Bogdan Nicolae Groza   

Contururi deformate

(Din volumul Pasărea din tâmple, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2006)

 spart

diamantul îşi pierde nobleţea –

sticlă ordinară doar...

căutând un loc în pagini nescrise

cuvintele au ajuns

fără amintiri...

peste o dimineaţă apatică

lebăda îşi risipeşte suflul

cântându-şi simbolic trăirile

încotro suflete?

spre locul întunecat

din inima ta lunatică!

Lipsite de pudoare

contururile deformează umbrele

prin siluire...

între 0 şi 1

cel mai penibil se simte

virgula...

Lucian Perţa

Contururi deformate

sparte

sau rupte, versurile îşi pierd nobleţea,

devin acolo nişte sunete...

poate de vină-i tinereţea

că le sparg, dar şi tu cititor,

pune-te

în situaţia mea

să ai un cor

de păsărici la tâmple

care să-ţi ciripească versuri

păi nu-ţi vine,

adică nu-i normal să se întâmple

să rupi toate versurile

în cuvinte,

cum ai rupe plăcinta,

şi apoi,

din respect pentru cuvânt,

să le arunci la ''Grinta''?!...