoric județul Maramureș era organizat în zece plase (șase în stânga Tisei și patru în dreapta acestui râu). Toate aceste structuri administrative erau gestionate de la Sighet și pentru rezolvarea tuturor celorlalte (chestiuni) organele competente de la județ au apelat inclusiv la împrumuturi de la Banca Albina din Sibiu, operațiuni financiare garantate tot de către Consiliul Dirigent.4
În Gazeta Oficială nr. 54 a Consiliului Dirigent, din 13 septembrie 1919 este publicată împărțirea efectivă pe circumscripții electorale a întregului județ Maramureș, în vederea alegerilor celor nouă deputați. Pentru alegerile din luna noiembrie a anului 1919 cele zece plase ale județului au fost reconfigurate în nouă circumscripții electorale, după cum urmează: „Vișău, Dragomirești, Rahău, Sighet, Bârsana, Șugătag, Câmpulung, Teceu și Hust.” 5
La o analiză sumară a modului de arondare a localităților la circumscripțiile electorale, respectiv a secțiilor de votare vom observa că pentru alegerile de deputați din 2, 3 și 4 noiembrie 1919, la unele circumscripții sunt cuprinse atât localități de pe un mal al Tisei, cât și de pe celălalt; de precizat că unele așezări chiar îmbrățișează cele două maluri ale râului; votarea urmând să aibă loc în centrul de comună. Cazurile cele mai ilustrative în acest sens sunt cele din Sighet, Câmpulung, Teceu, iar la Hust sunt arondate localități care au aparținut județului Ugocea. De asemenea, la Rahău (actualul Rahiv din Ucraina) a fost organizată secție de votare.
În urma scrutinului din 2, 3 și 4 noiembrie 1919 au fost declarați ca deputați următorii:
Județul Maramureș
                        Circumscripția electorală                         Deputați aleși
                        Sighet ………………………………….. Dr. Vasile Lucaciu
                        Vișeul de Sus…………………………… Dr. Găvril Iuga
                        Dragomirești ………………………….. Constantin Papuc
                        Rahău ………………………………..    Vasile Pop
                        Bârsana …………………………………Gheorghe Bilașco
                        Ocna Șugatag………………………… Constantin Lucaci
                       Câmpulung……………………………. Iosif Pop
                       Teceu ………………………………….. Teodor Bokotei
                       Hust …………………………………… Oreste Ilnitchi 6
Cea de-a doua rundă a alegerilor parlamentare din aceeași lună a anului 1919, desfășurată în zilele de 10, 11 și 12 noiembrie, respectiv cea pentru alegerea Senatului privea doar „corpul electoral al tuturor cetățenilor români (s.l.n. I.G.) în vârstă de 40 de ani împliniți” și prevedea alegerea unui „senator de fiecare număr de 70.000 de locuitori și de fiecare fracțiune suplimentară superioară numărului de 47.000 de locuitori” 7
Funcție de aceste criterii, teritoriul și populația județului Maramureș au fost împărțite în patru circumscripții: „Vișău, Sighet, Cămpulung și Teceu.”  8
În urma alegerilor, rezultatul votului a desemnat următorii patru senatori:
Județul Maramureș
                        Circ. electorală                         Senatori aleși
                        Sighet ………………………. Ilarie Boroș
                        Vișeu de Sus………………… Al. Cuza-Anderco
                        Câmpulung…………………. Dr. Victor Ioanes
                        Teceu ………………………..Dr. Iosef Pop senior 9
Acest prim exercițiu democratic național de mare anvergură a fost și o demonstrație de forță pentru noul stat, Regatul României Mari. El a fost perceput ca atare și de către etnicii ucraineni din Maramureș, unii dintre ei prestând jurământ de credință statului român fără nici o șovăire și cu bucuria de a rămâne integrați unui stat cu regim monarhic, ferit de perspectiva bolșevizării. Acest fapt a fost reflectat chiar în Parlamentul României unde deputatul de Hust, Orest Ilnițki, etnic rutean, la 13 decembrie 1919, imediat după semnarea tratatului de pace cu Austria de către Regatul României (la 10 decembrie 1919) depune următoarea declarație de fidelitate: „Suntem încredințați din partea alegătorilor noștri ruteni a exprima sentimentele de nemărginită mulțumire și loialitate Maiestății sale regelui Ferdinand (aplauze prelungite) și toată recunoștința Consiliului Dirigent pentru respectarea atât de corectă a dreptului minorităților cu ocaziunea alegerilor (aplauze).
Poporul rutean din Maramureș, de când există, prima dată la aceste alegeri și-a putut manifesta liber voința sa și a putut alege reprezentanții săi (aplauze).
Avem toată încrederea că Parlamentul român va respecta totdeauna principiile democratice și va aduce legi bune și folositoare pentru toți cetățenii care ajung între granițele României Mari (aplauze).
 Poporul rutean din părțile Maramureșului dorește și cere să se ia toate măsurile necesare pentru a fi anexat definitiv conform linie demarcaționale de azi, pentru totdeauna la România Mare (aplauze prelungite și repetate)”. 10
Urmare a celor două tratate cu Austria și împotriva voinței populației locale precum și a fruntașilor județului, prin Jurnalul nr. 863 din 5 aprilie 1920 al Consiliului de Miniștri se autorizează Ministerul de externe și Ministerul de Război în vederea organizării evacuării armatei și administrației române din dreapta Tisei. În consecință în noaptea 20/21 iulie 1920 s-a încheiat evacuarea trupelor românești și, totodată a administrației noastre din dreapta Tisei.
Promis cu fermitate la una dintre tribunele unde s-a predicat Marea Unire de la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918, eliberat cu arma și cu prețul mai multor jertfe care a atins cele două limite etnice naționale, respectiv, orașele Hust Rahău, administrat firesc și în integralitatea sa între 1 Decembrie 1918 și 20 iulie 1920, de către statul român, Maramureșul din dreapta Tisei a fost lăsat ofrandă, cedat Cehoslovaciei la masa tratativelor de pace. Ca atare, din totalul de 10.354,9 km2 au fost cedați statului nou format de la nordul țării noastre, Cehoslovacia, un număr de 6.673,9 km2, adică două treimi cu peste 100 de localități și peste 100 de munți dintre care unii fiind ai maramureșenilor din stânga Tisei (România).
Ca o amară ironie istorică să invocăm și observația de bun simț că parlamentarii aleși în circumscripțiile și localitățile din dreapta Tisei au jurat credință Regatului România că aceștia au participat la elaborarea și votarea primelor legi întemeietoare pentru noul stat, fără să li să retragă legitimitatea deși areopagul de la Paris a făcut „să le fugă pământul de sub picioare”.
Poate că cel mai elocvent în acest sens ar fi să amintim butada, rămasă antologică, acea întâmplare când un bătrân al locului, fiind întrebat de către un reporter ucrainean prin câte țări a peregrinat, acesta i-a răspuns: „În viața mea am fost în Austro-Ungaria apoi în România, apoi în Cehoslovacia, în Ucraina Subcarpatică, în Ungaria lui Horthy, și în Uniunea Sovietică am fost, iar acum suntem în Ucraina independentă.
-    Și?
-    … și nu am plecat niciodată de acasă!”

Note:
1. Gazeta Oficială, publicată de Consiliul Dirigent al Transilvanie, Banatului și Ținuturilor românești din Ungaria, nr. 54 din 13 septembrie 1919, Sibiu, p.407, (în continuare G. Of.);
2. „Sfatul”, oficiosul Consiliului Național Român din Maramureș, anul II, nr. 17 din 2 mai 1919, p.1;
3. Arhivele Naționale ale României, Fond Consiliul Dirigent, Dos. 36/1919, f. 13, (în continuare A.N.R.);
4. Ibidem, f. 44;
5. G. Of., op. cit., p. 414;
6. Monitorul Oficial nr. 171 din 18 noemvrie 1919, p. 9941, (în continuare M. Of.);
7. G. Of., op. cit., p. 407;
8. Ibidem, p. 424;
9. M. Of., nr. 172 din 19 noiemvrie 1919, p. 9719;
10. Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 12, p. 109, col. 2-3, apud. Țineghe Cristina, Dezmembrarea Maramureșului istoric: decizii politice, reacții și consemnări în mărturii contemporane (1919-1923), Editura Centrul de Studii pentru Resurse Românești, București, 2009, p. 47.