Trăim moment cumplite. Țara este în pericol de desființare. Pericolul nu este de a fi atacată de dușmani externi, ca odinioară, ci din cauza dușmanilor interni, din cauza dușmanilor care ne conduc. Dușmanii poporului român au distrus și au jefuit totul. Au distrus industrie, economie, învățământ, agricultură, sănătate…
Viermele lăuntric a ros tot ce se putea roade. Noi, cei suferinzi, votanții, alegând călăii, le-am devenit complici. Suntem un popor laș. Se răscolesc în mormânt eroii neamului și tremură. Tremură sărmanii de teamă că le distrugem țara. Și-au dat viața pe câmpurile de luptă să ne lase o țară mare, frumoasă și bogată. Mulți au căzut pe câmpurile de luptă pentru identitatea noastră, pentru neamul nostru, pentru poporul nostru.


Intenționat sau inconștient, „deștepții neamului” au făcut cum au făcut și din șiragul unei istorii milenare ne lipsesc vreo două petice de câteva sute de ani. Inconștient sau nu, „deștepții” evită să ne spună că marile salturi spre bine ale României din ultima sută de ani au fost în perioada regilor. Mânăstirea de la Curtea de Argeș le găzduiește, le apără și le păzește mormintele.
Numai în războaiele recente statisticile ne spun:
În Războiul de Indpendență (1877-1878), în timpul regelui Carol I (1866-1914), ar fi dispărut peste 10 000 de oameni. Au luptat şi și-au dat viața să ne lase o Românie frumoasă și de mare perspectivă.
În Primul Război Mondial (1914-1918), au murit peste 40 de milioane de oameni. Dintre aceștia, pentru apărarea patriei, au căzut 330 000 de militari, 85 000 de ofițeri. Datorită condițiilor de război, și-au mai pierdut viața peste 700 000 de civili. (Rege Ferdinand, 1914-1927)
În timpul celui de-al doilea Război Mondial (1939-1945), și-au pierdut viața cca 72 milioane de oameni, dintre care 47 milioane civili, iar alții, cca 20 milioane, au pierit de foame și boli (Rege Carol al II-lea - 1930-1940- și regele Mihai I -1927-1930, 1940-1947). Noi am pierdut peste 300 000 de militari, 64 000 civili în război și represalii, iar dacă mai adăugăm pe cei din Holocaustul evreiesc, suma lor ajunge la 833 000.
Ni se spunea la școală, la orele de istorie din timpul comunismului, că România n-a purtat niciodată lupte, războaie de ocupare ale altor teritorii. Uite că nu este așa, ci tocmai invers! Pentru apărarea țării, am purtat războaie de cotropire ale altor teritorii. Ce-am căutat noi la Cotul Donului? Ce-am căutat la Budapesta, la Praga, la Berlin?
Pe lângă pierderile cumplite de vieți omenești, am pierdut și teritorii ca despăgubiri de război. Am pierdut astfel Basarabia, Bugeacul și nordul Bucovinei. Și totuși, s-a luptat și ne-au murit oameni ca să ne lase o țară frumoasă și bogată. Geme pământul de eroi. În majoritatea orașelor, comunelor și satelor, sunt monumente cu eroi. Rareori li se mai face pomenire, preoții fiind ocupați cu alte lucruri... mult mai „serioase”…
Ce fac aleșii neamului cu țara mea? Ne-o vând la tarabe occidentale pentru o „mână de arginți”. Asta fac! Statul român, cel mai mare hoț al poporului român, fură și distruge totul. Pârjolește totul în fața poporului român. Fură cu legea. Cu legea lui, a statului, nu a poporului. Statul român și-a creat justiția sa, învățământul său, agricultura sa și celelalte… ale sale, că nu doar ale poporului. Se apără între ei parlamentarii și guvernanții cu legea lor. Au propriile legi de protecție și îndemn la hoție.
Înglodat în datorii de către stat, datorii imposibil de achitat, poporul meu firav şi fără minte le-a acceptat, dar cum spuneam, nu le va putea plăti. Am ajuns țara fără de armată, dar doldora de generali foarte bine plătiți, suntem cu învățământul în curs de analfabetism, dar cu cei mai mulți doctori. Suntem țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Europa și din lume, dar cu foarte mulți miliardari.
Și atunci!? Ce faci, poporule nerod?
Spuneți voi, EROI părăsiți, ce să facem ? Ne-ați lăsat o patrie ca să ne-o jefuiască ai noștri.
De-o viață, viața poporului român, am plătit și plătim datorii.
Admirăm palatele, catedralele din Viena şi, în general, din Austria, din Budapesta, dar și din alte colțuri ale lumii care sunt făcute cu aurul nostru, cu sudoarea și asurpirea noastră.
O statistică interesantă, dar dureroasă ne spune:
România, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la răscruce de vânturi, între 3 mari imperii:
De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur).
Imperiul Habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania, între 1687 şi 1918 (231 ani), Banatul, între 1718 şi 1918 (200 ani), Oltenia, între 1718 şi 1739 (21 ani), Bucovina, între 1775 şi 1918 (143 ani) şi a stors aceste provincii de 2.450.000. 000 lei-aur, sau 857.500 kg aur, aproape 858 tone aur.
În perioadele de ocupaţie rusească, între 1769 şi 1854 (85 ani), Moldova şi Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg aur aproape 65 tone aur.
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stăpânind 231 ani Transilvania şi 100 ani Bucovina, a jecmănit de două ori mai mult decât turcii (484 ani) şi de patru ori mai mult decât ruşii (85 ani).
Fără a mai pune la socoteală tezaurul trimis spre păstrare ruşilor şi nici uriaşele despăgubiri de război impuse României la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, ajungem o pagubă de 1.264 tone aur, care astăzi ar fi valorat peste 63 miliarde EURO.
Toate aceste „donații” au fost făcute cu mari pierderi de vieți omenești de către poporul român. Ne-au jefuit, am plătit, am cedat, dar pentru ce? Pentru ce ne-au lăsat eroii o țară așa de frumoasă și de bogată? Pentru ca să ne-o jefuiască ai noștri acum!? Pentru asta tremură mormintele eroilor abandonați!?
Patriotismul?
Patriotismul a devenit un slogan folosit în alegeri de mișei. Nici în țară patriotism nu prea mai... găsim. Preocuparea noastră de bază, de popor laș, este să ne încăierăm între noi în a ne alege și susține călăii. Flacăra patriotică strălucește mai mult în zonele unde românii sunt cu probleme, unde sunt... minoritari.
Ce facem, Doamne cu țara mea? Cât mai chinuim eroii care ne-au dat-o? Ne vor blestema nepoții și strănepoții că am distrus-o. Complici cu cei care ne conduc de 27 de ani ne săpăm singuri groapa. De fapt, ne-am săpat-o! Stăm în bătaia vântului vremurilor capitalismului sălbatic și a blestemelor celor care ne urmează, pe buza gropii... ne bălăngănim.
Ăștia suntem și altceva nu merităm. Păcat de zbaterile și gemetele eroilor! Ei suferă cel mai mult, iar noi, noi nu simțim!
Mereu cu gândul la ceea ce ne-au lăsat înaintașii, mai ales eroii neamului abandonați de oficialități șide biserică, m-am gândit să scot acest album cu monumentele lor ca o veșnică pomenire. Peste tot pe unde umblu și, slavă Domnului, umblu destul, am oprit în toate localitățile unde am văzut monumente de eroi, fie din Războiul de Independență, fie din primul Război Mondial ori al doilea, sau din timpul loviturii de stat din decembrie 1989. M-am apropiat cu respect și sfială de aceste monumente, le-am fotografiat, la fel și pe eroii menționați, ca să-i adun în acest albumc care să rămână posterității.
Dumnezeu să le aibă-n pază sufletele!
Despre noi, cei de-acum, ce să zic!? Ajută-ne, Doamne, și iartă-ne pentru ce am greșit!