Trecusem de Târgu Lăpuş, drumul se îngusta, drum de animale, pe unde călcaseră roţile atelajelor apa mîncase pământul lutos, roşietic. Pe unele porţiuni trebuia să fii  mai atent decît pe şosea pentru că roţile trebuiau să ruleze numai pe tăietura făcută de roţile carelor.
Cînd aţi ajuns în satul Larga nu era ţipenie de om.

Din Suciu de Sus l-aţi luat şi pe părin-tele Langa. Era mic şi gras, pretenţios. Se supăra din te miri ce. Aţi parcat în faţa coperativei, a birtului, cum se spune. Încă era ziuă, vreme frumoasă. O lumină ca o flacără senină, transparentă. Începe urcuşul. Dealuri, pajişti, flori de cîmp.Un aer  de pe altă lume.Ţipenie de om. Pe coama de deal Pictorul s-a oprit. Preotul s-a dus şi el aproape. Poetul se plînge că a obosit de atâta urcuş, deşi nu băuse nimic. Se întoarce spre voi, rămaşi un pic mai în urmă.
- Aici aş vrea să fie zidirea
Înseamnă că el mai trecuse pe aici.Oare cu cine? Nu avea nimeni curaj să întrebe.
Părintele Langa purta ochelari fumurii, de loc era originar din sud dar aici avea parohie şi   
familie. Scria şi poezii…
 La rugămintea Pictorului recită poemul Potirul. L-ai citit mai apoi publicat pe undeva.
 Se învăluia ziua cu noaptea cînd aţi ajuns în lătrăturile unui cîine cît un urs.Va întîmpinat femeia masivă, mare cît o căpiţă cu fîn. Se cunoştea cu Pictorul.
  În casă era plăcut, apa era dusă de la izvor prin nişte tevi de plastic ascunse în pămînt să nu le scurme porcii sălbatici.Cuptorul avea cahle de teracotă.Apoi s-au adunat cîţiva săteni.Numai ei ştiu cum se anunţă la aşa distanţe unul de altul.
-    Mai întîi să aşezăm crucifixul,să însemne locul de închinăciune.Trebuie să fie mare
de doi metri.Iisus Cristos avea doi metri înălţime.Pictorul,aşezat pe jos desenează pe o hîrtie un crucifix.Va trebui sa fie înconjurat pe deasupra de jumătate de roată.Crucea în rostogolire devine roată, dar şi protejează îmbinările. Să doborîţi lemne. Să le aduceţi pe locul stabilit, să stea să se usuce. Lemnul lucrează şi după ce este coborît la pămînt.   Sătenii se cam codeau. Ar fi dorit,poate o zidire modernă,din piatră şi var.Pictorul visa una de lemn,ca în Maramureş.Dar e cam gata cu moda în lemn păreau să spună feţele lor
nedecise.
  - Eu voi pleca în Spania. Am să vă aduc de acolo modele de biserici...În spaţiul iberic lăcaşurile de cult se  construiesc din piatră.În Franţa  se fac din zid.La noi ar fi bine să fie din lemn pentru că lemn avem destul.Cît de greu se vor transporta aici  piatra,nisipul,varul şi cimentul...animalele urcă  anevoie în aceste locuri.
- Noi am avea  cai şi boi,că noi lucrăm la pădure,încercă unul...
 Părintele Langa se prezintă ca preot  în comuna apropiată.Venise pentru că îl cunoaşte pe pictor.Se conveni să se aducă lemne  mai întîi pentru crucifix care va sfinţi locul.Aflăm că aici nu fusese biserică niciodată.Azi nu este greu de ştiut pentru că este cătun,casele sînt răsfirate şi creştinii se rugau prin satele vecine,unde aflau lăcaşuri de cult.Aveau şcoală în sat.Invăţătorul va umbla după aprobări pe la organe..Primul secretar de judeţ,de la Bistriţa era maramureşan,deşi numele lui nu spunea asta.  
Poetul nu mai avea răbdare.Sătenii scoaseră glaja de pălincă.Era post dar se putea călca pentru drumari.Trebuiseră să taie şi un porc,fusese atacat de urs.Aşa s-a nimerit.Măcar şoferul să ia o oală cu smîntînă.Nimic...pictorul era de neînduplecat.Se încrunta la poet care sfîrşea paharele cu grabă. Afară se făcuse  întuneric,așa cum vine întunericul la munte,brusc şi consistent.Ameninţător.Foşnete de păsări căutîndu-şi cuibul, frunzele mişcîndu-se ca într-un dans.Părintele şi-a lepădat patrafirul,făcuse o scurtă slujbă, să fie în ceas bun şi cu noroc. Închină şi el un pahar.Sătenii îi conduc pînă  mai încolo,către satul Larga,aici la Molişet umblă urşii.